Vreau să vă spun un secret: sunt un mare fan al Gabrielei Vrânceanu Firea Pandele. O admir în taină de foarte multă vreme, dar acum a venit vremea să ies la lumină și să mărturisesc. Singurul lucru care mă supără puțin este lungimea neobișnuită a numelui ei, deși trebuie să recunoaștem cu toții că de pe la al treilea nume încolo începe să se simtă un iz de noblețe. Sper că domnul Pandele, actualul ei soț, se află într‑o stare bună de sănătate și va trăi mulți ani fericiți, pentru că nu vreau să-mi imaginez cum ar fi să se mărite iar și să mai trebuiască adăugat vreun Ionescu la coada numelui de familie al Gabrielei. Nu de alta, dar la rapiditatea cu care soarta îi pune în cale și apoi îi scoate din peisaj bărbații riscăm ca în curând numele ei complet să intre în Guiness Book.
N‑aș vrea să se înțeleagă că iuțeala asta e ceva de rău. Dimpotrivă. E de ajuns să privim puțin înapoi la fulminanta carieră a Gabrielei ca să înțelegem că asta e calitatea sa cea mai de preț. În 2000 era consilieră de imagine a primului ministru Mugur Isărescu — se știe că Isărescu avea mari probleme de prezentare în public, umbla cu costume ieftine și cămăși mototolite și nu prea era în stare să lege două vorbe. Ei bine, Gabriela l‑a pus rapid pe linia de plutire, iar Isărescu a fost așa de mulțumit că în mai puțin de‑o lună a avansat‑o purtător de cuvânt al guvernului. Și acolo a făcut o treabă excelentă și după alte doar două luni de zile a devenit secretar de stat și șef al departamentului de comunicare al guvernului. Din noua postură doamna Firea i‑a adus premierului Isărescu vii si nebănuite satisfacții, astfel că la finalul mandatului său, în decembrie 2000, acesta i‑a încununat munca și eforturile cu ordinul Steaua României în grad de ofițer (prin mâna și mijlocirea președintelui Emil Constantinescu), așezând‑o pe maiestuoasa Gabriela alături de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, de I.C. Brătianu, de regele Ferdinand și de mareșalul Averescu care au primit și ei cândva Steaua României, deși n‑aveau nici un fel de cunoștințe de pablic rileișăn end comunicheișăn.
Au existat desigur colportori răuvoitori care au insinuat mișelește că Gabriela și-ar fi construit cariera cu ajutorul unor părți anatomice pe care nu le putem specifica în contextul de față, dar pentru a dovedi că sunt doar minciuni sfruntate nu trebuie decât să urmărim evoluția ulterioară a inegalabilei doamne. Căci talentele sale sunt precum capetele de balaur din povești, încerci să tai unul prin bârfe și zvonuri și apar trei în loc. Gabriela a făcut loc la guvern unor alte talente remarcabile, iar ea s‑a dus la trustul Intact ca să demonstreze tuturor ce mare jurnalist este. Experiența de comunicheișăn de la guvern și‑a spus cuvântul — sunt memorabile expresiile sale de genul “băiatul cu muci în freză” sau “ați mâncat de pe jos din toaletă”, dovezi ale unui înalt profesionism și ale unei elegante elocințe.
Cu mâna stângă, în timp ce era director al mai multor publicații, Gabriela s‑a apucat de scris poezii și romane. Cu așa un aplomb și talent că mintenaș, prin 2002, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor după ce cu un an înainte primise premiul de debut al Asociației Scriitorilor. Iată doar o mostră din genialitatea sa poetică: “Pitbull-ul din mine / Ar vrea să nu se termine niciodată / Dezlegarea de‑a sfâșia / Brațele unei existențe / Prea fragile / Pentru a lupta cu tristețea / Annei Karenina”. Profund, răscolitor. După ce citești așa poeme, cum să mai dai crezare unor zvonuri otrăvite că premiul era deja aranjat și tot ce trebuia era ca madam Firea să scrie niște rahaturi de versuri?
Gabriela nu s‑a oprit însă. Fiorul creativ o străbătea neabătut, o cutreiera până și prin coardele vocale unde simțea o gâdilitură artistică, așa că s‑a apucat de cântat. După câteva șlagăre interpretate cu trăire și simțire pe scenă, toate apreciate printr-un delir de aplauze și ovații, omenirea i‑a transmis Gabrielei: “vă mulțumim că existați! doamna Firea, vă iubim! sunteți idolul vieții noastre!”. Ce poate face un adevărat artist în fața unui asemenea puhoi de iubire și apreciere? Să scoată un album. Ceea ce s‑a și întâmplat, dimpreună cu Simona Gherghe, altă nestemată a muzicii românești. Din nou detractorii Gabrielei au ieșit la atac, afirmând că albumul nu prea s‑a vândut din motiv că e cam de căcat. Invidie!
Pentru că în domeniul artistic își dovedise deja capacitățile, Gabriela a simțit că e momentul să se dedice un pic și științei. Fiind absolventă de filologie, dar deja director al Săptămânii Financiare și al ziarului Financiarul, ce putea fi mai firesc decât un doctorat în științe economice? Profesorii de la ASE au trebuit să constate și ei, așa cum se întâmplase cu primul ministru, cu Uniunea Scriitorilor și cu câți alții, că doamna Firea este un geniu românesc, o comoară națională ce trebuie prețuită. Au fost cică și unii care au zis că doamna Firea nu știe nici tabla înmulțirii pe sărite, darămite economie — evident, niște ticăloși.
Ce putea urma după atâtea succesuri? Desigur, o carieră politică. Țara întreagă s‑a așezat în genunchi și a implorat‑o pe Gabriela să se înscrie în PSD ca să intre în parlament, iar biata de ea n‑a avut încotro și s‑a jertfit pe altarul interesului național, devenind senator. Povara responsabilităților îi apasă zi de zi umerii, dar ea pășește netulburată înainte, ducându-ne pe toți spre un mâine tot mai pesedist, deci mai bun.
Dar să nu credeți că în tot acest timp Gabrielei i‑a fost ușor. După o copilărie nefericită în care mânca bătaie de la tac’su și purta hainele rămase de la sor’sa, a hotărât că trebuie să reușească în viață. L‑a cunoscut pe domnul Firea, s‑a măritat cu el și‑a tras și-un copil ca să consfințească situația matrimonială. Apoi domnul Firea a murit, fie‑i țărâna ușoară, însă asta n‑a clintit dorința Gabrielei de a merge mai departe în viață către noi culmi ale realizărilor personale. Fiind o fire pragmatică care n‑a iubit niciodată pătimaș, după cum singură mărturisea într-un interviu, a reușit să parcurgă distanța dintre îngroparea domnului Firea și dormitorul domnului Pandele în doar nouă luni. După nu mult timp a cimentat noua relație cu încă un copil, pentru că omenirea nu-și putea continua evoluția fără un specimen care să alăture genetic marile calitățile ale jurnalistei-scriitor-cântăreț-senator cu cele ale genialului primar din Voluntari. Imaginea alăturată e proba elocventă — dacă mai era nevoie — a unui cuplu perfect: eleganța ținutei, bunul gust al designului interior, rafinamentul intelectual al postului TV urmărit. Cum să nu ne dorim ca astfel de calități să le vedem multiplicate la infint într-un milion de copii, dacă ar fi posibil?
Vedeți deci că afirmațiile sale despre ce este aceea o viață împlinită, despre postura din care cineva poate accede la președinția României, sunt cât se poate de întemeiate. Iohannis este un iremediabil și trist ratat, iar dovada o constituie chiar viața doamnei Firea, un exemplu de dedicație profesională și științifică, de împliniri familiale, cărora li se adaugă expresia publică a unui mănunchi de inegalabile talente artistice. Luând în considerare toate aceste aspecte propun doamnei Gabriela Vrânceanu Firea Pandele să lase la o parte bunătatea sa proverbială și binecunoscutul său bun simț și să solicite public ca orice candidat la președinție să îndeplinească una din două condiții: ori să‑l cheme Victor Ponta, ori să fie un familist care are copii și a trecut prin toate etapele vieții, a scos un album de muzică populară, a scris poezii și romane și este doctor în economie. Noi o vom susține ca să determinăm introducerea oficială a acestor criterii în constituție, chiar lângă forma de guvernământ.
Doamnă senator, ești o mare jurnalistă, un scriitor genial, o cântăreață inegalabilă și o exemplară familistă! Arată-ne calea, dă‑i drumul la pitbull-ul ăla care o sfâșie pe Anna Karenina! Nu mai fi bună, Gabi, fi rea!
PS Pentru liniștea celor care țin la gramatică (în care mă includ) eroarea de ortografie (corect se scrie “Gabriela, fii rea!”) este intenționată și e făcută de dragul jocului de cuvinte. 😉
22:08
Va aratati mari pe internet, va spuneti parerile. Voi nu va dati seama ca va roade rau invidia, ca nu sunteti in stare sa faceti altceva decat sa criticati? Ce ati vazut voi bun facut de alti, avand in vedere ca au fost numai barbati pana acum. Decat sa va amuzati de talentele de scriitor de doi bani al domnului Sorin Sfirlogea mai bine v‑ar preocupa starea natiunii, care este foarte jalnica. Vedeti ce se intampla cu sanatatea, cu invatamantul, cu BNR, etc…
7:08
Care sănătate, învățământ, BNR etc sunt așa din cauza unor impostori ca madam Firea, pe care îi votează tot felul de naivi ca dumneata.
11:07
Articolul are mult umor ! Totusi e de admirat femeia asta acre a razbatut intr‑o lume a barbatilor. Sa vedem ce va face la primaria capitalei unde e de lucru nu de facut valuri !
11:06
Daca spuneti ca stimata Gabrela si‑a pus dosul la bataie ca sa obtina toate aceste premii/titluri/distinctii, ma intreb, ce va face din postul de Primar al urbei??? Va sta in permanenta aplecata??? Cum ii va privi pe cetatenii orasului, sau nu trebuie sa ii mai si priveasca pe ei daca are talente??????
11:06
Eu nu spun așa ceva. Alții, gurile rele… 🙂
12:06
Poate puteti schimba titlul in: Gabriela, nu Fi rea!
20:12
Pana la sfarsit m‑am mirat de greseala de ortografie si desi mi‑a placut mult articolul, vroiam sa v‑o semnalez, dar m‑am linistit citind si PS-ul. Foarte bine scris…si cu mult umor !
23:12
Si… nu mai fi buna 😛
17:10
un joc de cuvinte f. reusit!!!
11:10
Ma speriasem de “fi rea” asta!
11:10
excelent !
11:10
prea subtila ironia …