Ne‐am luat țara înapoi?

Slo­ga­nul de cam­pa­nie al sus­ți­nă­to­ri­lor lui Iohan­nis, pe care el însuși l‐a pre­luat la un moment dat – să ne luăm țara îna­poi – a stâr­nit dis­cu­ții aprinse. De unde s‐o luăm? De la cine? Și, mai ales, ca să facem ce cu ea?

Desi­gur, există răs­pun­suri la toate aceste între­bări, în func­ție de cine e cel pe care‐l inte­ro­ghezi. Pese­diș­tii vor spune că toată poves­tea cu lua­tul țării îna­poi e o pros­tie, că nici vorbă să fi con­fis­cat cineva Româ­nia și că, e clar, nu e vorba decât de un slo­gan poli­tic inven­tat de adver­sa­rii lor ca să ame­țească lumea. Cei cu vederi de dreapta vor riposta spu­nând că Româ­nia a fost con­fis­cată de poli­ti­cieni corupți, mai nume­roși în tabăra roșie, care au com­pro­mis pre­zen­tul și au ama­ne­tat vii­to­rul nos­tru al tutu­ror pen­tru inte­re­se­lor lor per­so­nale. Și că de la ei ne‐am luat țara îna­poi, deposedându‐i de pute­rea poli­tică.

Ade­vă­rul e că nici unii, nici alții nu au în tota­li­tate drep­tate. Slo­ga­nul nu e doar o înși­ru­ire de vorbe, mulți români chiar s‐au sătu­rat de corup­ție și de con­se­cin­țele ei. Dar pe de altă parte ca să ne luăm țara îna­poi ar tre­bui să putem spune că am pus‐o în mâi­nile unora care sunt clar și com­plet des­păr­țiți de prac­ti­cile corup­ției – cine sunt aceia în par­la­men­tul de azi? Ne putem întoarce deci la între­ba­rea ini­țială: ne‐am luat țara îna­poi?

Lucian Mân­druță zice că nu și are cinci argu­mente pen­tru afir­ma­ția sa. Pen­tru că opo­zi­ția nu vrea să preia pute­rea (1), pen­tru că Ponta e în con­ti­nu­are aro­gant (2), pen­tru că votul nos­tru nu tri­mite în par­la­ment oameni cin­stiți (3), pen­tru că tot nu există chef de muncă prin­tre poli­ti­cieni (4), pen­tru că pe social media se deru­lează un con­tra­a­tac al pos­ta­ci­lor păr­ții per­dante care vor cuceri acest teri­to­riu și vor dizolva soli­da­ri­ta­tea online‐ului (5). Are drep­tate?

1. Opo­zi­ția dă semne că inten­țio­nează să ia pute­rea – între­ba­rea care se pune este dacă mora­li­ta­tea unei noi majo­ri­tăți va fi bine pri­mită de soci­e­tate, căci în absența ale­ge­ri­lor a lua pute­rea înseamnă redis­tri­bu­i­rea par­ti­de­lor din par­la­ment în cele două tabere. Libe­ra­lii nu pot avea pute­rea fără UNPR, UDMR, PMP și PP‐DD. Ce ar înțe­lege votan­ții lui Iohan­nis dintr‐o ast­fel de ali­anță? N‐ar reclama ei oare tră­da­rea sen­su­lui votu­lui dat în 16 noiem­brie?

2. Ponta s‐a năs­cut aro­gant și așa va muri. Își poate disi­mula ati­tu­di­nea ca să înșele elec­to­ra­tul, dar în adân­cul firii sale nici­o­dată nu se mai schimba. Are 42 de ani, la vâr­sta asta nu te mai întrebi dacă valo­rile în care crezi sunt corecte. Rămâne de văzut dacă va supra­vie­țui lin­șa­ju­lui pus la cale de o parte a pro­pri­u­lui par­tid – cred că prima între­bare la care e nevoie de răs­puns nu este cât de aro­gant e Ponta, ci cât de refor­ma­bil e PSD.

3. Votul nos­tru nu are cum să tri­mită oameni cin­stiți în par­la­ment pen­tru că este aproape impo­si­bilă con­stru­i­rea unui nou par­tid. Știam asta dina­inte de ale­ge­rea lui Iohan­nis, nu‐i așa? Nu degeaba Monica Maco­vei insistă cu tema modi­fi­că­rii lefii par­ti­de­lor, în sen­sul cobo­rârii pra­gu­lui de per­soane nece­sare pen­tru înfi­in­ța­rea unuia la 3. Poate că e prea puțin, dar e lim­pede că actu­a­lele reguli sunt impo­si­bil de înde­pli­nit. Soci­e­ta­tea civilă este blo­cată să se mani­feste poli­tic prin înfi­in­ța­rea unor noi par­tide, forțându‐ne să votăm pe cei pro­puși de par­ti­dele exis­tente. Cu alte cuvinte clasa poli­tică are con­tro­lul total al can­di­da­ți­lor la func­ți­ile legi­sla­tive și exe­cu­tive ale țării. Deci pri­mul obiec­tiv este să se cre­eze pre­mi­zele apa­ri­ției unor figuri noi.

4. Che­ful de muncă al poli­ti­cie­ni­lor este, la rân­dul său, un non‐sens. Ca să se mani­feste ar tre­bui să înde­pli­nească două con­di­ții pre­li­mi­nare: inten­ția și direc­ția. Un poli­ti­cian ar tre­bui să‐și dorească să rea­li­zeze ceva și să defi­nească foarte clar ce este acel ceva. Am mai pero­rat în gol pe blog că fie­care par­la­men­tar ar tre­bui să pre­zinte public o agendă a man­da­tu­lui său, cu obiec­tive con­crete și măsu­ra­bile, a cărei înde­pli­nire s‐o eva­lu­eze la final de man­dat – cui îi pasă? Deo­cam­dată știm sigur că aproape nimeni din­tre cei din clasa poli­tică nu are inten­ția de a face ceva, iar puți­nii care o au, nu știu ce vor să facă.

5. În fine, pos­ta­cii pese­diști nu sunt o sur­priză, cred. Suc­ce­sul lor nu se bazează pe argu­men­tele con­ving­ă­toare pe care le‐ar putea aduce din ide­o­lo­gia par­ti­du­lui pe care‐l pro­mo­vează, nici măre­țele rea­li­zări ale guver­nă­ri­lor soci­a­liste. Ceea ce le‐ar putea da cre­di­bi­li­tate este com­por­ta­men­tul câști­gă­to­ri­lor, măsura în care vor înțe­lege că misiu­nea lor nu e doar aceea de a pre­lua pute­rea, ci de a face cu ea. Dacă înving­ă­to­rii de azi vor greși, dacă vor ignora sen­sul votu­lui pe care l‐au pri­mit, vor fur­niza ei înșiși sufi­cientă argu­men­ta­ție pen­tru a dis­truge soli­da­ri­ta­tea elec­to­ra­tu­lui care i‐a făcut câști­gă­tori.

Așa­dar ne întoar­cem la între­bă­rile de la înce­put. Ne‐am luat țara îna­poi? De la cine? Ca să facem ce cu ea?


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. i

    feli­ci­tări pen­tru blog! rigoare, flu­ență și un bun spi­rit de obser­va­ție.
    (și cum, domle, ai făcut sil­vi­cul­tură 5 ani în bra­șeu si nu ai fost în pia­tra cra­i­u­lui!???)

    un bra­șo­vechi


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu