Una din lecțiile pe care românii le-au învățat pe propria piele este că a ridica o casă e un proiect în care nu e vorba despre megalomaniile personale, nici despre ambiția de a avea un dormitor imperial și un living ca o sală de concerte, ci despre chibzuința de a privi în viitor și a înțelege care sunt implicațiile deciziilor luate la început. Căci nu e mare lucru să mai lățești casa cu doi metri, nici s‑o mai lungești cu cinci sau s‑o înalți cu un etaj — materialele de construcții nu‑s prea scumpe — dar e cu totul altă poveste când vine vorba să climatizezi blocul pe care ți l‑ai ridicat drept locuință personală. Și foarte mulți s‑au trezit că au o problemă destul de serioasă când au început să vină facturile la gaz sau la electricitate, dar — ce să vezi? — era nițel cam târziu pentru păreri de rău.
Ar fi amuzant, dacă n‑ar fi de plâns, faptul că acum redescoperim avantajele caselor din lut sau din paie, mai ales din perspectiva consumului energetic. Pare că specia umană nu reușește să valorifice inteligent imensa cantitate de cunoștințe pe care le‑a dobândit de‑a lungul istoriei. Ne apucă pe toți un soi de streche, cădem în patima unei mode și uităm să raționăm logic asupra direcției în care ne îndreptăm. Așa s‑a ajuns probabil la teribila apetență pentru etajarea locuințelor până la înălțimi amețitoare, deși e clar că energia necesară construirii și utilizării atâtor etaje este mult mai mare decât dacă am fi făcut tot atâtea clădiri cu un singur nivel. Citeam deunăzi că în Dubai se va construi o clădire turn ale cărei etaje se vor roti independent unele de altele. Qui bono?
Utilitățile tind să devină o problemă, mai cu seamă energia, iar viitorul nu pare să promită decât înrăutățirea situației. Și încă suntem norocoși în România din acest punct de vedere, pentru că nu tremurăm că închid rușii conducta de gaz, iar curent se pare că avem îndeajuns. Dar sunt unii care se gândesc deja la alte soluții, mai ieftine și mai sustenabile, ceea ce ar putea fi un răspuns pentru problemele care vor apărea peste niște ani. Cu siguranță ați auzit de compania Tesla, cei care s‑au apucat să facă o mașină electrică. Ei bine, se pare că bateriile le plac mai mult decât mașinile și au început să se gândească la unele destinate caselor.
Logica e relativ simplă și foarte eficientă: compania instalează panouri solare pe casa ta, îți încarcă o baterie la care alimentezi toți consumatorii din casă, iar surplusul produs este introdus în rețea și vândut transportatorului. Iar tu plătești mai puțin decât dacă ai fi consumat din rețea. Totul e deocamdată la nivel de experimente și teste, dar nu văd nici un motiv pentru ca acest gen de producere a energiei să nu ia avânt. Căci chiar dacă în anumite zone panourile solare nu pot funcționa la parametri maximi din motive de climă, simplul fapt că o parte a energiei este producție proprie și nu achiziție e o economie remarcabilă.
Mă gândesc la apartamentul meu, care stă gol o bună bucată de zi — vreo zece ore nu e nimeni acasă. Cu excepția pisicilor, dar din fericire ele sunt autonome din punct de vedere energetic. 🙂 În tot timpul ăsta bateriile s‑ar putea încărca, iar cele câteva ore de seară pe care le petrecem utilizând energie ar putea proveni din bateriile încărcate. Factura n‑ar scădea la zero, dar ar fi cu siguranță mai mică — cei de la Tesla spun că testele lor arată o scădere de 30–50% a costurilor cu energia.
Problema e că pentru locuințele comune, cum e și clădirea în care e apartamentul meu, suprafața acoperișului pe care se pot instala panourile solare este împărțită între toți, deci economia pentru fiecare apartament ar fi mai mică. Iar de aici rezultă că soluții de genul acesta — panouri + baterie de stocare — sunt mult mai eficace în locuințe individuale. Orașele mari ale României — înțesate de blocuri cu multe etaje — mai au de așteptat pentru o soluție rezonabilă de producere a energiei.
Lasă un comentariu