Vanitate, păcatul nostru drag

Nu înscrii un copil la ora de religie pen­tru că așa e bine. La fel cum nici nu‑l privezi de orice formă de edu­cație reli­gioasă doar pen­tru că tu, părinte, ai con­cluzionat sec că reli­gia îndoc­trinează și prostește. Judecățile astea sim­pli­fi­ca­toare și gen­er­al­izante mă fac să cred că majori­tatea celor care dis­cută azi despre acest subiect nu înțe­leg esența dez­ba­terii. Că nu‑i intere­sează decât să aibă ei drep­tate, pen­tru că ei sunt mai deștepți, mai morali, mai per­fecți. Iar van­i­tatea de a te crede mai bun decât ceilalți este și ea un păcat. Grav.

La ora de religie e ca la psi­holog, se lucrează cu spir­i­tul și sufle­tul copilu­lui. De aia e nevoie de mai multă atenție decât atunci când împărtășești o babă otrăvită în răutățile pe care le săvârșește zil­nic, dar nu uită să pupe icoanele și să dea cu frun­tea de podelele bis­ericii. Nu lași plă­mada sufletească a unui copil pe mâinile oricărui neis­prăvit. Pen­tru că din sufletele copi­ilor se clădește, de fapt, viitorul lumii. Plan­eta de mâine va fi după chipul și înfățișarea celor care azi merg la orele de religie ale lumii.

Dacă aș avea copii de școală, m‑aș duce să văd cine le va preda reli­gia. Și l‑aș pune să-mi povestească în puține cuvinte ce vrea să trans­mită copi­ilor mei ca mesaj. Și cum are de gând să o facă. Și abia după ce m‑aș convinge că nu-mi mutilează copiii, că nu‑i manip­ulează îmbisericindu‑i, aș semna cer­erea de înscriere la ora de religie.

Pen­tru că nu aș vrea să li se spună că toți cei care nu au aceeași religie cu el vor ajunge în iad. În fond, musul­man, bud­ist sau hin­duist, tot necred­in­cios apari în fața bis­ericii orto­doxe, iar locul tău nu poate fi nici­unde în altă parte decât în flăcările iadu­lui. Nu mi-aș dori ca modul ăsta intol­er­ant de a gândi să fie sădit în mintea copi­ilor mei, iar eu să girez asta prin acor­dul pe care l‑am dat.

Nu mi-aș dori să li se spună că greșelile lor îi vor costa o eternă pen­itență în focul iadu­lui, că teroarea nemân­tuirii tre­buie să‑i cutreiere toată viața, trăind ast­fel în per­ma­nentă frus­trare și angoasă. Nici că niște alți oameni, poate chiar mai puțin vir­tuoși ca ei, le pot înlesni iertarea păcatelor în funcție de banii pe care îi pot plăti. Nu ne putem plăti ero­r­ile cu bani și rugă­ci­uni la icoane, ci îndreptându-le prin ceea ce învățăm din ele și străduindu-ne să nu le mai repetăm.

Nu aș vrea să li se inoculeze ideea că orice ele­ment de voință umană este inutil, că doar voia Dom­nu­lui e cea care se face și se împlinește. Găs­esc în modul ăsta de a gândi o potențială expli­cație pen­tru care — ca popor — sun­tem încă fer­me­cați de mitul con­ducă­toru­lui unic, despot lumi­nat, care împarte drep­tate cu braț de fier și alină sufer­ințele celor săraci prin pomeni. Și nu-mi doresc să per­petuez în sufle­tul copi­ilor mei sen­ti­men­tul că ei nu pot da formă și conținut lumii, ca sunt sim­pli pioni în mâna unei divinități une­ori benev­o­lente, alte­ori răzbună­toare, pe care tre­buie s‑o îmbuneze cu mătănii, acatiste și bani, toate inter­me­di­ate de popi care vin la slu­jbă în mașini luxoase.

Dum­nezeu, dacă așa vrem să numim partea spir­i­tu­ală a uni­ver­su­lui pe care încă n‑am ajuns s‑o descifrăm cu unel­tele ști­inței — și poate nicio­dată nu vom reuși — nu locuiește doar între zidurile unei bis­erici, doar în dog­mele unei secte, fie ea și orto­doxă. Dum­nezeu e omniprezent și omni­scient. Nu are nevoie nici de inter­me­di­ari ca să ajungă la noi, nici de pomel­nice ca să-și amintească de noi. Și nu el, ci van­i­tatea fiecăruia din­tre noi de a fi numărați între cei drepți, de a ne secur­iza psi­ho­logic mân­tuirea, ne mână spre intol­er­anță față de cei care au altă per­spec­tivă și ne îndeamnă spre necondițion­ată obe­di­ență față de dog­mele cred­inței noas­tre. Noi sin­guri facem asta.

Van­i­tatea e păcatul nos­tru favorit.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu