De ce Japonia nu are terorism islamist

Un arti­col pe care l‑am citit m‑a întors în timp la povestea aten­tat­u­lui de la Char­lie Hebdo. Spuneam atunci că respec­tul pe care tre­buie să‑l acorzi celor­lalți include și reținerea de a‑i batjo­cori val­o­rile, oricât de false și dis­cutabile ți se par ție. Acum real­izez că mai e o notă în plus, o nuanță pe care atunci am ratat‑o și pe care arti­colul de care vă spun mi‑a relevat‑o. Ești dator cu acest respect mai ales atunci când tu l‑ai invi­tat pe cel pe seama căruia acum faci glume. Să ne întoarcem în timp.

În 2006 Moam­mar Gha­dafi spunea că există 50 de mi­li­oane de musul­mani în Eu­ropa, deci – cu voia lui Al­lah – fără săbii, fără arme, fără războaie, acest con­ti­nent va de­veni al Isla­mu­lui până în 2050. Se în­șela sau avea drep­tate? Cert este că aproape toate ță­rile oc­ci­den­tale au deschis larg por­țile emi­gra­ției mu­sul­mane în ul­ti­mii 30–40 de ani. Franța a in­vi­tat ma­grebie­nii să vină în Eu­ropa, iar Ger­ma­nia, Su­e­dia și Olanda au ac­cep­tat o emi­gra­ție ma­sivă de arabi și turci. Până mai de curând, nu la fel de pri­mi­toare s‑au do­ve­dit a fi aceste țări cu est-europenii. Multă vreme n‑am în­țe­les de ce.

M‑a lă­mu­rit la un moment dat un fran­cez care a avut sin­ce­ri­ta­tea de a‑mi spune ceea ce au­to­ri­tă­țile ță­rii sale nu ar re­cu­noaște nici în rup­tul ca­pu­lui: dra­gul meu, ma­grebie­nii sunt bi­ne­ve­niți la noi, pen­tru că vin să strângă gu­no­iul, să spele toa­le­tele și să facă cu­ră­țe­nie în ca­me­rele de ho­tel. Voi, est-europenii, aveți pre­ten­ția să lu­crați cot la cot cu noi și sun­teți dis­puși s‑o fa­ceți pe bani mai pu­țini de­cât pre­tin­dem noi – cum ai vrea să fim fe­ri­ciți că ne lu­ați slu­j­bele? Am pri­ce­put atunci că di­fe­ren­țele de edu­ca­ție din­tre es­tul Eu­ro­pei și nor­dul Afri­cii nu lu­crează – pa­ra­do­xal – în fa­voa­rea noas­tră.

Bun. Deci francezii i‑au dorit în detri­men­tul emi­grației est-europene. E alegerea lor. Dar de ce să le miș­tocărești după aia val­o­rile? Păi prob­a­bil pen­tru că nu mai știu nici ei ce să facă în fața con­secințelor demografice și sociale pe care decizi­ile tre­cu­tu­lui le au asupra prezen­tu­lui. Și atunci nu e mai cin­stită și mai sănă­toasă abor­darea japonezilor care nu acceptă musul­mani în țara lor și con­sid­eră islamis­mul o religie per­icu­loasă? Iar ultima oară când am ver­i­fi­cat Japonia era con­sid­er­ată o democrație, o țară civ­i­lizată și demnă de respect.

Ca să înțelegeți cum tratează ei prob­lema, citiți arti­colul ăsta.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu