După multă zarvă jur­nal­is­tică și nis­cai circ pe sti­cla unor tele­viz­iu­ni, pro­ce­sul torționaru­lui Viși­nes­cu — fost coman­dant al închisorii politice de la Râm­nicu Sărat — a avut pri­ma pro­nunțare a com­ple­tu­lui de jude­cată: 20 de ani de închisoare. Motiv de bucurie pen­tru cei ce erau înse­tați de drep­tate, mai ales pen­tru puținii supraviețuitori ai detenției politice din anii ’50. Dar este oare o vic­to­rie a soci­etății românești? Este un tri­umf al justiției? Sau doar ni se pare că este?

Citeam zilele tre­cute un comen­tar­iu care spunea că în sfârșit s‑a copt tim­pul pen­tru ast­fel de sentințe, că în fine am ajuns la cli­pa când putem pedep­si oro­r­ile comu­nis­mu­lui fără a mai avea acer­ba opoz­iție a foștilor securiști și mil­ițieni, infil­trați în struc­turile actuale ale stat­u­lui. Că s‑au rărit cei ce avea put­erea de a se opune și acum e vre­mea să facem drep­tate. Înțe­leg dis­cur­sul de acest tip. Recunosc și setea asta de justiție. Bunicul meu a fost dețin­ut politic. Știu de la el, cu destule amă­nunte, cum ară­ta o ast­fel de închisoare, ce fel de trata­mente erau apli­cate. Înțe­leg — din feri­cire doar rațion­al — cum e să intri în pușcărie ca om în put­ere de peste 80 de kg și să ieși cin­ci ani mai târz­iu cu nici 50. Îmi sunt cunos­cute bătăile și umil­ințele la care erau supuși ast­fel de dețin­uți. Și știu de la el și de la alții ca el câtă dor­ință de revanșă socială au pur­tat în suflet ani de‑a rân­dul. Însă gen­er­ația dețin­uților politi­ci a cam murit. Mai sunt câți­va, foarte bătrâni și sufer­inzi, căro­ra această târzie drep­tate li se va fi părând destul de amară. Nu mai poate fi vor­ba despre revanșele lor istorice.

În codul penal se spune că “pedeap­sa este o măsură de con­strân­gere și un mijloc de reed­u­care a con­damnat­u­lui”. Eu aș adău­ga că este și un mijloc de edu­care socială, arătând tutur­or că faptele anti­so­ciale au con­secințe. Comiterea lor este pre­venită toc­mai prin demon­strarea unei intran­si­gențe a pedep­sei. Mai pot fi 20 de ani de detenție o serioasă con­strân­gere pen­tru un om ca Viși­nes­cu? Are peste 80 de ani, mai are prob­a­bil doar câți­va de trăit și-și va face pedeap­sa prob­a­bil prin spi­talele pen­i­ten­cia­relor. Ar putea fi el reed­u­cat prin această pedeap­să? Ce sens mai are reed­u­carea unui bătrân de peste 80 de ani?

Sin­gu­rul sens pe care îl poate avea această con­damnare este mesajul către soci­etate. Româ­nia nu tol­erează călăii. Din­co­lo de mijloacele demo­c­ra­t­ice care ar tre­bui să împiedice un crim­i­nal să ajungă la put­ere, ar tre­bui să existe fil­trul sol­i­dar­ității noas­tre sociale — nimeni n‑ar tre­bui să accepte pos­tu­ra de călău al celor nevi­no­vați, aflat în sol­da crim­i­nalilor. Însă pen­tru a înțelege pedeap­sa, soci­etatea tre­buie să cunoască și să înțe­leagă mai întâi faptele. Mai știe astăzi cine­va ce s‑a întâm­plat în închiso­rile politice ale comu­nis­mu­lui? Dacă oprim pe stradă la întâm­plare 1000 de oameni, vor ști măcar o treime, un sfert sau măcar o zec­ime din­tre ei povestea dețin­uților politi­ci și chin­urile prin care au tre­cut din cauza unor oameni ca Viși­nes­cu? Și, dacă nu știu nim­ic sau mai nim­ic, ce înțe­les va avea pen­tru ei con­damnarea despre care acum citesc în presă? Prob­a­bil ceva de genul “l‑au prins pe un moș care bătea dețin­uți în pușcăria unde el era șef”. Trist epitaf pen­tru o filă dra­mat­ică de isto­rie recen­tă a României.

Viși­nes­cu se poate con­sid­era noro­cos. A reușit să-și trăi­ască viața nepedep­sit pen­tru tor­turile și crimele pe care le va fi săvârșit, con­vins fiind și azi că n‑are nici o vină, că n‑a făcut decât să îndeplin­ească ordine. Că așa erau vre­murile atun­ci. Iar con­damnarea de acum vine prea târz­iu pen­tru niște sufer­ințe care nu mai au des­ti­natar, ci doar un expe­d­i­tor. De sub înfățișarea sa de moșneag nițel spe­ri­at și (poate toc­mai de aceea) agre­siv, Viși­nes­cu știe că de fapt a învins.

Poate de aceea Ili­es­cu are zâm­be­tul acela per­ma­nent atâr­nat de colțurile gurii. Ce i se mai poate întâm­pla, la 25 de ani de când a chemat miner­ii ca să bată și să omoare oameni? Nim­ic care să‑l afecteze cu ade­vărat.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu