Când scopul nu mai scuză mijloacele

Când citești noianul de reacții, declar­ații și comu­ni­cate ale diverselor insti­tuții care sunt impli­cate în cazul clubu­lui Colec­tiv e imposi­bil să nu te simți copleșit. Din toate părțile vin infor­mații, multe con­tra­dic­torii nu doar în conținut, ci și în ton, dar toate au un numi­tor comun: fiecare din aceste insti­tuții și‑a făcut tre­aba. Primăria și‑a făcut tre­aba, ISU și‑a făcut tre­aba, fis­cul și‑a făcut tre­aba, clubul și‑a făcut tre­aba, arti­ficierul și‑a făcut și el tre­aba. Rezul­tatul aces­tei extra­or­dinare coop­erări de insti­tuții com­pe­tente este că 32 de oameni au murit până acum și peste 100 sunt grav răniți.

Româ­nia este țara unde orice activ­i­tate eco­nom­ică este dis­e­cată cu grijă în părțile sale com­po­nente și fiecare bucată este încred­ințată unei insti­tuții. Înma­tric­u­larea e la cam­era de com­erț, focul e la ISU, tax­ele la fisc, impozitele la primărie. Curățe­nia e la Sanepid, ordinea pub­lică e la poliția locală, pro­dusele și ser­vici­ile vân­dute sunt la pro­tecția con­suma­toru­lui. Toate sunt în bună reg­ulă, regle­men­tate cu grijă, ca nu cumva să existe vreo insti­tuție a stat­u­lui căreia să nu i se dea o tre­abă de făcut, jus­ti­ficând ast­fel pos­turile din organ­i­gramă.

A guverna Româ­nia devine ast­fel o tre­abă de inven­tariere gri­julie a admin­is­trați­ilor exis­tente. — Câte insti­tuții avem? — O mie, șefu'! — Bine, atunci să le luăm pe rând. Cu ce se ocupă insti­tuția X? — Cu incendi­ile. — Bun, hai să dăm niște ordo­nanțe de guvern cum că ei sunt autori­tatea în priv­ința asta. Și să-și facă ei un reg­u­la­ment de orga­ni­zare și‑o metodolo­gie de lucru. Dar insti­tuția Y, cu ce se ocupă? — Cu igiena pub­lică. — Min­unat, să-și facă și ei metodologii pro­prii și reg­u­la­mente și să le aducă la apro­bat.

Moza­icul ăsta de legi, reg­u­la­mente, nor­ma­tive și norme de apli­care sunt apoi apli­cate ned­ifer­ențiat tuturor firmelor. Fiecare insti­tuție privește prob­lema din pro­priul său punct de vedere, surdă și oarbă la orice alte aspecte. Poliția vine să soluționeze o bătaie în club, dă peste 500 de inși în inc­intă, dar nu știe și nici n‑o intere­sează că pe autor­iza­ția de funcționare scrie o capac­i­tate max­imă de 80 de per­soane. Primăria ver­i­fică impozitele plătite la buge­tul local, dar nu e tre­aba ei să ver­i­fice extinc­toarele și dotările pen­tru incendiu. Fis­cul ver­i­fică doc­u­mentele con­tabile, dar nu e tre­aba lui că prin depoz­i­tul localu­lui col­căie șobolanii. Când se întâm­plă ceva nasol toate aceste insti­tuții arată hâr­ti­ile lor și demon­strează, fără putință de tăgadă, că fiecare din­tre ele și-au făcut tre­aba. Și, legal vorbind, chiar așa e.

După ce se petrece o tragedie pre­cum cea de la Colec­tiv, vine un prost ca Ponta și zice: ce n‑a mers bine? — Păi, șefu', cum să vă zic? A cam luat foc. Că ISU nu a dat autor­iza­ție, da' nici nu tre­buia să dea, că clubul avea declar­ație pe pro­prie răspun­dere… — Hmm, atunci să dăm put­eri mai mari lu' ISU ăsta! Să intre peste ei și să le dea amenzi la toți! Diag­nos­ticul e pus: a lip­sit con­trolul de la ISU. Soluția e și ea clară: tre­buie adău­gată autori­tate pen­tru încă o insti­tuție. Gata, acum prob­lema e rezol­vată.

Dacă intri în jocul lor și uti­lizezi rațion­a­mentele după care funcționează azi admin­is­trați­ile, vei simți curând că este imposi­bil să ordonezi încâl­citele ițe ale aces­tui noian juridic și insti­tuțional. Destul de repede vei fi copleșit de dimen­si­u­nile core­lați­ilor de care tre­buie să ții cont, pen­tru că fiecare insti­tuție pe care încerci s‑o conectezi la un pro­ces de orga­ni­zare log­ică și ordo­nată îți va invoca douăzeci de legi, norme și ordo­nanțe con­form cărora ea nu poate face ches­tia X, nu e abil­i­tată legal să ver­i­fice aspec­tul Y și n‑are spe­cial­iștii nece­sari ca să răspundă de dome­niul Z. Când încerci să com­pletezi leg­is­lația pen­tru a reme­dia aceste incon­sis­tențe, vor apărea de nicăieri alte zece insti­tuții care îți vor demon­stra cu acte și experți că le încalci autori­tatea sau că le încurci activ­i­tatea. Pre­cum nodul gor­dian, încâl­ceala asta nu se rezolvă fir cu fir.

Inca­pac­i­tatea admin­is­tra­tivă a aces­tor oameni nu vine din nepri­ceperea lor de a artic­ula legi și nor­ma­tive, nici din inabil­i­tatea lor de a împărți autori­tatea con­trolu­lui între insti­tuții. E ceva mult mai pro­fund, ceva ce nu pot înțelege, ceva ce nici nu pot con­cepe. Și de aceea nici nu pot corecta funcționarea stat­u­lui, oricâtă bunăvoință ar avea. Pur și sim­plu oamenii ăștia aflați în funcții politice nu pri­cep că admin­is­trația stat­u­lui și a orașelor are un sin­gur scop: să servească cetățenii țării. Insti­tuți­ile, funcționarii, normele, pro­ce­durile, nor­ma­tivele, ordo­nanțele sunt doar mijloacele prin care tre­buie atins acest scop. În capul lor e invers.

Așa că, dom­nule Ponta (și toți ceilalți domni care aspi­rați la funcții de admin­is­trație pub­lică), vă dau un exem­plu sim­plu pe care sper să‑l puteți băga la cap — activ­i­tatea unui club se regle­mentează foarte sim­plu: urmărind ca cetățeanul să fie în sig­u­ranță. Și asta înseamnă să nu îi fie pusă în peri­col sănă­tatea sau viața, să nu fie înșe­lat finan­ciar, să i se plătească (prin tax­ele la buge­tul de stat și local) per­mi­si­unea dată clubu­lui de a face profit în orașul și țara sa.

Când con­tro­lați nu vă duceți ca proștii câte unul, ci faceți o echipă și ver­i­fi­cați tot. Inclu­siv chiloții acționar­ilor dacă așa prevede legea. Nu disi­pați respon­s­abil­i­tatea man­ager­ilor și acționar­ilor punându‑i să se raporteze la o mie de insti­tuții, până când amețesc de-atâtea acte. Înfi­ințați o sin­gură autori­tate pen­tru indus­tria de enter­taine­ment: cluburi, teatre, săli de con­certe, cin­e­matografe. Ăia răspund pen­tru tot ce se întâm­plă în ast­fel de afac­eri: taxe, impozite, autor­iza­ții de funcționare, respectarea capac­ității, pre­venirea incendi­ilor, tot. Și când ceva nu e în reg­ulă, opresc activ­i­tatea. Hai că nu‑i greu.

Și mai ales, nu uitați: mijloacele sun­teți voi, scopul sun­tem noi. Și ne-am cam sătu­rat ca scopul să tot scuze mijloacele.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu