N‐o să mi se întâmple tocmai mie

Cei care au fost în clu­bul Colec­tiv insistă că efec­tele piro­teh­nice au fost mai mult în reclamă decât în rea­li­tate. Că trupa Goo­d­bye to Gra­vity a vrut să atragă public și a exa­ge­rat spec­ta­cu­lo­zi­ta­tea lor. În rea­li­tate au fost niște amă­râte de arti­fi­cii de pom. Alții zic că nu erau arti­fi­cii, ci niște lumâ­nări exact ca alea care se pun pe tor­turi la ziua de naș­tere. Pro­ba­bil că și unii și cei­lalți mini­ma­li­zează, nu puteau fi doar niște arti­fi­cii de pom, nici doar niște lumâ­nări de tort. Dar e clar că nici cine știe ce super‐efecte n‐au fost.

În loc să‐i scuze, amă­nu­n­tul ăsta îi incri­mi­nează și mai tare pe pro­pri­e­ta­rii și mana­ge­rii clu­bu­lui. Dacă doar de la un biet băț de arti­fi­cii s‐a aprins toată sala, e lim­pede că acolo era o bombă cu ceas. Mate­ri­a­lele folo­site nu doar că nu erau igni­fuge cum ar fi cerut legea și bunul simț, ci erau de‐a drep­tul infla­ma­bile. Dacă niște scân­tei au reu­șit să aprindă bure­tele izo­la­ției fonice, e clar că o țigară sau o bri­chetă ar fi putut declanșa ace­lași dez­as­tru. Într‐un loc unde vin mulți oameni, unde e aglo­me­ra­ție și se bea alcool, pri­mul lucru la care te gân­dești ca mana­ger e că sigur se vor întâm­pla ches­tii nasoale.

Pre­cis cineva cu o țigară în mână se va spri­jini de un perete izo­lat. Altul, luat de cap de la prea mult alcool, se va amuza să stingă țigara în burete. Alt­ci­neva o să încerce cu incon­ști­ență să ardă un colț din burete. Toate sce­na­ri­ile posi­bile și impo­si­bile tre­buie deru­late. Se numește mana­ge­men­tul ris­cu­ri­lor. Și mai departe e clar ce e de făcut: ana­li­zezi cât de pro­ba­bil e fie­care sce­na­riu și ce impact are. Dacă pro­ba­bil sau foarte pro­ba­bil, iar impac­tul e mare începi să te gân­dești cum poți pre­veni ris­cul res­pec­tiv.

Ce înseamnă că e pro­ba­bil? Când e vorba doar de pier­deri mate­ri­ale, pro­ba­bi­li­ta­tea tre­buie să fie mai mare de 50% și impac­tul sem­ni­fi­ca­tiv ca sumă ca să te apuci de măsuri pre­ven­tive. Dar când e vorba de oameni și mai ales de a le pune în peri­col viața sau sănă­ta­tea e sufi­cient ca pro­ba­bi­li­ta­tea să fie de unu la mie. Nu există nici o scuză atunci când riști viața altora, mai cu seamă atunci când îi lași să cre­adă că sunt în per­fectă sigu­ranță.

Iar pen­tru unele sce­na­rii, al căror impact poate fi moar­tea unor oameni, n‐ajung măsu­rile de pre­ve­nire. Tre­buie să ai și măsuri de com­ba­tere: dacă totuși, cu toată pre­ven­ția, se întâm­plă, ce faci? Care sunt posi­bi­lele evo­lu­ții ale situ­a­ției? Și uite așa ajungi la con­clu­zia că plas­ti­cul bure­te­lui va scoate mult fum îne­căcios, că bure­tele de pe tavan se va dez­lipi sub căl­dura focu­lui și va cade aprins peste oame­nii pani­cați. Că toată lumea se va îmbu­lzi dis­pe­rată spre unica ieșire și se vor călca în picioare unii pe cei­lalți. Cum vei trata o ast­fel de situ­a­ție de urgență?

În clu­bu­rile din Româ­nia și nu doar în ele, mana­ge­men­tul ris­cu­ri­lor nu se face. Doar sce­na­ri­ile cele mai evi­dente sunt luate în con­si­de­rare. Măsu­rile de pre­ven­ție sunt sim­pli­fi­cate, pen­tru că e impor­tant să nu se chel­tu­iască mult – clu­bul tre­buie să aducă pro­fit. Iar măsu­rile de com­ba­tere sunt tra­tate super­fi­cial. În esență, în multe locuri din Româ­nia, mana­ge­men­tul ris­cu­ri­lor se face încru­cișând dege­tele și spu­nând: hai, bă, că n‐o să mi se întâm­ple toc­mai mie!

Până când se întâm­plă.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Irina Stanila

    Din pacate acum exista doar par­tea comer­ci­ala. Indi­vi­dul nu mai con­teaza!


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu