Am o dis­pută te­o­re­tică pe Fa­ce­book cu ci­neva al că­rui nume nu‑l cu­nosc. Bă­nu­iesc că e un băr­bat după to­nul ușor agre­siv și do­mi­na­tor, dar n‑am o do­vadă clară pen­tru că își mas­chează iden­ti­ta­tea, iar eu n‑am timp de in­ves­ti­ga­ții. Bref, dez­ba­tem des­pre cum asi­gu­răm mo­ra­li­ta­tea ce­lor care vor să de­vină par­la­men­tari în con­tex­tul în care con­sta­tăm că in­frac­tori de toate so­iu­rile nu doar că ac­ced în fo­rul le­gi­sla­tiv, dar sunt chiar re­a­leși după ce au fost con­dam­nați cu sus­pen­dare.

Opo­nen­tul meu sus­ține că tre­buie să avem o me­todă prac­tică de a eli­mina ast­fel de in­di­vizi și anume să fa­cem cumva ca nea Ion care de obi­cei vo­tează în ne­cu­noș­tință de ca­uză asu­pra mo­ra­li­tă­ții unui can­di­dat să nu mai vo­teze așa. Ca să nu al­te­rez în nici un fel ideea lui, am să‑l ci­tez:

So­lu­ția este ca omul (n.r. nea Ion) să în­țe­leagă, mă­car în vi­i­tor, că je­gu­rile pe care le-au vo­tat și și-au ri­di­cat pa­late din „sa­la­rii” tră­iesc în lux din ba­nii fu­rați de la el și de la mă-sa. Și că atunci când si­tu­a­ția se re­petă, în loc să‑i ad­mire și să tacă, să iasă în stradă și să‑i bage la puș­că­rie, dacă alt­fel nu se poate!

Ok, asta a fost so­lu­ția sa. El zice că e prag­ma­tică.

So­lu­ția mea este să avem un set de re­guli pen­tru can­di­dați care să pre­ci­zeze cine poate can­dida și acest set de re­guli să fie le­gi­fe­rat. E ade­vă­rat, ca să con­vingi par­la­men­tul să vo­teze o ast­fel de lege tre­buie să prinzi mo­men­tul po­tri­vit. De pildă acum. Sau, dacă nu se poate așa, să im­pui le­gea printr-un re­fe­ren­dum ini­țiat de pre­șe­dinte.

Ce ar cu­prinde se­tul de re­guli? Păi să nu fi avut nici o con­dam­nare pe­nală, să nu fie în curs de cer­ce­tare pe­nală, să nu aibă sau să fi avut o co­la­bo­rare cu ser­vi­cii se­crete (îna­inte sau după ’89), să nu aibă con­flicte de in­te­rese prin po­zi­ția pe care o ocupă, să ac­cepte o au­di­tare ju­ri­dică a afa­ce­ri­lor pe care le de­ține șamd. Nu-mi vin acum în cap toate cri­te­ri­ile, dar cu si­gu­ranță se poate face o listă re­zo­na­bilă. Dacă omul trece de proba mo­ra­li­tă­ții sale, e bun de can­di­dat. Dacă se află că a min­țit după ce a fost ales, de­mi­te­rea auto­mată din po­zi­ția de par­la­men­tar și amendă pe­nală. Prima mă­sură aduce co­rec­ția ne­ce­sară, a doua ne asi­gură că nici nu mai în­cearcă vreo­dată. Dacă se află că a min­țit îna­inte de a fi ales, amendă pe­nală.

No, asta‑i so­lu­ția mea. Cică e uto­pică.

Dar în­tre­ba­rea mai ge­ne­rală este: cum scă­păm de pe­nali în par­la­ment?


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.