Libertatea care nu te lasă să fumezi

De douăzeci și șase de ani sun­tem liberi. Cel puțin teo­retic. Am dărâ­mat o dic­tatură care ne sug­ruma lib­ertățile, ne impunea să trăim după reg­uli cre­ate de alții, reg­uli ilog­ice, stu­pide, frus­trante. Am dărâmat‑o noi sau altcineva pen­tru noi, ce mai con­tează, vorba e că îndată după ce odio­sul dic­ta­tor și sin­is­tra lui soție au fost măcelăriți în numele nos­tru, am fost elib­er­ați din toate lanțurile care ne țineau pri­zonieri. Puteam res­pira, visa, făp­tui. Liberi, în sfârșit.

De douăzeci și șase de ani sun­tem liberi. Lib­er­tatea a zvâc­nit din prima clipă prin toată fibra noas­tră și a țâșnit prin fiecare por, prin fiecare gest pe care l‑am făcut. Cine ne-ar fi putut reproșa că exagerăm în ges­turile și gân­durile noas­tre după aproape cinci decenii de cen­zură și con­trol? Orice exces era jus­ti­fi­cat din dor­ința de a schimba lucrurile, nu către mai bine, ci către pro­pri­ile noas­tre pofte și convin­geri. Dic­tatura stat­u­lui era trep­tat înlocuită cu dic­tatura indi­vidu­lui, cu legea jun­glei, legea celui mai tare și a primu­lui venit. Lib­er­tatea noas­tră per­son­ală dădea buzna peste viața și drep­turile celor­lalți, dar n‑aveam timp să cân­tărim cu gra­mul, nu aveam ochi pen­tru nuanțe, nu aveam ure­chi pen­tru bemoli. Era musai să fim liberi, foarte liberi, cei mai liberi.

De douăzeci și șase de ani sun­tem liberi. Liberi să facem tot ceea ce ne trece prin minte, chiar și atunci când celor­lalți nu le con­vine. Liberi să votăm pe cine vrem, chiar și atunci când trim­item papițoi și infrac­tori în frun­tea țării. Liberi să spunem ce vrem, chiar și când îi jig­nim pe ceilalți. Liberi să mergem ori­unde vrem, chiar și atunci când îi căl­căm pe alții în picioare. Liberi să ne pro­movăm pe noi înșine, chiar și atunci când îi umilim pe ceilalți.

De douăzeci și șase de ani sun­tem liberi. Și, după douăzeci și șase de ani de lib­er­tate dezlănțuită, iată-ne în fața primei legi care ne spune că lib­er­tatea unuia nu poate să încalce lib­er­tatea celor­lalți. Legea care interz­ice fumatul în spați­ile pub­lice este primul nos­tru test de prac­ti­care inteligentă și civ­i­lizată a lib­ertății. Nu ne e ușor. Ne zbatem, blestemăm, vocif­erăm, ne revoltăm. Avem argu­mente con­tra, avem argu­mente pro. Dis­cuția alunecă iute de la fumat la fumă­tori. Legea nu e împotriva unui viciu tol­erat de soci­etate, alt­minteri dar­nic gen­er­a­tor de taxe și accize la buge­tul de stat, ci pare că e împotriva unor oameni care — iată! — sunt nedrep­tățiți pen­tru că nu pot fuma ori­unde vor. Sunt trans­for­mați în paria, ceilalți îi resp­ing, îi alungă, nu‑i așa? Rați­unea e înlocuită de emoții, ura își coace fructele în dogoarea pasi­u­nii pen­tru viciu.

De douăzeci și șase de ani sun­tem liberi. Și cu toții ne vom obișnui cu noua real­i­tate a fumat­u­lui. Mulți fumă­tori vor renunța la țigări și apoi vor deveni lupi moral­iști. Cam cum sunt și eu, cel ce a renunțat la fumat acum pais­prezece ani. Oare ce aș fi gân­dit azi dacă încă fumam? Neim­por­tant. Ceea ce cu ade­vărat e impor­tant și ceea ce toți ar tre­bui să înțelegem, fumă­tori sau nefumă­tori, e că miza aces­tei legi e una mai mare. Pen­tru prima oară spunem limpede și cu voce tare că cel de ală­turi con­tează la fel de mult ca și noi înșine. Azi e vorba despre nefumă­torul de lângă noi. Mâine s‑ar putea să fie vorba despre altceva. Argu­men­tul însă nu se va schimba: a‑l pro­teja pe cel de ală­turi de tine e mai impor­tant decât a te pro­teja pe tine însuți.

Căci atunci când toți vom înțelege acest ade­văr și‑l vom prac­tica zi de zi, nici unul din­tre noi nu va mai tre­bui să își poarte sin­gur de grijă. Toți ceilalți vor avea grijă de el. Și asta cred că se numește o soci­etate civ­i­lizată.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Mihai

    Fumatul face rau oame­nilor dar bine buge­tu­lui de stat.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu