Consecvența nu este cel mai tare punct al gândirii noastre. Adesea s‑a dovedit că argumentele bune sau rele pe care le găsim pe deplin justificate într‑o anume privință, le respingem vehement atunci când vine vorba de o altă circumstanță, oricât de asemănătoare ar fi cu cea anterioară. Cel mai rapid exemplu care îmi vine în minte: suntem cu toții de acord că trebuie să oferim persoanelor cu probleme fizice o oportunitate egală de a trăi o viață normală și pentru asta suntem dispuși să plătim pentru facilități speciale, menite să‑i facă să se simtă bineveniți în societate. Las la o parte pentru moment faptul că nu ne prea ținem de această promisiune pe care am făcut‑o. Dar suntem extrem de vehemenți în marea noastră majoritate în privința celor care au o altă orientare sexuală decât cea hetero și suntem dispuși chiar să facem orice efort ca să le arătăm că nu vrem să‑i vedem, nu vrem să auzim de ei, nu vrem să existe. Cu ce se deosebește cel ce se naște orb de cel ce se naște homosexual? Amândoi sunt diferiți de majoritate, amândoi au o altă fiziologie decât majoritatea, nici unul nu a ales să fie altfel decât majoritatea.
Zilele trecute eram la sală și mi‑a venit în gând chestia asta cu consecvența raționamentelor societății pentru că printre cei din vestiar se afla și un tip care părea destul de efeminat în mișcări și comportament. N‑ar fi exclus să fi fost homosexual. Și mă întrebam în mintea mea dacă locul său e în vestiarul bărbaților sau în al femeilor. În fond de ce separăm vestiarele pe sexe? Pentru intimitate? Desigur că nu, intimitatea ar presupune să nu ne privească nimeni fiecare amănunt al anatomiilor noastre, deci ar fi însemnat cabine individuale. Ceea ce ar fi o cheltuială prea mare. Le separăm din motive de pudoare socială. Fără să fi fost vreodată explicit întrebați, am căzut cu toți de acord că nu vrem ca cineva să ne privească cu gânduri sexuale, că ne temem de poftele care ar putea cuprinde pe unul sau pe alta. Altminteri de ce ne-am feri să ne afișăm dezbrăcați? În numele acelorași rațiuni, dar la o scară mult mai mare, musulmanii au inventat burka pentru a face din pudoarea sexuală o preocupare permanentă a societății. Creștinismul s‑a mulțumit cu un sutien și‑o pereche de chiloți.
Și dacă lucrurile stau așa, dacă pudoarea sexuală este cea care ne împarte în vestiare diferite, de ce n‑ar trebui să funcționeze aceeași regulă și în privința homosexualilor? Care e diferența în termeni de pudoare pentru un bărbat hetero între faptul că este privit cu gânduri sexuale de o femeie sau de un bărbat homo? Deci, în numele consecvenței, ar trebui să punem homosexualii bărbați în vestiarul femeilor și lesbienele în vestiarul bărbaților. Dar nici așa n‑ar fi bine. Cei hetero ar fi poate impudici față de homosexualii de sex opus. Nu rămâne decât să facem patru vestiare: hetero bărbați, hetero femei, lesbiene și homosexuali. Și ce ne facem cu bisexualii? Al cincilea vestiar nu rezolvă problema pentru că ăstora le plac femeile, le plac bărbații și se plac și între ei. Shit! Pentru bisexuali nu există decât o soluție: cabine individuale.
Hmmm… dacă mă gândesc mai bine… cabine individuale în loc de vestiar? Interesant. Poate mă declar bisexual. În fond cine mă mai verifică la vârsta asta… 😀
12:02
Ti-am spus eu sa nu te mai duci la sala! Cred ca ai capatat o deformatie profesionala ce te duce la tentatia cvasi permanenta de a imparti lumea (oamenii) dupa modele matematice. Statistici, sondaje, categorii sexuale…Ei, aici e o mica problema. Uitandu-ma la emoticonul final, sper ca ai scris articolul doar ca sa te amuzi.
Gandindu-ma la formatia ta de baza, la silvicultura si implicit la padure, cred ca in termenii astia pericolul de a judeca in modele matematice rigide, uitând sa vedem lumea cu ochii artistului (ai celui ce canta la ghitara, de exemplu), pericolul zic, e infinit mai mic. Las‑o dracului de sala si de preocupare pentru rezolvarea problemelor celor n+1 categorii sexuale. Scrie ceva despre lume si oameni fara iz de corporatie, informatica si de politically correct.
15:02
Îți sugerez să revezi regulile casei. In special prima regulă.
17:02
In nici un caz nu am incalcat prima regula. Sau nu am dorit s‑o incalc. Ultima propozitie din comentariul meu se dorea a fi un gand bun, nu o sugestie neaparat. M‑am gandit ca vei citi printre randuri asa cum eu as fi facut‑o. Dar a iesit altceva. Pe viitor nu voi mai face greseala sa nu tin cont de un lucru bine stiut: afirmatiile noastre sunt purtatoarele gandurilor noastre, in timp ce receptorii le incarca cu propriile lor interpretari.
Dupa tonul tau, intelg mai degraba ca am incalcat regulile 5 si 6. Deci, esti liber sa actionezi in consecinta.