Este sistemul de educație impotent?

De vreo lună a intrat în vigoare un ordin al min­istru­lui edu­cației care aprobă și pune în vigoare Statu­tul ele­vu­lui. Presa n‑a făcut prea mare tam-tam pe subiect, eu unul cel puțin am ratat știrea la momen­tul apariției ordinu­lui, dar l‑am descoperit acum. Și am arun­cat o privire în diag­o­nală pe el. Sunt destul de multe de comen­tat, poate voi mai reveni asupra subiec­tu­lui, dar un aspect mi‑a atras atenția: sancți­u­nile apli­cate elevilor.

Să vedem ce zice statu­tul:

Sancţionarea elevilor
Art. 16

(1) Ele­vii din sis­temul de învăţământ de stat, par­tic­u­lar şi con­fe­sional autorizat/acreditat, care săvârşesc fapte prin care se încalcă dis­poz­iţi­ile legale în vigoare, inclu­siv reg­u­la­mentele şco­lare, vor fi sancţion­aţi în funcţie de grav­i­tatea aces­tora con­form preved­er­ilor prezen­tu­lui statut.
(2) Pen­tru a putea fi sancţion­aţi, faptele tre­buie să se petreacă în perimetrul unităţii de învăţământ sau în cadrul activ­ităţilor extraş­co­lare. Pen­tru faptele petre­cute în afara perimetru­lui unităţii de învăţământ sau în afara activ­ităţilor extraş­co­lare orga­ni­zate de uni­tatea de învăţământ, ele­vii răspund con­form leg­is­laţiei în vigoare.
(3) Ele­vii au drep­tul la apărare, con­form legii.
(4) Sancţi­u­nile ce pot fi apli­cate elevilor sunt:

a) obser­vaţie indi­vid­u­ală;
b) mus­trare scrisă;
c) retragerea tem­po­rară sau defin­i­tivă a bur­sei de merit, a bur­sei sociale, bani de liceu, a bur­sei pro­fe­sion­ale;
d) mutarea dis­ci­pli­nară la o clasă para­lelă din aceeaşi uni­tate de învăţământ;
e) preav­izul de exma­tric­u­lare;
f) exma­tric­u­lare.

(5) Toate sancţi­u­nile apli­cate se comu­nică indi­vid­ual, în scris, atât elevilor cât şi părinţilor, tuto­rilor sau susţină­to­rilor legali. Sancţi­unea se aplică din momen­tul comu­nicării aces­teia sau ulte­rior, după caz.
(6) Sancţionarea elevilor sub forma mus­trării în faţa colec­tivu­lui cla­sei sau al şcolii este interzisă în orice con­text.
(7) Vio­lenţa fiz­ică sub orice formă se sancţionează con­form dis­poz­iţi­ilor legale în vigoare.
(8) Sancţi­u­nile pre­văzute la punc­tul 4, lit. d‑f, nu se pot aplica în învăţămân­tul pri­mar.
(9) Sancţi­u­nile pre­văzute la punc­tul 4, lit. e‑f, nu se pot aplica în învăţămân­tul oblig­a­to­riu.

Prima mea obser­vație este că nu prea pri­cep ce fel de sancți­une este mutarea într‑o clasă para­lelă. Cu excepția cazu­lui în care ele­vul sancționat se află într-un con­flict deschis cu un coleg de clasă sau cu un anu­mit pro­fe­sor, care con­flict generează per­ma­nent con­frun­tări, mutarea la o altă clasă seamănă cu a muta prob­lema de colo-colo, sperând că se rezolvă. De cele mai multe ori nu se întâm­plă așa.

Mai mult, știm toți că există în mai toate șco­l­ile o struc­tură infor­mală a claselor, mai ales  începând cu ciclul gim­nazial, o ier­arhizare pe val­oarea elevilor și a pro­fe­so­rilor. De cele mai multe ori la A sunt "copiii buni", de la lit­era C încolo sunt "copiii slabi" sau "copiii cu prob­leme". Nimeni nu va recunoaște deschis asta, dar toți știu că așa se întâm­plă. Ce folos este să muți un copil dintr‑o clasă mai "bună" într-una mai "slabă"? Ca să con­cen­trezi cu tim­pul toate prob­lemele în ace­lași loc? Să se potențeze rec­i­proc tem­pera­mentele difi­cile? Ce folos este să muți un elev recal­ci­trant într‑o clasă fără prob­leme? Ca să insem­inezi prob­lemele și acolo?

A doua obser­vație este că punctele 5, 6 și 7 sunt de salu­tat. Nu mi se pare nor­mal să dis­cuți prob­lemele indi­vid­uale ale unei per­soane în fața unei adunări, care se trans­formă volens-nolens într-un tri­bunal ad-hoc. Doar comu­niștii pro­cedau așa, când scoteau "oamenii muncii" în fața "colec­tivu­lui" și‑i "anal­izau", adică îi umpleau de rahat în pub­lic. Iar despre vio­lența fiz­ică nici nu mai e cazul să dis­cutăm, e clar că e inac­cept­abilă.

A treia obser­vație este asupra punctelor 8 și 9. Ele prac­tic des­fi­ințează sis­temul de sancți­uni înlăturându-le pe cele mai grave. Învățămân­tul oblig­a­to­riu în Româ­nia este de 10 ani. Cu alte cuvinte până în clasa a XI‑a un elev nu poate fi exma­tric­u­lat indifer­ent ce ar face, cel mult poate fi plim­bat dintr‑o clasă în alta, ca un soi de lep­ros care nu-și găsește leacul și locul. Iar dacă privim lista de inter­dicții din ace­lași statut, con­statăm că un elev poate:

a) să dis­trugă, mod­i­fice sau com­pleteze doc­u­mentele şco­lare, pre­cum cat­aloage, foi matri­cole, car­nete de elev şi orice alte doc­u­mente din aceeaşi cat­e­gorie sau să dete­ri­oreze bunurile din pat­ri­mo­niul unităţii de învăţământ;
b) să intro­ducă şi să difuzeze, în uni­tatea de învăţământ pre­uni­ver­si­tar, mate­ri­ale care, prin conţin­u­tul lor, aten­tează la inde­pen­denţa, suveran­i­tatea, uni­tatea şi integri­tatea naţion­ală a ţării, care cul­tivă vio­lenţa, intol­er­anţa sau care lezează imag­inea pub­lică a unei per­soane;
c) să blocheze căile de acces în spaţi­ile de învăţământ;
d) să deţină sau să con­sume, droguri, bău­turi alcoo­lice sau alte sub­stanţe interzise, ţigări, sub­stanţe etnob­otan­ice şi să par­ticipe la jocuri de noroc;
e) să intro­ducă şi/sau să facă uz în perimetrul unităţii de învăţământ de orice tipuri de arme sau alte pro­duse pirotehnice, pre­cum muniţie, petarde, poc­n­i­tori sau altele aseme­nea, spray-uri lac­rimo­gene, par­al­izante sau altele aseme­nea care, prin acţi­unea lor, pot afecta integri­tatea fiz­ică şi psi­hică a elevilor şi a per­son­alu­lui unităţii de învăţământ. […]
f) să difuzeze mate­ri­ale elec­torale, de prozelit­ism reli­gios, cu car­ac­ter obscen sau pornografic în inc­inta unităţilor de învăţământ;
g) să uti­lizeze tele­foanele mobile în tim­pul orelor de curs, al exam­enelor şi al con­cur­surilor; […];
h) să lanseze anunţuri false către ser­vici­ile de urgenţă;
i) să aibă com­por­ta­mente jig­ni­toare, inde­cente, de intim­i­dare, de dis­crim­inare, şi să man­i­feste vio­lenţă în lim­baj şi în com­por­ta­ment faţă de colegi şi faţă de per­son­alul unităţii de învăţământ;
j) să provoace, să instige şi să par­ticipe la acte de vio­lenţă în uni­tatea de învăţământ şi în afara ei;
k) să părăsească perimetrul unităţii de învăţământ în tim­pul pro­gra­mu­lui şco­lar, cu excepţia elevilor majori şi a situ­aţi­ilor pre­văzute de reg­u­la­men­tul de orga­ni­zare şi funcţionare al unităţii de învăţământ;
l) să uti­lizeze un lim­baj triv­ial sau invec­tive în perimetrul şco­lar;
m) să invite/ faciliteze intrarea în şcoală a per­soanelor străine, fără acor­dul con­duc­erii şcolii şi al dirig­inţilor;

Până la clasa a XI‑a, pen­tru ori­care din­tre toate aceste fapte, ele­vul e intan­gi­bil. Poate fi cel mult mutat într‑o altă clasă, unde poate con­tinua să facă ace­leași lucruri, pen­tru a fi mutat într‑o altă clasă și așa mai departe. O fi bine? Asta rezolvă prob­lema?

Dar în afară de inter­dicții, elevilor li se atribuie prin statut și o sumă de înda­toriri. Se înțelege că, dacă încalcă aceste oblig­ații, sunt supuși aceluiași sis­tem de sancți­uni. N‑am să dez­bat toate oblig­ați­ile elevilor con­sem­nate în statut, am să mă opresc doar asupra uneia care mi se pare că are o inci­dență foarte mare în mai toate șco­l­ile românești:

Înda­torirea de a avea un com­por­ta­ment civ­i­lizat și de a se prezenta la scoală într‑o țin­ută ves­ti­men­tară decentă și adec­vată și să poarte ele­mente de iden­ti­fi­care în con­for­mi­tate cu leg­is­lația în vigoare și cu reg­u­la­mentele și decizi­ile unității de învățământ pre­uni­ver­si­tar. Țin­uta ves­ti­men­tară sau lipsa ele­mentelor de iden­ti­fi­care nu poate reprezenta un motiv pen­tru refuzarea acce­su­lui în perimetrul școlii.

Este sufi­cient să mergem în ori­care liceu dintr-un oraș mai mare (deși cred că și în cele mai mici situ­ația e sim­i­lară) și să observăm com­por­ta­men­tul și țin­uta elevilor. De cele mai multe ori e un car­naval de ves­ti­men­tații, care mai de care mai fistichii și mai non-conformiste, de la blugi rupți gata să se destrame până la fustițe care rival­izează cu bikini. Toate astea sunt însoțite de un lim­baj în care înjură­turile și cuvin­tele vul­gare pig­mentează ade­sea frazele. E greu să argu­mentezi că, în ciuda aces­tei sor­cove com­por­ta­men­tale și ves­ti­mentare, școala reușește să creeze un mediu edu­cațional care să formeze apti­tu­dini și per­son­al­ități de val­oare.

Ce e de făcut? Păi, con­form cu statu­tul ele­vu­lui, până la clasa a XI‑a nimic. Nici măcar să‑i trim­iți înapoi acasă. Școala poate să‑i admon­esteze ver­bal, în par­tic­u­lar -> efect zero. Poate să le dea mus­trare scrisă -> efect zero. Poate să le retragă bursele, dar majori­tatea n‑au -> efect zero. Poate să‑i mute dintr‑o clasă în alta -> efect: îi vor trans­forma într-un soi de Che Gue­vara locali, stârnind admi­rația celor­lalți elevi. Și atunci cum pro­cedăm când niște copii cu evi­dente carențe edu­caționale din fam­i­lie — care nu aderă la val­o­rile și prin­cipi­ile soci­etății (respect, com­por­ta­ment non-violent, adresare politi­coasă etc) — își încalcă orice înda­toriri? Îi lăsăm în seama fam­i­liei? Păi exact carențele edu­caționale ale fam­i­liei le-au indus com­por­ta­mentele astea!

Într-un sens mai larg, ros­tul unui sis­tem de sancți­uni este să des­cu­ra­jeze faptele incrim­i­nate, fie taxând finan­ciar comiterea faptelor, fie privând de anu­mite drep­turi sau lib­ertăți pe făp­taș. Nimic din toate astea nu se întâm­plă în statu­tul ele­vu­lui, nici o con­secință cu ade­vărat des­cu­ra­jantă nu există indifer­ent de inter­dicția încăl­cată sau de înda­torirea neîn­deplin­ită. Deci între­barea legit­imă este: de ce mai există sancți­uni dacă ele nu își îndeplinesc rolul de des­cu­ra­jare? Ne declarăm impotenți?

Pen­tru că mie mi se pare că acest statut cam asta sug­erează.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Adi

    NU AVEM EDUCATIE..AVEM DOAR MEDITATIE


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu