/ Dobrogea / Munții Măcin / România

Pen­tru că pri­mă­vara dă semne de apro­pi­ere, m‑am gân­dit că ar fi bine s‑o în­cu­ra­jăm să vină mai iute și am su­nat des­chi­de­rea se­zo­nu­lui de mun­țo­ma­nie pe anul ăsta. Unde era mai po­tri­vit să în­ce­pem de­cât pe niște munți mai pri­mă­vă­ra­tici, unde ză­pada s‑a și to­pit, iar al­ti­tu­di­nile sunt mai blânde cu cei care au hi­ber­nat câ­teva luni?

Așa că am por­nit îm­pre­ună cu pri­e­teni că­tre mun­ții Mă­ci­nu­lui. Pro­pu­ne­rea mi‑a apar­ți­nut, deci mie mi s‑au adre­sat mi­cile iro­nii des­pre al­ti­tu­di­nile vâr­fu­ri­lor pe care urma să le ur­căm — un­deva în­tre 200 și 500 de me­tri. În apă­ra­rea mea am tot men­țio­nat că n‑o să ne lup­tăm cu ză­pada, că e o plim­bare de în­că­l­zire, că am au­zit că și al­tora le‑a plă­cut.

Glu­mele au du­rat până am în­ce­put să ur­căm. Căci cul­mea Pri­co­pa­nu­lui — prima pe care am abordat‑o — în­cepe de la 50m al­ti­tu­dine și urcă ra­pid până la aproape 300m. Nu e foarte greu, dar su­fi­cient ca să te so­li­cite pu­țin și să te facă să re­nunți la glume. De pe Ca­ra­ma­lău, pri­mul vârf, am pu­tut ve­dea tra­seul ce ne sta îna­inte, cu re­pe­tate co­bo­râri și ur­cu­șuri, nici unele de spe­riat, dar nici de tre­cut cu ve­de­rea.

Pe­i­sa­jul e ab­so­lut spe­cial. Mun­ții Mă­ci­nu­lui au res­pec­ta­bila vâr­stă de 300 mi­li­oane de ani (fac parte din lan­țul mun­ți­lor Her­ci­nici, dacă vă mai amin­tiți de la ge­o­gra­fie), iar al­ti­tu­di­nile lor au fost cân­dva de peste 2000m. Așa că ima­gi­nați-vă că sun­teți la 300 m al­ti­tu­dine într-un pe­i­saj ca la 2000 m. Stâncă, pă­șune cu ier­buri mici. Doar ra­riș­tile care urcă până sus, ste­jari chir­ciți din ca­uza lip­sei de apă și a so­lu­lui su­per­fi­cial, îți rea­min­tesc că nu ești în go­lul al­pin. Și ve­de­rea câm­piei care te în­con­joară.

Am stră­bă­tut toată cul­mea Pri­co­pa­nu­lui, am co­bo­rât apoi în va­lea Co­mo­rii, ca să ur­căm pe Bo­ghiu și Ca­valu, până la cel mai înalt vârf al mun­ți­lor Mă­cin, Țu­țu­ia­tul (467 m). Vre­mea a fost ne­mai­po­me­nit de fru­moasă, un cer se­nin cu doar câ­teva tre­că­toare în­no­rări și un vânt nu­mai bun ca să ră­co­rească efor­tul ur­cu­șu­ri­lor. Căci nu prea sunt pă­duri pe tra­seul ales de noi. Mai spre vară, când căl­du­rile do­bro­gene în­cep să ardă câm­pul, cred că e mult mai greu să în­duri soa­rele.

Până la urmă ie­și­rea n‑a fost chiar o sim­plă plim­bare: 15 ki­lo­me­tri de mers cu o di­fe­rență to­tală de nivel de 800 me­tri nu e chiar ceva de ne­gli­jat. E drept, nici ceva de tre­cut în pal­ma­res. Să nu uit: am vă­zut peste tot tra­see mar­cate pen­tru bi­ci­cletă, deci ama­to­rii de bi­king cred că apre­ciază și ei foarte mult zona.

Ar mai fi multe de spus: des­pre for­ma­țiu­nile stân­coase de pe cul­mea Pri­co­pa­nu­lui, des­pre cu­loa­rea spe­cială a gra­ni­tu­lui de Mă­cin, des­pre fa­una bo­gată din care noi am vă­zut doar niște șo­pârle și pă­sări (res­tul spe­ci­i­lor încă nu dă­deau semne de în­vi­o­rare), des­pre Me­mo­rial, des­pre po­pa­sul și iz­vo­rul ame­na­jat din șaua Țu­țu­ianu. Vă las însă să ve­deți fo­to­gra­fi­ile, spe­rând că veți fi ten­tați să des­co­pe­riți sin­guri mun­ții Mă­ci­nu­lui. Și, dacă veți avea no­roc cum am avut noi, ziua vi se va în­cheia cu un apus de por­to­cală peste Du­năre.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Ada Cretu

    Buna, scuze de de­ranj. Am de fa­cut un pro­iect des­pre Mun­tii Ma­cin iar o parte a pro­iec­tu­lui con­sta in a con­cepe eu un tra­seu de 2 zile prin Mun­tii Ma­cin dar nu stiu ce ar tre­bui sa in­clud in tra­seu pen­tru ca nu am fost in Mun­tii Ma­cin si nu am o ima­gine de an­sam­blu ca sa stiu ce me­rita va­zut. Ai pu­tea sa ma ajuti, sa-mi dea ca­teva idei si sa-mi ex­plici cum ai mar­cat tra­seul pe harta pen­tru ca tre­buie si eu sa fac asta. Scuze di­nou de de­ranj si sper sa ma poti ajuta.

  2. Florian Georgescu

    Baia de fi­nal, ci­reasa de pe tort! Spec­ta­cu­losi munti!


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.