Mă to­pesc după flă­că­ia­șii ăș­tia care le știu pe toate încă de la vâr­sta de șai­’șpe ani. De­u­năzi, în auto­buz, un exem­plar din ca­te­go­ria asta pe­rora des­pre ma­șini, as­cul­tat de un amic. Cum că lui nu‑i plac alea fran­țu­zești că n‑au de­sign. Nici alea ita­li­enești că sunt știf­turi. Frate, numa’ BMW e ma­șină! Da’ nu alea mari, că sunt prea grele și n‑au de­ma­raj. Lui nu‑i plac gi­pu­rile as­tea. De-alea lău-raid, alea‑s mașini.

Pe urmă vine con­tro­lul și‑l prinde fără bi­let. Și‑l co­bo­ară de urechi la ur­mă­toa­rea sta­ție. Lasă, că se face el mare și-și ia BMW…