Avem o me­teahnă (poate nu doar noi) de a sui pe un pie­des­tal pe aceia din­tre ro­mâni ce sunt hă­răziți cu un meș­te­șug sau vreun ta­lent anume. Dacă știu cânta, ori știu să fie ac­tori, ori poate‑s me­ri­tu­oși spor­tivi, noi le aso­ciem în­dată toate vir­tu­țile și ca­li­tă­țile umane pe care le-am vrea adu­nate într-un om.

Atâta doar că ar­tiș­tii ori spor­ti­vii ăș­tia sunt oa­meni și ei, cu me­teh­nele și slă­bi­ciu­nile lor. Ar tre­bui să le ve­dem și să‑i în­dem­năm să le în­drepte, spre a‑și în­cu­nuna ta­len­tul cu vir­tute. Noi însă îi ido­la­tri­zăm cu fa­na­tism, în­mul­țindu-le găr­gă­u­nii din cap și lăsându‑i să cre­adă că nu e ni­mic de în­drep­tat în si­nele lor. Cum s‑ar zice, îi stri­căm la cap, îi smintim.

Am o listă lungă de ta­lente con­fir­mate ce-mi sunt amare dez­a­mă­giri prin com­por­ta­men­tele lor: Tu­dor Ghe­or­ghe, Do­rel Vi­șan, Si­mona Ha­lep și încă al­ții pe care nu‑i mai enu­măr aici.

Uite că se ada­ugă și Gri­gore Leșe. Păcat.

Sursa: Sa-ti fie ru­sine, Gri­gore Lese | Can­a­dian im­mi­grant song