O zi de vacanţă cu Andrei Pleşu

27 iulie 2015

Nu cred că oa­me­nii re­u­șesc pen­tru prea mult timp să di­si­mu­leze ceea ce sunt cu ade­vă­rat. Dacă ci­neva este în fi­bra sa un ti­că­los, mai de­vreme sau mai târ­ziu își va vădi ca­rac­te­rul prin ges­turi care îl de­con­spiră . Pe An­drei Pleșu îl ur­mă­resc de des­tulă vreme — sunt ani buni de când apa­ri­ți­ile și scri­e­rile sale mi-au fost su­biect de in­te­res. Și de aia îmi vine greu să cred că brusc, peste noapte, după atâ­ția ani de când îl “cu­nosc”, se re­levă în el ti­că­lo­șia. Mă bu­cur că re­ac­ția mea la un ar­ti­col ca­lomnios ce îl viza se do­ve­dește va­lidă, chiar dacă nu exactă.

Mi-am luat o pa­uză de o săp­tă­mînă un­deva, în afara ca­pi­ta­lei. Într‑o bună zi, mă duc pînă la Si­biu şi, ca în­tot­dea­una în ul­ti­mii mulţi ani, trec pra­gul Li­bră­riei Hu­ma­ni­tas. Iau la rînd toate raf­tu­rile, cum­păr cî­teva că­rţi, zic la re­ve­dere şi plec, bu­cu­ros de achi­zi­ţie. A doua zi, mi se tri­mite o pos­tare pe blog, din care aflu că vi­zita mea la li­bră­rie a pro­vo­cat o dramă multiplă.

Sursa: O zi de va­canţă | An­drei Pleşu | adevarul.ro


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.