Mediocritatea asta de Arșinel, a cărui mare carieră artistică a fost încununată de multe pupături în fund de la alte mediocrități ca și el, vrea să fie remunerat pentru rolul revoluționarului. Și asta pentru că el n‑a fost răsplătit mulțumitor, deci măcar niște firfirei să‑i pice.
Ca mare actor ce este, domnia sa ne‑a încântat cu cele cinci poante răsuflate pe care le spune de vreo treizeci de ani încoace, cu șarmul său nedisimulat în rolul de babalâc de farmacie, precum și cu obrăznicia nesimțită din rolul pacientului care primește un transplant de rinichi fără să aștepte la rând. Luând în considerare aceste deosebite merite artistice alături de ireproșabila sa conduită socială, mi se pare de bun simț să‑l răsplătim cu un binemeritat: ia mai du-te‑n…, saltimbanc de farmacie! Și un șut în fund, ca bonus.
La 25 de ani de la Revoluţie, Guvernul ne obligă să suportăm din bani publici o nouă serie de privilegii pentru cei care pretind că au determinat prăbuşirea comunismului în 1989. Printre ei se află foşti parlamentari, actori celebri, foşti membri ai guvernelor de după ’89, dar şi persoane care la Revoluţie aveau 10 ani!
Lasă un comentariu