Până acum aveam doar bă­nu­iala, dar acum sunt si­gur: ăș­tia sunt proști. Știam toți că sunt hoți, dar că‑s bă­tuți în cap e o no­u­tate. Și cumva mă simt jig­nit. Pros­tia e cir­cum­stanță agra­vantă: adică niște unii care sunt în ha­lul ăsta de proști re­u­șesc să ajungă în vâr­ful ad­mi­nis­tra­ției și să ne fure pe rupte? Păi în­seamnă că noi sun­tem și mai proști…

Chiar mi s‑a luat o pia­tră de pe inimă pen­tru că aveam în­gri­jo­ra­rea că o să can­di­deze din nou, iar bu­cu­reș­tea­nul prost cum e — mai prost ca Oprescu — l‑ar fi votat…

Și să ne rea­min­tim umo­rul dom­nu­lui Oprescu:

În­tre­bat cum co­men­tează ares­ta­rea con­si­li­e­ru­lui său per­so­nal So­lo­mon Wi­gler, Oprescu a răs­puns: „Wi­gler răs­punde pen­tru fap­tele lui. Când nu faci so­co­teala şi nu te gân­deşti foarte bine la ceea ce pierzi în câ­teva mi­nute – şi mă re­fer la ono­ra­bi­li­tate, atunci în­seamnă că nu ai de­cât două șanse: ori ești prost, ori ești prost”. (Me­di­a­fax)

Sursa: Pri­ma­rul So­rin Oprescu, reţi­nut de DNA