Fâlfâitoarele încrederi

9 octombrie 2015

Eu nu‑s foarte si­gur că ro­mâ­nii în­țe­leg prea bine ce e aia în­cre­dere. De fapt sunt si­gur că ha­bar n‑au ce e aia în­cre­dere. Dacă te uiți la in­fo­gra­fia asta con­clu­zio­nezi că în­cre­de­rea este o con­se­cință a pu­te­rii pe care o câștigi (Iohan­nis) sau pe care o pri­mești prin nu­mire (Maior), deși în­cre­de­rea ar tre­bui să aducă pu­te­rea și au­to­ri­ta­tea, nu in­vers. Iar atunci când nu mai ai pu­te­rea, la ca­pă­tul unui man­dat, în­cre­de­rea scade și ea ime­diat și in­ex­pli­ca­bil (Bă­sescu).

În­cre­de­rea nu dis­pare com­plet nici atunci când se do­ve­dește că ești hoț și l‑ai fu­rat chiar pe cel care are în­cre­dere în tine (Oprescu, Ponta). Dar poate să scadă ver­ti­gi­nos dacă nu mai ești în par­ti­dul care tre­buie (Ge­o­ană).

De aia zic: ro­mâ­nii nu prea în­țe­leg ce e aia încredere.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.