Tare-mi plac mie bă­ie­ții ăș­tia de la Vol­taj! Au așa în ver­suri un to­nus… nu’ș cum să zic… mo­bi­li­za­tor, te-apucă un fel de stre­che nă­ră­vașă când la auzi, îți vine să țo­păi ca prostu’ și să zbieri ca un mă­gar dam­bla­git. Ul­tima lor is­pravă mu­zi­cală ne pro­mo­vează ță­ri­șoara într-un ad­mi­ra­bil mod: e cu inimă, e cu pa­tri­o­tism, e vorba des­pre noi și fe­lul nos­tru de a fi.

Îmi cere inima s‑o mai spun o dată
Asta e țara mea, jur că‑i minunată
Cei care simt la fel, să-nceapă nebunia
Din toată inima, pen­tru România

Deci data vi­i­toare când dați peste vreun tur­bat în tra­fic, peste vreun hoț de po­li­ti­cian sau peste vreun func­țio­nar abu­ziv, să știți că nu e ni­mic anor­mal. Sunt pa­tri­o­ții care au în­ce­put ne­bu­nia. Și așa o ți­nem de ceva vreme, tot într‑o nebunie…

PS Ăia care spun că Vol­taj face mu­zică fa­cilă, cu teme care prind la țu­gu­lani, sunt ori niște loaze vân­dute stră­i­nă­tă­ții, ori niște re­tar­dați pe care încă nu i‑a prins ne­bu­nia. Ca să știți.