Nici­o­dată nu mi s‑a pă­rut Ili­escu mai ex­pi­rat, mai rupt de re­a­li­tă­țile din ju­rul lui. Co­mu­nis­tul nu mai poate aduce ni­mic ori­gi­nal în acest con­text că­ruia el nu‑i în­țe­lege cur­sul. Atât mai poate să spună: să avem in­te­lec­tu­a­lii ală­turi, să re­ve­nim la ide­o­lo­gia de stânga, să nu ne ilu­zio­năm că există o a treia cale. Dacă luăm dis­cur­su­rile lui Ceau­șescu re­gă­sim fix ace­leași teme. Pe cine re­pre­zen­tăm, se în­treabă re­toric Ili­escu. Sper că nu pe o ilu­zo­rie clasă de mij­loc. Vi­ziu­nea sa po­li­tică e lim­pede: clasa de mij­loc nu e bună, pen­tru că oa­me­nii aces­tei clase nu vo­tează stânga. Le tre­buie să­ră­ci­mea, ei îi vo­tează me­reu, iar treaba lor este să‑i țină să­raci și de­pen­denți, ca să‑i tot voteze.

Iar fi­na­lul fil­mă­rii e ab­so­lut ge­nial. O voce spune tare în di­fu­zoare: îl in­vi­tăm în scenă pe Ion Do­bre. Acolo e un show, nu un congres.