Mi se pare că ade­sea când pro­nun­țăm cu­vân­tul “mul­ti­na­țio­nală” avem o re­pre­zen­tare foarte ide­a­listă în minte. Mul­ti­na­țio­nala este pen­tru noi un soi de Ie­ru­sa­lim al bu­si­ness-ului, lo­cul unde — ca prin far­mec — te trans­formi într-un pro­fe­si­o­nist ex­pe­ri­men­tat de în­dată ce ai tre­cut pra­gul com­pa­niei. După mulți ani în care am avut oca­zia să trec multe ast­fel de pra­guri, ca an­ga­jat sau ca fur­ni­zor de ser­vi­cii, pot să asi­gur pe ori­cine că nu e nici pe de­parte așa. Ma­jo­ri­ta­tea oa­me­ni­lor din mul­ti­na­țio­nale sunt, din punct de ve­dere al edu­ca­ției pri­mite și al cu­noș­tin­țe­lor do­bân­dite an­te­rior, exact la fel ca și cei­lalți, cei care lu­crează în com­pa­nii mici și mijlocii.

Di­fe­rența se pro­duce după an­ga­jare. O mai lungă sau mai scurtă pe­ri­oadă — de­pin­zând de as­cuți­mea min­ții sale — an­ga­ja­tul în­vață no­ile re­guli, pro­ce­duri, stan­darde și cu­tume in­terne. Cu tim­pul le stă­pâ­nește su­fi­cient de bine în­cât să în­ceapă să-și în­chi­puie că în asta con­stă ex­per­tiza de bu­si­ness, că de­ține deja în­țe­le­ge­rea pro­fundă a stra­te­gi­i­lor de bu­si­ness, că e un spe­cia­list de mare va­loare. Nu e de con­dam­nat, fi­e­care din­tre noi în­cer­căm să ne va­li­dăm pro­pri­ile ac­țiuni po­le­indu-le cu în­țe­le­suri mai mă­rețe și sen­suri mai pro­funde de­cât au în realitate.

Dez­a­mă­gi­rea dom­nu­lui de­can al Fa­cul­tă­ții de Ad­mi­nis­tra­ție și Afa­ceri este, deci, fu­tilă. Se aș­teaptă ca ma­na­ge­rii din mul­ti­na­țio­nale să gân­dească stra­te­gii edu­ca­țio­nale pe ter­men lung. Cum să facă asta, bie­ții de ei, când mulți nici nu‑s nici în stare să-și de­fi­nească stra­te­gii co­e­rente pe un sin­gur an pen­tru pro­pria lor com­pa­nie? De unde să aibă ha­bar de așa ceva când în loc de lea­der­ship unii fo­lo­sesc stră­ve­chea me­todă a bă­țu­lui și morco­vu­lui ca să mâne spre o di­rec­ție apro­xi­ma­tivă o adu­nă­tură gre­gară de per­soane care ori sunt în­doc­tri­nate cu “va­lo­rile” com­pa­niei, ori mi­mează com­pe­tența, ori nu se pot în­dura să plece din ca­uza sa­la­ri­u­lui bun?

Răzvan-Mi­hail Pa­puc, de­ca­nul Fa­cul­tă­ţii de Ad­mi­nis­tra­ţie şi Afa­ceri din ca­drul Uni­ver­si­tă­ţii din Bu­cu­reşti: „Cu mul­ti­na­ţio­na­lele este foarte greu de lu­crat. Ne cer cât mai mulţi stu­denţi, dar când se pune pro­blema să in­tre în ograda lor, în­cep să îi condiţioneze“.

Ci­tește: Răzvan-Mi­hail Pa­puc, de­ca­nul Fa­cul­tă­ţii de Ad­mi­nis­tra­ţie şi Afa­ceri din ca­drul Uni­ver­si­tă­ţii din Bu­cu­reşti: „Cu mul­ti­na­ţio­na­lele este foarte greu de lu­crat. Ne cer cât mai mulţi stu­denţi, dar când se pune pro­blema să in­tre în ograda lor, în­cep să îi con­di­ţio­neze“ | Zia­rul Financiar