Si­gur ați au­zit de le­gea care pro­te­jează mân­că­ru­rile ro­mâ­nești. O știți pre­cis, aia care zice că su­per­mar­ke­tu­rile nu mai au voie să ia taxe spe­ci­ale, de ge­nul taxă de raft, taxă de ca­ta­log și multe alte taxe pe care le in­ven­ta­seră niște bă­ieți șme­cheri, toate fă­cute cu sco­pul de a în­cărca pre­țul în mod ar­ti­fi­cial. Par­la­men­ta­rii ro­mâni și-au zis că e ca­zul să se com­porte pre­cum hai­du­cii și să ia ba­nii de la ăia bo­gați — adică su­per și hy­per­mar­ke­tul — și să‑i dea la ăia să­raci, adică noi. Toate bune și frumoase.

O com­pa­nie mul­ti­na­țio­nală cu afa­ceri în Ro­mâ­nia, nu spui care că e se­cret, a luat la cu­noș­tință de le­gea asta. Drept pen­tru care o tăn­tiță cu rol de ma­na­ger de vân­zări, ro­mâncă get-be­get, s‑a gân­dit cum ar pu­tea ea con­tra­veni sub­til aces­tei legi. Așa că a con­vo­cat o șe­dință de ur­gență a ma­na­ge­men­tu­lui și i‑a pus pe toți să se gân­dească cum să facă să dea niște di­sco­un­turi la hy­per­mar­ket în așa fel în­cât pro­du­sele lor să fie pri­vi­le­gi­ate ca și până acum.

De acord, le­gea e prost for­mu­lată. Dar în apă­ra­rea sa, mă­car în­cerca să pro­te­jeze pro­du­că­to­rii ro­mâni. N‑are nici o șansă. Pen­tru că ro­mâ­nii ve­ghează. Și de­si­gur, dacă o veți în­treba pe tăn­tița de la vân­zări, o să vă zică că e pa­tri­oată și își iu­bește țara ne­voie mare. Atâta doar că își iu­bește bo­nu­sul anual și mai mult.