În de­cem­brie ’89 Ceau­șescu în­cerca de la bal­co­nul se­diu­lui CC al PCR să cal­meze mul­ți­mea care în­ce­puse să se agite, arun­cându-le bi­ne­cu­nos­cu­tele sale po­meni: 100 de lei în plus la sa­la­riu, mă­ri­rea alo­ca­ției pen­tru co­pii. N‑a func­țio­nat, min­ciu­nile as­tea nu prea mai func­țio­nau, lu­mea se să­tu­rase de ele. Dis­pe­rat, Ceau­șescu striga ră­gu­șit: alo! alo! rămâ­neți la lo­cu­rile voastre!

Do­uă­zeci și șapte de ani mai târ­ziu pe­se­diș­tii vor să li­niș­tească po­pu­la­ția ora­șe­lor mari, fu­ri­oasă pe mă­gă­ri­ile și min­ciu­nile lor. N‑au în­vă­țat ni­mic din lec­ți­ile tre­cu­tu­lui. Și mai ales n‑au în­țe­les că pro­mi­siu­nile lor elec­to­rale îi lasă reci pe “cor­po­ra­tiști”, pen­tru că ei nu de­pind de po­meni. Ei mun­cesc și fac PIB-ul Ro­mâ­niei. Așa că de­geaba strigă pre­cum Ceau­șescu: rămâ­neți pe lo­cu­rile voas­tre, vă mai dăm o sută de lei la salariu!

Cum s‑ar zice is­to­ria te în­vață, dar nu-ți bagă și‑n traistă.