Eu cred că una din ero­rile fun­damen­tale ale mul­tor legi fă­cute de par­la­men­tele Ro­mâ­niei de după ’89 este ex­ce­sul de de­ta­lii. Ar mai fi și alte pă­cate, cum ar fi lipsa de co­re­la­ție cu ca­drul le­gi­sla­tiv exis­tent, dar abu­n­dența de­ta­li­i­lor mi se pare foarte gravă din două motive.

În­tâi pen­tru că face le­gile greu de în­țe­les: în loc să for­mu­leze prin­ci­piul pe care le­gea îl sta­tu­ează și să ți‑l fi­xeze în minte prin cu­vinte sim­ple, te nă­u­cește cu mul­ti­tu­di­nea amă­nu­n­te­lor pe care tre­buie să le me­mo­rezi ca să o poți aplica.

Și în al doi­lea rând pen­tru că face le­gile sus­cep­ti­bile de a fi per­ma­nent co­rec­tate și re­scrise, ge­ne­rând un hă­țiș de acte nor­ma­tive care se amen­dează re­ci­proc. De acord, viața de zi cu zi aduce noi per­spec­tive asu­pra re­gu­li­lor so­ci­e­tă­ții și nu poți să ig­nori re­a­li­tă­țile. Prin­ci­pi­ile ar tre­bui să rămână ace­leași sau să se schimbe mult mai rar.

Din punc­tul meu de ve­dere ăsta e ros­tul unor norme de apli­care: să ia for­mu­lă­rile ge­ne­rale ale unei legi, care sunt mai de­grabă ex­pu­neri de prin­ci­pii, și să le trans­forme în prac­tici apli­ca­bile. Iar atunci când re­a­li­ta­tea de­mon­strează că au apă­rut con­fu­zii și ne­cla­ri­tăți în apli­ca­rea le­gii, doar nor­mele de apli­care tre­buie amen­date, nu în­treaga lege.

Așa in­ter­pre­tez și le­gea ri­si­pei ali­men­tare: o ex­pu­nere de prin­ci­pii care spune trei lu­cruri im­por­tante. Pri­mul este că ri­sipa ali­men­te­lor este un lu­cru rău și tre­buie să li­mi­tăm acest fe­no­men. Al doi­lea, că res­pon­sa­bi­li­ta­tea apar­ține ope­ra­to­ri­lor eco­no­mici din sec­to­rul agroa­li­men­tar. Al tre­i­lea, că sta­tul acordă atât de multă im­por­tanță aces­tui su­biect în­cât în­țe­lege să sanc­țio­neze ri­sipa ali­men­te­lor. Mai de­parte, orice alte de­ta­lii sunt norme de aplicare.

Mi­nis­trul agri­cul­tu­rii spune acum că le­gea nu are norme de apli­care pen­tru că tre­buie mo­di­fi­cată din ca­uza mul­ti­ple­lor plân­geri ale ope­ra­to­ri­lor eco­no­mici. Cum era de aș­tep­tat, cei res­pon­sa­bi­li­zați în­cearcă să se es­chi­veze, pen­tru că res­pon­sa­bi­li­tă­țile su­pli­men­tare în­seamnă cos­turi su­pli­men­tare și po­ten­ți­ale sanc­țiuni. Care sunt ar­gu­men­tele lor? Re­cur­sul la de­ta­liu. Le­gea nu e bună pen­tru că nu pre­ci­zează ce fa­cem cu pro­du­sele proas­pete care au un ter­men de va­la­bi­li­tate foarte scurt etc. Ori ase­me­nea de­ta­lii erau exact ceea ce tre­buia scris în nor­mele de aplicare.

Ade­vă­rul e al­tul. Ope­ra­to­rii eco­no­mici în­cearcă să amâne apli­ca­rea le­gii pen­tru că le afec­tează pro­fi­tu­rile. Pen­tru ei arun­ca­tul ali­men­te­lor nu e o pro­blemă, e un drept. Fap­tul că so­ci­e­ta­tea ar pu­tea be­ne­fi­cia de ali­men­tele aproape ex­pi­rate pen­tru a îm­bu­nă­tăți ca­li­ta­tea vie­ții unor ca­te­go­rii so­ci­ale mai să­race nu îi in­te­re­sează. Și au fă­cut pre­siune pe un mi­nis­tru slab de minte și in­com­pe­tent po­li­tic, care n‑a știut să facă alt­ceva de­cât să le dea satisfacție.

Ci­tește: Mi­nis­te­rul Agri­cul­tu­rii ex­plică de ce nu aplică Le­gea ri­si­pei ali­men­tare: Face mai mult rău de­cât bine | adevarul.ro