Eu cred că una din erorile fundamentale ale multor legi făcute de parlamentele României de după ’89 este excesul de detalii. Ar mai fi și alte păcate, cum ar fi lipsa de corelație cu cadrul legislativ existent, dar abundența detaliilor mi se pare foarte gravă din două motive.
Întâi pentru că face legile greu de înțeles: în loc să formuleze principiul pe care legea îl statuează și să ți‑l fixeze în minte prin cuvinte simple, te năucește cu multitudinea amănuntelor pe care trebuie să le memorezi ca să o poți aplica.
Și în al doilea rând pentru că face legile susceptibile de a fi permanent corectate și rescrise, generând un hățiș de acte normative care se amendează reciproc. De acord, viața de zi cu zi aduce noi perspective asupra regulilor societății și nu poți să ignori realitățile. Principiile ar trebui să rămână aceleași sau să se schimbe mult mai rar.
Din punctul meu de vedere ăsta e rostul unor norme de aplicare: să ia formulările generale ale unei legi, care sunt mai degrabă expuneri de principii, și să le transforme în practici aplicabile. Iar atunci când realitatea demonstrează că au apărut confuzii și neclarități în aplicarea legii, doar normele de aplicare trebuie amendate, nu întreaga lege.
Așa interpretez și legea risipei alimentare: o expunere de principii care spune trei lucruri importante. Primul este că risipa alimentelor este un lucru rău și trebuie să limităm acest fenomen. Al doilea, că responsabilitatea aparține operatorilor economici din sectorul agroalimentar. Al treilea, că statul acordă atât de multă importanță acestui subiect încât înțelege să sancționeze risipa alimentelor. Mai departe, orice alte detalii sunt norme de aplicare.
Ministrul agriculturii spune acum că legea nu are norme de aplicare pentru că trebuie modificată din cauza multiplelor plângeri ale operatorilor economici. Cum era de așteptat, cei responsabilizați încearcă să se eschiveze, pentru că responsabilitățile suplimentare înseamnă costuri suplimentare și potențiale sancțiuni. Care sunt argumentele lor? Recursul la detaliu. Legea nu e bună pentru că nu precizează ce facem cu produsele proaspete care au un termen de valabilitate foarte scurt etc. Ori asemenea detalii erau exact ceea ce trebuia scris în normele de aplicare.
Adevărul e altul. Operatorii economici încearcă să amâne aplicarea legii pentru că le afectează profiturile. Pentru ei aruncatul alimentelor nu e o problemă, e un drept. Faptul că societatea ar putea beneficia de alimentele aproape expirate pentru a îmbunătăți calitatea vieții unor categorii sociale mai sărace nu îi interesează. Și au făcut presiune pe un ministru slab de minte și incompetent politic, care n‑a știut să facă altceva decât să le dea satisfacție.
15:06
Dacă face mai mult rău decât bine atunci pt ce au dat legea, doar ca să aibă activitate?