Aud vorbe în ju­rul meu că o com­pa­ra­ție in­te­re­santă este dez­bă­tută zi­lele as­tea: cine te je­fu­iește mai amar­nic, băn­cile de azi sau ves­ti­tul hai­duc Te­rente. Miza ar fi suma de 500$ în ba­nii de azi și am avut cu­ri­o­zi­ta­tea să o transpun în echi­va­len­tul de acum 100 de ani, pe vre­mea fai­mo­su­lui hai­duc. Mi‑a ie­șit o sumă des­tul de mo­dică de vreo 24$, bani pe care la vre­mea res­pec­tivă ar fi tre­buit să ți‑i ia vo­i­ni­cul băl­ți­lor ca să echi­va­leze cu pier­de­rea a 500$ de azi. Mă rog, nu e chiar un nu­măr care să te dea pe spate, dar să zi­cem că pe vre­mea aia lu­mea era mai amă­râtă și n‑o fi luat nici Te­rente pie­lea de pe oameni.

Îna­r­mat cu aceste in­for­ma­ții utile am mers mai de­parte cu ra­țio­na­men­tul. Care va să zică Te­rente s‑ar pu­tea să fi fost mai sfios de­cât ban­che­rii ve­roși ai vre­mu­ri­lor noas­tre. Or mai fi și alte ase­mă­nări sau di­fe­rențe im­por­tante? Pen­tru că ideea de a fi je­fuit “la dru­mul mare” nu mă prea în­cântă. Ex­plorând toate as­pec­tele pro­ble­mei, mi-am dat seama că există și o de­o­se­bire esen­ți­ală. Te­rente nu prea avea obi­ce­iul să te no­ti­fice îna­inte de a te je­fui, așa că cel mai pro­ba­bil erai luat pe ne­pusă masă. Băn­cile în schimb te cheamă la ele, îți dau o ca­fea, te pun să ci­tești un con­tract și te in­vită să‑l sem­nezi dacă ești de acord cu ce scrie acolo. Și ime­diat m‑am li­niș­tit: n‑o să mă je­fu­iască ni­meni dacă ci­tesc cu aten­ție ce semnez.

Deci pu­tem ră­su­fla ușu­rați, sun­tem sal­vați. În loc să ne te­mem de băn­cile hră­pă­rețe ne pu­tem con­cen­tra ener­gia ca să fa­cem ce este ne­voie pen­tru că în frun­tea noas­tră să nu ajungă oa­meni care nu sunt atenți la ceea ce sem­nează. Că la 500$˘n‑o fi ca­păt de țară. Dar vi­i­to­rul a 20 mi­li­oane de oa­meni nu e un lu­cru de glumă. Zic și eu.