Cu ceva vreme în urmă au fost niște modificări ale compoziției Curții Constituționale. Unul dintre membri s‑a pensionat sau i‑a expirat mandatul — nu-mi amintesc precis — și PSD a avut șansa de a face o numire în persoana senatorului Toni Greblă, un înfocat susținător al politicii practicate de social-democrați. Mi s‑a părut atunci că echilibrul fragil al Curții va fi alterat și că vom avea ulterior mai puțină imparțialitate și celeritate. Dar m‑am înșelat. Curtea Constituțională a demonstrat în ultima vreme că e formată dintr‑o majoritate care înțelege importanța și înălțimea funcției lor și au lat decizii care adesea au corectat prostiile comise de clasa politică din parlament.
Așa s‑a întâmplat recent și cu faimoasa ordonanță a traseiștilor, o imensă măgărie marca Dragnea-Ponta, menită să‑i netezească acestuia din urmă calea către Cotroceni. Că nu s‑a întâmplat așa, știm. Dar efectele viitoare ale acestei ordonanțe sunt departe de a se fi consumat. Lăsată neobservată, deschide calea către potențiale repetări, transformând într‑o completă batjocură alegerile locale. Sancționată, pune în discuție legitimitatea multor mandate de primar și trimite către alegeri parțiale în numeroase localități.
Și, până la urmă, în ce măsură alegerea unui primar sau deputat are a face cu partidul din partea căruia candidează? Într‑o mare măsură, aș spune, pentru că știm prea puține despre intențiile individului — pentru că nu și le detaliază îndeajuns și nici nu e obligat legal s‑o facă — dar votăm politic un anumit partid pentru că ne interesează anumite direcții pe care le presupunem susținute de respectiva formațiune politică. Retragerea din partid trebuie deci să conducă la pierderea calității de ales pentru că nu se poate măsura cât de mult a contat apartenența politică în alegerea persoanei respective.
Se spune că în privința primarilor, mai ales a celor din localitățile mici, există alte criterii, mult mai pragmatice. Lumea îi cunoaște pe candidați, știe cât de vrednici și gospodari sunt și — până la urmă — asta contează, nu partidul pe care‑l reprezintă. Sunt întru totul de acord cu modul ăsta de a privi lucrurile cu mențiunea că aceia care se vor aleși pe astfel de considerente se pot prezenta ca independenți. Afilierea la un partid presupune o anumită viziune socială, asumă anumite principii. Traseismul devine astfel dovada clară a unui soi de oportunism egoist, a unei superficialități comportamentale pe care nu ar trebui să o promovăm în nici un chip, la nici un nivel.
Deci ordonanța traseiștilor este neconstituțională. Ce înseamnă asta? În opinia PSD, nimic. De ce nu mă mir?!? În opinia PNL, înseamnă direct pierderea mandatelor. Din nou greșit. Faptul că au urmat prevederile unei legi eronate nu îi transformă automat pe primari în infractori. Dar efectele legii anulate trebuie să reinstaureze în mod corect ordinea precedentă — asta și spune președintele CCR, Augustin Zegrean, când afirmă pe un ton colocvial: ei au făcut‑o, ei s‑o dreagă. Curtea nu are datoria de a aplica vreo corecție, ci de a stabili constituționalitatea unui act normativ. Parlamentul trebuie să decidă ce de făcut, dar — ghici ce? — dacă iau altă măsură decât revenirea la situația anterioară PNL va ataca (cu succes, în opinia mea) legea la CCR. Eu cred că nu există decât o singură variantă de soluționare.
O dată întorși la partidul din care au plecat, urmează judecata de apoi, purgatoriul traseiștilor. Rămâne de văzut în baza cărui articol al statutului pot fi excluși din partid, determinându-se astfel pierderea mandatului. Și, mai ales, cât de iertători se vor dovedi liberalii — căci ei sunt principalii actori ai acestei ordonanțe — știind că în niște alegeri parțiale s‑ar putea să nu mai câștige toate primăriile puse în joc. Am putea astfel proba dacă noua conducere, cu tânăra Alina Gorghiu în frunte, este hotărâtă să facă într-adevăr o altfel de politică. Una în care moralitatea și corectitudinea să primeze, chiar dacă pe moment cel ce le practică, pierde.
Lasă un comentariu