Gata, avem guvern de tehnocrați. N‑am avut prea mari emoții în privința asta, semnele arătau destul de clar că cele două partide mari din parlament au de gând să voteze favorabil, chiar dacă influența lor în executiv scade. PSD mizează probabil pe eșaloanele doi și trei, care speră să reziste în funcții și să le dea un control asupra actului guvernării. Vom vedea dacă va fi așa sau nu. Liberalii s‑au pus cu totul în slujba lui Iohannis pentru că ei înșiși nu sunt capabili să producă o alternativă credibilă la guvernare. Dar până la urmă de ce a fost nevoie de tehnocrați? Păi pentru că partidele nu sunt în stare să aducă oameni competenți.
Într‑o mare măsură toate partidele din România sunt niște continuatoare ale PCR-ului ceaușist: ceea ce se apreciază atunci când urci în structurile partidului este capacitatea personală de a mânca rahat cu polonicul fără să te îneci. Comuniștii aveau o expresie pentru asta, se numea munca de lămurire și consta într-un soi de logoree într‑o limbă de lemn, ineptă și de obicei agramată, prin care împuiau capul oamenilor ca să‑i determine să facă planul cincinal sau chiar să‑l depășească. Acrit de vorbăria goală, sfârșeai prin a te angaja că vei îndeplini cincinalul‑n patru ani și jumătate.
Cam asta fac și politicienii de azi, indiferent de partid: muncă de lămurire. Numai că miza nu mai este vreun plan cincinal, ci votul cetățeanului. Votează-ne pe noi că va curge lapte și miere! Dă‑i jos pe hoții și bandiții ăia de la putere și votează-ne pe noi, cei din opoziție! Acrit de vorbăria goală cetățeanul votează pe unii dintre ei, nu pentru că a fost convins, ci pentru că a fost “lămurit” că e mai bine așa decât altminteri.
Într-un astfel de peisaj nu prea e loc pentru oameni care vorbesc despre eficiență și competență. Încurcă și deranjează. Plus că n‑au flexibilitatea ideologică necesară — tehnocrații adevărați nu prea pricep de ce trebuie să faci un lucru așa cum e bine pentru partid, chiar dacă e taman pe dos decât ar fi bine pentru alegători.
Așa că, chiar dacă accidental vreunul se rătăcește printre membrii de partid, sunt fie rapid eliminați ca un corp străin, fie sunt sufocați de membri de nădejde ai partidului care duc cu ei muncă de lămurire până se dau pe brazdă. Pe brazda partidului, se înțelege.
Ei, și uite de aia e nevoie de guverne de tehnocrați. Ca să înțeleagă și domnu’ Tăriceanu că numai cu munca de lămurire — la care el e campion — nu prea mai merge.
Lasă un comentariu