Patriotismul, așa cum îl înțeleg eu, este o stare de spirit care te îndeamnă să faci lucruri bune pentru semenii tăi conaționali, pentru binele societății din țara ta. Atâta doar că uneori e cam greu să definești ce înseamnă binele țării și al poporului. O fi bine la alegeri, de pildă, să votăm un anumit partid? Or fi acei oameni de pe listele partidului cu pricina niște buni patrioți care vor lupta să aducă bunăstare și prosperitate românilor? Până acum s‑a dovedit că, indiferent despre ce partid am vorbi, lucrurile n‑au stat deloc așa. Majoritatea aleșilor țării, cei care încă n‑au fost dovediți hoți și infractori în justiție, poartă deasupra capetelor lor un mare semn de întrebare.
Totuși, sunt câteva lucruri de care nu ne îndoim că sunt fapte demne de patriotism. De pildă să aperi, în mod inteligent și cu dreaptă judecată, resursele importante, acelea care ne hrănesc și ne dau aer curat: terenul agricol și pădurile. Sau să respecți și să promovezi cu bună cuviință valorile culturale perene ale românilor — avem destule, nu e nici o îndoială. Sau să susții cu mijloace pașnice, dar ferme, reîntregirea României în granițele ei firești. Adică unirea cu Moldova.
Nu‑i vorbă, această din urmă faptă nu se poate împlini decât prin buna voință a ambelor țări. Moldovenii de peste Prut trebuie să-și dorească și ei, iar deocamdată nu‑s semnele unei majorități covârșitoare în această intreprindere politică. Mâine moldovenii vor alege un nou președinte, iar opțiunile pe care le au n‑au fost probabil niciodată mai tranșante și mai opuse ca direcție politică: un filorus declarat și o pro-europeană, posibil unionistă moderată.
Se poate spune deci că treaba celor ce se consideră patrioți, este să o susțină pe Maia Sandu, cea care sperăm să aproprie Moldova de Uniunea Europeană și, implicit, de România. Dar cine poate fi în fruntea patrioților, a celor ce vor încurajarea reîntregirii naționale? Cine le poate da voce puternică și îi poate aduna sub un singur stindard al luptei pentru binele României? Politicienii? Nu, ei au fost și sunt mereu tributari jocurilor de interese meschine, la firul ierbii politice, acolo unde doar ei și clanurile lor au de profitat. Atunci cine?
Am auzit mereu spunându-se că biserica ortodoxă este cea care a luptat pentru valorile naționale ale românilor. Eu unul, uitându-mă cu un ochi atent și critic la istorie, nu găsesc destule dovezi pentru asta. Ba chiar aș putea găsi niște dovezi că dimpotrivă, au luptat mai mult pentru interesele lor instituționale. Dar se poate ca eu să mă înșel, așa că n‑am să îi învinovățesc pentru faptele trecutului. Mă întreb însă de ce acum, când e nevoie de o voce care să rostească cuvintele de încurajare a unității naționale a românilor, biserica ortodoxă tace. De fapt nu tace, ci vorbește despre cu totul alte lucruri. E mai preocupată de introducerea în constituție a heterosexualității obligatorii — ceea ce e un obiectiv mai degrabă dogmatic ortodox — decât de idealurile țării pe care pretind că o servesc prin ceea ce fac. Nu au nimic a spune pentru a încuraja moldovenii să voteze apropierea de țara lor adevărată, dar îi frământă cum să găsească mai mulți bani pentru o construcție megalomanică, demnă de un Ceaușescu al religiei, care aparent ne va mântui neamul. Oare nu îndeplinirea dezideratului național de unitate ne va mântui mai degrabă decât niște milioane de metri cubi de beton?
De partea cealaltă a Prutului, biserica ortodoxă moldovenească nu are nici o jenă în a se pune în slujba filorușilor, făcând afirmații scandaloase față de candidata pro-europeană: e necreștină și stearpă. Iar asta este doar ceea ce auzim prin presă, cine știe câte se vor mai fi spunând prin satele moldovenești la slujbele de duminică. Ați auzit de vreo reacție a BOR? Un cuvânt de dojană pentru frații lor clerici din Moldova pentru asuprirea celei ce reprezintă singura șansă a unui drum spre unire? Un îndemn la reținere creștinească de a rosti cuvinte aspre și nedrepte față de un candidat la președenție? Sau măcar un îndemn către moldovenii stabiliți în România de a vota pentru întregirea țării tuturor românilor? Nu.
Cum aș putea să cred că biserica ortodoxă este apărătoarea valorilor naționale românilor? Doar pentru că ei se declară ritos mari patrioți? Faptele unde sunt?
Lasă un comentariu