Ce este, de fapt, educația?

Azi mi‐am făcut puțin timp pen­tru o mică inves­ti­ga­ție: să aflu ce s‐a mai întâm­plat în dome­niul edu­ca­ției în ultima vreme. Auzi­sem des­pre Legea Edu­ca­ției Națio­nale (LEN), pe care unii o con­testă vehe­ment, alții o laudă. Aveam pro­pri­ile mele dubii refe­ri­toare la acest subiect, bazate pe cali­ta­tea altor legi scoase de Guvern și Par­la­ment, așa că am ple­cat la drum în această lec­tură cu ore­cari pre­ju­de­căți, spre ruși­nea mea. Ca să nu mă sus­pec­tez de nici un partie‐pris, am decis să lec­tu­rez tex­tul legii îna­inte de a par­curge orice alte comen­ta­rii, mai mult sau mai puțin avi­zate.

Spre plă­cuta mea sur­priză am des­co­pe­rit o lege care răs­punde mul­tora din­tre nea­jun­su­rile pe care eu le găseam actu­a­lu­lui sis­tem de învă­țământ. Prin­ci­pi­ile enun­țate sunt corecte. Refor­mele sunt pro­funde, din punct de vedere teo­re­tic. Noua struc­tură a ciclu­lui de edu­ca­ție mi se pare mai potri­vită, iar rein­tro­du­ce­rea șco­li­lor pro­fe­sio­nale – bene­fică. Legea adre­sează și pro­blema celor cu per­for­manțe excep­țio­nale, dar și alte pro­bleme ale soci­e­tă­ții moderne, cum ar fi “after school”. Con­si­li­ile de admi­nis­tra­ție ale șco­li­lor sunt embrio­nul unui mana­ge­ment de cali­tate – mă gân­desc că acolo vor pătrunde și părinți care vor avea pre­gă­ti­rea nece­sară pen­tru a eva­lua cali­ta­tea mana­ge­men­tu­lui prac­ti­cat de direc­tor. Defi­ni­ti­va­rea cadre­lor didac­tice e mai bine regle­men­tată, iar obli­ga­ti­vi­ta­tea stu­di­i­lor supe­ri­oare pen­tru a fi cadru didac­tic – o reîn­toar­cere la nor­ma­li­tate.

Mi‐a plă­cut foarte mult con­ți­nu­tul arti­co­lu­lui 68, care enu­meră com­pe­ten­țele cheie pe care tre­buie să le dobân­dească un elev, mai ales inclu­de­rea celor soci­ale și civice, antre­pre­no­ri­ale și de infor­ma­tică. Aștept să văd cum vor arăta curi­cu­lele res­pec­tive, ca să mă con­ving că treaba e făcută până la capăt. Pen­tru deplină edi­fi­care, îi dau cuvân­tul dom­nu­lui Vlas­ton, care explică aici, dar și la Hot­News care sunt prin­ci­pa­lele schim­bări aduse de LEN.

Uite însă că a tre­cut un an de la pro­mul­ga­rea legii și încă nu se văd sem­nele schim­bă­rii. Și tare mi‐e teamă de ce se va întâm­pla dacă se schimbă pute­rea la urmă­toa­rele ale­geri: dom­nul Ponta a denun­țat deja această lege ca fiind proastă, iar doamna Andro­ne­scu (a se citi Abram­bu­rica, după pore­cla dată de chiar subal­ter­nii ei când era minis­tru) o va cio­pârți cu mult entu­zi­asm, ca s‐o facă după chi­pul și ase­mă­na­rea domniei sale.

Din­colo de difi­cul­tă­țile pre­vi­zi­bile ale unei reforme atât de pro­funde, mă întreb dacă această lege este tot ceea ce ne lip­sea în mate­rie de edu­ca­ție națio­nală. Am con­ti­nuat docu­men­ta­rea și am încer­cat să aflu ce este edu­ca­ția, ca să știu dacă ea e cuprinsă inte­gral în LEN. Con­form cu DEX‐ul, edu­ca­ția este un “ansam­blu de măsuri apli­cate în mod sis­te­ma­tic în vede­rea for­mă­rii și dezvol­tă­rii însu­și­ri­lor inte­lec­tu­ale, morale sau fizice ale copi­i­lor și ale tine­re­tu­lui sau, p. ext., ale oame­ni­lor, ale soci­e­tă­ții etc.”. Hmmm… Nu foarte cuprin­ză­tor, aș spune. Puțin mai jos, ceva mult mai com­plet (în opi­nia mea): “acti­vi­tate soci­ală cu carac­ter fun­damen­tal de trans­mi­tere a expe­rien­ței de viață, a cul­tu­rii către gene­ra­ții tinere, de influ­en­țare sis­te­ma­tică și con­ști­entă a dezvol­tă­rii inte­lec­tu­ale, morale sau fizice; tota­li­ta­tea aces­tei acțiuni”.

Și‐atunci vă invit să medi­tați la urmă­toa­rea între­bare: cine ne trans­mite în mod sis­te­ma­tic și con­ști­ent expe­riența de viață și cul­tura, înce­pând de la cele mai fra­gede vâr­ste? Părin­ții sau, într‐un sens mai larg, fami­lia. Școala, de acord. Dar oare nu cumva și mass‐media? Tele­vi­ziu­nea, presa scrisă nu ne trans­mit sis­te­ma­tic și con­ști­ent infor­ma­ții menite să facem ale­geri soci­ale, poli­tice, eco­no­mice și cul­tu­rale? Dacă tra­tăm cu seri­o­zi­tate moda­li­tă­țile în care per­pe­tuăm anu­mite valori și prin­ci­pii de la o gene­ra­ție la alta, nu ar tre­bui oare să luăm în con­si­de­rare rolul edu­ca­țio­nal jucat de mass‐media? Și, pe cale de con­se­cință, să îi pre­tin­dem com­pe­ten­țele adec­vate aces­tui rol?

Un exem­plu – Gân­dul a publi­cat un arti­col des­pre cei care au deve­nit pre­do­mi­nanți în audio‐vizual: țăra­nul cu Mase­rati, per­ver­sul de pe Târgu Ocna, Cristi Borcea zis și “Bute­lie”, Iri­nel Colum­beanu, Monica Tatoiu, Oana Zăvo­ranu… Aș putea con­ti­nua. Întreb: de ce ar fi absurd să cerem pre­sei de orice fel să con­tro­leze acce­sul la expri­mare publică al unor ast­fel de per­so­naje, care trans­mit sis­te­ma­tic și con­ști­ent alte valori și prin­ci­pii decât cele pe care le dorim pro­mo­vate? Ce folos ne va aduce o școală refor­mată atunci când media abu­ndă de exact opu­sul celor pre­date acolo?

Urmă­to­rul pas în edu­ca­ție este rea­du­ce­rea și pro­mo­va­rea valo­rii în mass‐media. În para­lel cu imple­men­ta­rea cât mai rapidă a legii edu­ca­ției națio­nale, pen­tru care îi iert orice alt păcat dom­nu­lui Fune­riu.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu