Din când în când n‑am alt­ceva mai bun de fă­cut de­cât să co­men­tez pe di­verse alte blo­guri. Și tot din când în când su­biec­tul care mă de­ter­mină să o fac este le­gat de ali­men­ta­ția mo­dernă. In­va­ri­a­bil, când vine vorba des­pre cât de să­nă­toasă este hrana noas­tră zil­nică, apar re­pre­zen­tan­ții ce­lor două cu­rente: bio-eco­lo­gis­mul și re­a­lis­mul-ci­nic. Con­frun­ta­rea din­tre ei e un fel de di­a­lo­gul sur­zi­lor, nici una din părți nu vrea să audă punc­tul de ve­dere al ce­lei­lalte, ci in­sistă să-și con­ti­nue pro­pria ple­doa­rie. Nici unii nu vor să facă nici o con­ce­sie. Și atunci mă gă­sesc și eu să in­tru în dis­cu­ție, ima­ginându-mi că pot să fac niște cla­ri­fi­cări care să lim­pe­zească lu­cru­rile. În ma­jo­ri­ta­tea ca­zu­ri­lor mi‑o iau pe coajă, cum s‑ar zice în ter­meni populari.

Bio-eco­lo­giș­tii sunt de­ran­jați de fap­tul că nu sus­țin ne­con­di­țio­nat punc­tul lor de ve­dere și că le re­pro­șez sub­ți­ri­mea ar­gu­men­ta­ției. În fe­lul ăsta mă tre­zesc pus la zid dim­pre­ună cu du­ș­ma­nii lor, deși afirm des­tul de lim­pede că sunt adep­tul unei ali­men­ta­ții să­nă­toase. Nu con­tează. Ci­nic-re­a­liș­tii pun tu­nu­rile pe mine pe tema eli­tis­mu­lui cu care ei aso­ci­ază de obi­cei con­su­mul de ali­mente bio. Cel mai des se in­vocă ar­gu­men­tul pre­țu­lui prohi­bi­tiv al unei ali­men­ta­ții or­ga­nice, pe care cei mai mulți nu și‑o per­mit. Nu re­u­șesc în­tot­dea­una să gă­sesc cele mai bune ar­gu­mente pen­tru a‑mi ex­plica punc­tul de ve­dere – con­stat că încă nu sunt pre­gă­tit să dez­bat con­ving­ă­tor acest su­biect – așa că fie sunt desfi­in­țat când n‑am con­sis­tență, fie sunt ig­no­rat atunci când nu mai pot fi contrazis.

Ce vreau să spun aici – unde ni­meni nu mă con­tra­zice de­cât dacă vreau eu Smile — e că pare mai de­grabă di­fi­cil să con­vingi pe ci­neva des­pre ne­voia de a mânca să­nă­tos. Nu ajunge, așa cum fac ma­jo­ri­ta­tea ce­lor ce se pre­tind sus­ți­nă­tori ai ali­men­ta­ției bio-or­ga­nice, să faci apel la con­ți­nu­tul chi­mic al ali­men­te­lor mo­derne, pen­tru că ar­gu­men­tele de acest tip sunt ușor ig­no­rate. Există un pro­cent sem­ni­fi­ca­tiv – dacă nu ma­jo­ri­tar – de oa­meni care cred că tre­ce­rea prin or­ga­nis­mul lor a unor ast­fel de ali­mente nu îi afec­tează prea tare. Nu își ima­gi­nează că toate aceste sub­stanțe ajung să li se de­pună în or­ga­nele in­terne și în aproape fi­e­care ce­lulă a cor­pu­lui. Se miră doar une­ori când con­stată că mu­rim mai des de can­cer și când aud că mor­ții nu prea mai pu­tre­zesc com­plet în mor­minte nici după zece ani, dar nu fac o le­gă­tură cu ceea ce mă­nâncă în fi­e­care zi, o viață întreagă. 

Ca să‑i con­vingi tre­buie mai în­tâi să le ex­plici cum să se des­curce cu pre­țul mare al ali­men­te­lor na­tu­rale. Și asta nu‑i treabă sim­plă. Ge­niul ca­pi­ta­list al ma­ri­lor lan­țuri de hy­per­mar­ke­turi a gă­sit mo­da­li­ta­tea op­timă de a desfi­ința ideea de ali­men­ta­ție bio-or­ga­nică: nu le ig­no­răm, nu lup­tăm îm­po­triva lor, ci le in­tro­du­cem în ofertă, dar la pre­țuri prohi­bi­tive. Tac­tica a dat roade ime­di­ate: pe ori­cine în­trebi care e pri­mul gând ce îi vine în minte când i se vor­bește de ali­mente bio este pre­țul mare. Bio este scump. Bio este doar pen­tru bo­gați. Bio este un moft. Ni­meni nu se mai gân­dește la tanti Le­nuța din Cu­cu­ie­ții de Vale care mâ­năncă bio zi de zi, din pro­pria ei gră­dină. La niște pre­țuri mai mult de­cât modeste. 

La mi­tul pre­țu­ri­lor mari au pus umă­rul și co­mer­ci­an­ții din piețe. S‑au in­ter­pus în­tre noi și pro­du­că­to­rii de le­gume și fructe, ști­ind că ast­fel pot re­gla oferta ast­fel în­cât să o men­țină sub ce­rere, asi­gu­rându-se ast­fel că pot ob­ține pre­țuri mari. Din care dau apoi șpagă ad­mi­nis­tra­ției pie­țe­lor, ca să le asi­gure ex­clu­si­vi­ta­tea – ni­meni alt­ci­neva nu tre­buie să aibă ac­ces la ta­rabe. Ne­jun­gând la cli­enți, ță­ra­nii sunt obli­gați să le vândă co­mer­ci­an­ți­lor, la pre­țuri pe care aceștia din urmă le sta­bi­lesc și în can­ti­tă­țile pe care sunt dis­puși să le cumpere.

Ca să fie treaba com­pletă, in­ter­me­di­a­rii ne mai și mint des­pre ori­gi­nea pro­du­se­lor. Pro­ba­bil că ați ob­ser­vat că în orice piață bu­cu­reș­teană pe­pe­nii sunt toți din Dă­bu­leni, me­rele sunt toate din Vo­i­nești, iar us­tu­ro­iul e din Bo­to­șani. Când le cer­ce­tezi mai de aproape afli că faci vân­zare gre­ci­lor, tur­ci­lor sau spa­ni­o­li­lor. E de mi­rare că ță­ra­nul ro­mân n‑are nici un spor?

 

M‑a luat va­lul și m‑am în­de­păr­tat de su­biect. Ali­men­tele să­nă­toase nu sunt scumpe, sunt doar scum­pite. Și dacă nu ne vom face au­ziți în pri­vința asta vom ajunge toți să mân­căm pro­du­sele unor alte țări, în timp ce agri­cul­tura ro­mâ­nească va rămâne una de su­b­zis­tență. Pămân­tul se va ieftini, pen­tru că nu există forța de a‑l cul­tiva și de a‑l face să pro­ducă. Vor apare ma­rii pro­du­că­tori agri­coli, cor­po­ra­ți­ile agroa­li­men­tare, care vor cum­păra su­pra­fețe mari pen­tru a pro­duce mo­no­cul­turi din plante mo­di­fi­cate ge­ne­tic, su­per pro­fi­ta­bile, cu care ne vor hrăni prin in­ter­me­diul fast-food-uri­lor și a su­per­mar­ket-uri­lor. Și știți bine că nu e fan­te­zie ceea ce spun, deja această ten­dință e vizibilă.

Așa că nu-mi rămâne de­căt să-mi pre­gă­tesc mai bine ar­gu­men­tele și să fiu mai con­ving­ă­tor când voi fo­losi fi­e­care oca­zie de a spune că e im­por­tant să mân­căm să­nă­tos. Că a mânca să­nă­tos nu în­seamnă ne­a­pă­rat mai scump. Că ne-am pu­tea ori­când în­toarce la pre­pa­ra­rea mân­că­rii în casă, în loc să o cum­pă­răm de la colț și să o în­fu­le­căm în grabă. Că e im­por­tant să acor­dăm tim­pul și res­pec­tul cu­ve­nit ali­men­ta­ției. Că ac­tul de a mânca nu este doar o ne­ce­si­tate fi­zi­o­lo­gică, ci și un timp pre­țios ce poate fi pe­tre­cut îm­pre­ună cu fa­mi­lia, pri­e­te­nii, con­ce­tă­țe­nii noș­tri. Că gas­tro­no­mia face parte din cul­tura unui po­por. Că e tim­pul să ne dezme­ti­cim și să că­u­tăm so­lu­ții. Că răs­pun­sul la pro­blema ali­men­ta­ției noas­tre nu e nici bio-eco­lo­gis­mul, nici re­a­lis­mul-ci­nic. Este biorealismul.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Alice

    Eu il vo­tez pe Nicu­sor Dan, in pri­mul rand pen­tru ca e ma­te­ma­ti­cian, apoi si pen­tru fap­tul ca isi pro­pune “re­fa­ce­rea pie­te­lor agroa­li­men­tare si eli­mi­na­rea in­ter­me­di­a­ri­lor”. Sic.

    • Sorin Sfirlogea

      Cine e, maică, Nicu­șor ăsta? Că la OTV nu l‑am văzut…

      PS Văz că dom’ Pleșu îl re­co­mandă. O fi de bine?

      • Alice

        Prin­tre al­tele, e cel pe care‑l susţine şi Cris­tian Preda, mo­tiv pen­tru PDL să‑l dea afară.

  2. Cristina Ciobanu

    Cum am mai co­men­tat, ar tre­bui ca tu sa fii cel pu­tin mi­nis­trul agri­cul­tu­rii ca sa fiu eu si­gura ca se mai poate schimba ceva (in bine) in tara asta.
    Chiar asa , de ce nu ?

    • Sorin Sfirlogea

      Mi­nis­trul agri­cul­tu­rii lu­crează cu vreo 4000 de func­țio­nari în agen­ți­ile te­ri­to­ri­ale. Ca să miști ceva din punct de ve­dere in­sti­tu­țio­nal pro­ba­bil că 80% din oa­me­nii ăia tre­buie dați afară și aduși al­ții, ca­pa­bili să schimbe lucrurile.

      Nu mi-aș da nici o șansă…


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.