Au tre­cut niște ani de când, într‑o după-ami­ază la ser­vici, Alin îmi po­ves­tea des­pre un nou mo­tor de că­u­tare care apă­ruse de cu­rând – Go­o­gle. Am pri­vit nițel cir­cum­spect site-ul, dar ceea ce mi‑a plă­cut din prima a fost sim­pli­ta­tea lui și fap­tul că nu eram inun­dat de pu­bli­ci­tate. Pa­gina albă și sim­plă, cu logo-ul lor și o ca­setă pen­tru tex­tul pe care vro­iai să‑l ca­uți m‑au fă­cut să re­vin. Alin pre­zi­cea că vor de­veni foarte po­pu­lari – s‑a do­ve­dit că a avut drep­tate. De atunci și până acum am fost con­stant un fan al pro­du­se­lor lor.

Am să spun încă de la bun în­ce­put că nu sunt foarte în­gri­jo­rat de po­ves­tea se­cu­ri­tă­ții in­for­ma­ți­i­lor mele. Se poate ca Go­o­gle să le uti­li­zeze în vreun fel pe care eu nu l‑am au­to­ri­zat, adică să facă sta­tis­tici și să le va­lo­ri­fice în fel și chip, dar atâta timp cât nu-mi vâră ni­mic pe gât din punct de ve­dere mar­ke­ting, cât își men­țin po­li­tica de a li­mita can­ti­ta­tea de pu­bli­ci­tate care o afi­șează în pa­gi­nile lor, eu voi rămâne un fi­del uti­li­za­tor. Nu sunt de­loc în­gri­jo­rat că ci­neva mi-ar pu­tea citi ma­i­lu­rile – n‑are de­cât, dacă i se par in­te­re­sante mă­run­ți­șu­rile din ele. Nu tri­mit ni­mic con­fi­den­țial prin mail, nu con­spir la nici o ile­ga­li­tate, nu plă­nu­iesc să de­vin te­ro­rist. Din punc­tul ăsta de ve­dere cred că sunt un tip ne­in­te­re­sant și nu sunt șanse să mă schimb.

Am apre­ciat cam tot ceea ce au pus în prac­tică cei de la Go­o­gle. Am în­ce­put cu mo­to­rul de că­u­tare, apoi mail și ca­len­dar, m‑am bu­cu­rat de Docs și mai ales când am vă­zut că nu se opresc, ci fac o su­ită de office on­line. Pi­casa mi‑a fost de aju­tor, iar pri­mul blog l‑am în­ce­put pe blogspot.com – cum­pă­rat tot de Go­o­gle. În mod evi­dent am fost plă­cut im­pre­sio­nat de An­droid și de apa­ri­ția sa pe te­le­foane și ta­blete, mai ales că era atât de na­tu­ral să in­te­grezi ceea ce aveai pe ser­ve­rele Go­o­gle. Am au­zit des­pre cum aș pu­tea fi ur­mă­rit ge­o­gra­fic, prin in­ter­me­diul te­le­fo­nu­lui mo­bil – dacă ci­neva e pa­sio­nat să știe când merg eu la ser­vici și îna­poi acasă, go ahead and have fun! 

Zi­lele tre­cute însă am ră­mas pe gân­duri când Bo­gdan a pos­tat pe Go­o­gle+ asta:

Sunt te­ri­fiat de per­spec­ti­vele pe care le des­chide un ast­fel de de­vice. Nu pen­tru că ne-am trans­forma în vreun fel de borg‑i, ci pen­tru că vom de­veni niște im­be­cili fără cre­ier, co­man­dați de la dis­tanță. Dacă pen­tru a mă duce la o li­bră­rie și a mă în­tâlni cu un pri­e­ten aș avea ne­voie de hărți și apli­ca­ții care să mă ghi­deze unde să fac stânga și unde dreapta, în­seamnă că m‑am trans­for­mat într‑o le­gumă am­bu­lantă. Dacă mo­men­tele ro­man­tice ni le vom trăi printr‑o con­e­xiune în bandă largă, în­seamnă că sen­ti­men­tele noas­tre se mă­soară în biți.

S‑ar pu­tea spune că ceea ce fac oche­la­rii Go­o­gle face și un smar­tphone cu An­droid. Pro­ba­bil că da. Dar di­fe­rența ma­joră e că un te­le­fon îl port de obi­cei în bu­zu­nar și îl scot doar atunci când am ne­voie de el. Oche­la­rii pe care i‑aș purta con­ti­nuu m‑ar face foarte pro­ba­bil de­pen­dent, fără să-mi dau seama. Aș aban­dona trep­tat gân­di­rea pen­tru că nu e ne­voie de ea, oche­la­rii ar face to­tul în lo­cul meu. De ce să mai am simț de orien­tare? Go­o­gle îmi arată pe unde s‑o iau, ori­unde aș merge. De ce să mai am vreun du­biu cu pri­vire la vreme, să mă gân­desc cum să mă îm­brac și dacă să-mi iau um­brelă? Go­o­gle mi-ar spune cum e vre­mea acum, care sunt șansele să plouă și pe la ce oră. Cre­ie­rul meu nu ar mai fi ne­ce­sar. Iar un or­gan care nu este uti­li­zat se atro­fi­ază — cei că­rora le sunt pa­ra­li­zate pi­cioa­rele și se de­pla­sează cu că­ru­cioare, li se atro­fi­ază mu­ș­chii pi­cioa­re­lor. Da, chiar și smar­tphone-urile ac­tu­ale sunt dă­u­nă­toare din acest punct de ve­dere, dar mi se pare că avem o șansă mai bună să ne păs­trăm dis­tanța față de o po­ten­ți­ală dependență.

E o li­mită până la care toată această teh­no­lo­gie e ok. Iar li­mita asta e aceea unde nu ne trans­formă de­fi­ni­tiv uma­ni­ta­tea, nu se in­ter­pune în­tre noi și na­tură, ali­enându-ne. E im­por­tant să greșim, să ne ră­tă­cim și să ajun­gem în cu to­tul alt loc de­cât am fi do­rit. E im­por­tant să pri­vim ochii iu­bi­tei atunci când îi fa­cem o se­ren­adă și să sim­țim fi­o­rul acela unic al atin­ge­rii cu cea pe care o iu­bim. E im­por­tant să ex­pe­ri­men­tăm di­rect lu­mea în care trăim, să nu ne în­de­păr­tăm de ea de­ve­nind prea ur­bani, prea teh­no­lo­gi­zați, prea im­po­tenți. Eu cred că de data asta Go­o­gle se în­dreaptă într‑o di­rec­ție greșită. Iar eu n‑am să‑i ur­mez acolo.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Cristina Ciobanu

    Nu mai e ne­voie sa con­struim roboti !
    Pen­tru ca unii din­tre noi vor de­veni roboti!
    Terifiant !
    Si asa sun­tem de­pen­denti de multe , mult prea multe lu­cruri, ne in­var­tim prin­tre ele ceas de ceas si ne mai mi­ram ca nu avem timp destul.
    De fapt, nu avem spa­tiu des­tul, sun­tem in­va­dati pur si sim­plu de mo­ni­toare, te­le­foane, de­co­doare, mo­de­muri, ma­sini de spa­lat, calcat,roboti de bu­ca­ta­rie, cen­trale ter­mice, cea­suri elec­tro­nice, alarme, ma­sini ma­sini masini.
    Si va mai adu­ceti aminte de pe­ri­oada cand se vin­deau la ne­gru acele cea­suri cu melodii?
    Sau fi­e­ba­toa­rele po­lo­neze, rusesti?
    Dar cand in­tram on­line cu ce­le­brul dial-up si as­tep­tam cate 20 min ca sa se conecteze?

    N‑am la in­de­mana emoticoane…

  2. Alin

    Eu nu m‑aș pa­nica prea tare din ca­uza asta. Până la urmă, tu de­cizi dacă, cum și cât vei fo­losi o ase­me­nea tehnologie.

    Mi­cro­soft pre­zi­cea nive­lul ăsta de in­te­grare cu ani în urmă, dar n‑au avut de­ter­mi­na­rea și vi­ziu­nea să‑l ma­te­ria­li­zeze. Pro­ba­bil că cei de la Go­o­gle sunt mult mai aproape acum. 

    Tot de la Go­o­gle pare să vină ma­șina care se con­duce sin­gură, utilă pen­tru orbi. Chiar dacă există pro­to­ti­pul func­țio­nal, sunt si­gur că va mai trece ceva vreme până să o ve­dem pe stră­zile din Bu­cu­rești. Dar da, vi­i­to­rul vine tot mai re­pede peste noi, ale­ge­rile co­recte sunt tot mai di­fi­cil de făcut.

    Ci­team la un mo­ment dat des­pre niște in­di­vizi care exe­cu­tau _efectiv_ in­struc­țiu­nile date de GPS-din ma­șină, ca‑n ar­mată: în­toc­mai și la timp. Și-au sfâr­șit cu ma­și­nile în­fipte prin cine știe ce gard sau pe fun­dul vre­u­nui lac din apro­pi­ere. Pen­tru nive­lul ăsta de in­te­li­gență, o ase­me­nea teh­no­lo­gie re­pre­zintă într-ade­văr un pe­ri­col, dar poate că și o oportunitate.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.