În pri­vința câi­ni­lor co­mu­ni­tari, ro­mâ­nii se îm­part în două mari ta­bere: du­ș­ma­nii ja­vre­lor uci­gașe și pri­e­te­nii că­țe­lu­și­lor cu bo­tic umed și ochi­șori dui­oși. Pri­mii aduc ar­gu­men­tele vic­ti­me­lor mu­ș­cate de mai­da­nezi (cică ar fi peste 31.000 de per­soane, în vreo trei ani), la care ada­ugă și po­veș­tile ce­lor câ­țiva care au mu­rit din ca­uza câi­ni­lor, mai cu seamă co­pii. Este in­to­le­ra­bil, spun ei, să per­mi­tem con­ti­nu­a­rea aces­tei si­tu­a­ții, iar sin­gura ie­șire este eu­ta­na­si­e­rea, pen­tru că toate ce­le­lalte me­tode au dat greș. Nu sunt su­fi­cienți bani ca să îi adă­pos­tim și să‑i în­gri­jim, ste­ri­li­za­rea s‑a trans­for­mat dintr‑o so­lu­ție într‑o afa­cere, iar cei ce iau bani pen­tru această ope­ra­ție au tot in­te­re­sul să per­pe­tu­eze în­mul­ți­rea câi­ni­lor, ofe­rindu-le ast­fel aces­tor or­ga­ni­za­ții o ra­țiune de a exista în con­ti­nu­are. Și e ade­vă­rat, nu‑i așa? Cu toate as­tea nu prea se aude ni­mic din par­tea lor des­pre cum oprim re­pe­ta­rea aces­tei si­tu­a­ții: să zi­cem că‑i omorâm – ter­me­nul de eu­ta­na­si­ere mi se pare doar o for­mu­lare me­nită să ne me­na­jeze con­ști­ința – dar cum fa­cem ca apoi să nu ajun­gem iar în si­tu­a­ția asta? Cum îm­pie­di­căm pe stă­pâ­nii de câini de curte să nu mai aban­do­neze în stradă puii ne­do­riți? Cum îm­pie­di­căm pe stă­pâ­nii de câini de com­pa­nie să mai fo­lo­sească un câine co­mu­ni­tar ca obiect de sa­tis­fa­cere a ne­vo­i­lor se­xu­ale ale pro­pri­u­lui ani­mal?

Pri­e­te­nii că­țe­lu­și­lor ri­pos­tează că e inu­man să ucizi un ani­mal, cu atât mai mult un câine, care e pri­e­te­nul cel mai bun al omu­lui. Până la urmă sun­tem toți fi­ințe ale unei ace­le­iași pla­nete, co­pii ai ace­le­iași na­turi, iar noi oa­me­nii – aflându-ne în vâr­ful pi­ra­mi­dei – ar tre­bui să ne sim­țim res­pon­sa­bili pen­tru toate ce­le­lalte spe­cii, mai cu seamă pen­tru cele do­mes­tice pe care noi în­șine le-am creat. Deși ar pu­tea să pară că mă con­tra­zic, gă­sesc că și ar­gu­men­tele aces­tea sunt va­lide. Viața e o va­loare pe care tre­buie s‑o pre­țuim, toți sun­tem în te­o­rie de acord cu asta, spu­nându-ne unii al­tora că e prea multă vi­o­lență și in­di­fe­rență la su­fe­rința al­tora. Când vine vorba de câini se pare că ui­tăm ade­sea aceste prin­ci­pii. Câi­ni­lor nu li se aplică com­pa­siu­nea umană. Dar din­colo de aceste ar­gu­mente, plu­tește mai de­parte în­tre­ba­rea: cum ie­șim din si­tu­a­ția ac­tu­ală? Cum re­zol­văm pro­blema câi­ni­lor fără stă­pân?

* * *

Nea Mi­tică este un ță­ran bă­trân dintr-un sat aflat în îm­pre­ju­ri­mile Bu­cu­rești­u­lui. Îl cu­nosc de ceva timp – e ve­cin cu casa de la țară unde mama își pe­trece ve­rile. În ograda lui se află le­gați vreo doi câini – sar­cina lor e aceea de a păzi aca­re­tu­rile. Nu‑s multe. Ave­rea cea mai de preț a lui nea Mi­tică este por­cul din co­te­țul aflat în do­sul ca­sei și vi­nul pe care îl face din mica vie aflată în fun­dul cur­ții. De alt­fel via este lo­cul unde simți mâna gos­po­da­ru­lui, e le­gată fru­mos pe spa­li­eri de sal­câm, arată și pli­vită în fi­e­care an. Mai în­coace, spre drum, e gră­dina cu cele câ­teva ro­șii și ar­dei și do­v­le­cei, în­gri­jită și ea, deși poate nu așa de bine ca via. Mai aproape de casă e un mic grajd – nea Mi­tică a avut un că­luț bă­trân cu care mai fă­cea căte o că­ră­u­șie sau mai adu­cea câte o că­ruță de iarbă pen­tru ani­male. L‑a vân­dut, pen­tru că nu mai avea mo­tive să‑l țină – că­ră­u­șia se face acum cu ma­șini, iar iarba pen­tru el era tot mai ane­voie de pro­cu­rat. Co­te­țul por­cu­lui este însă inima gos­po­dă­riei – nu vă ima­gi­nați vreo con­struc­ție com­pli­cată, e doar o im­pro­vi­za­ție de scân­duri, bu­căți de ta­blă și niște chir­pici, doar atât de trai­nice cât să adă­pos­tească ani­ma­lul și să poată re­zista cu câ­teva mici re­pa­ra­ții din când în când. În ju­rul lui se plimbă li­bere cele câ­teva gă­ini ale lui nea Mi­tică.

Când vine vorba de hră­nit ani­ma­lele, re­gu­lile lui nea Mi­tică sunt sim­ple. Por­cul pri­mește res­tu­rile cele mai bune de mân­care. În troaca lui se aruncă res­tu­rile de ciorbă, car­tofi fi­erți, po­rumb. Gă­i­nile pri­mesc și ele tai­nul lor – di­verse bo­abe de ce­re­ale. Câi­nii sunt lă­sați la urmă. “Doar asta le dai de mân­care, nea Mi­tică?” l‑am în­tre­bat vă­zând cum le aruncă niște coji us­cate de pâine. “Las’ că le-ajunge, dă‑i dra­cu­lui, că nu pro­duc ni­mic” mi‑a răs­puns nea Mi­tică. Câi­nii se bă­teau pe pâi­nea us­cată, care se sfă­râma cu zgo­mot în­tre făl­cile lor. Au ter­mi­nat de mân­cat și se ui­tau ru­gă­tor că­tre nea Mi­tică. Le era încă foame. “Nu mai pri­miți ni­mic, v‑ajunge! Mâine!” Dru­mul din­tre om și pri­e­te­nul lui cel mai bun se mă­soară une­ori în doar câ­teva coji us­cate de pâine.

* * *

Un PD­List no­to­riu, Se­ver Vo­i­ne­scu, a lan­sat de cu­rând o dez­ba­tere des­pre avort. A pro­pus o lege prin care fe­me­ile care vor să în­tre­rupă o sar­cină ne­do­rită tre­buie să pri­mească o con­si­li­ere psi­ho­lo­gică și să se găn­dească timp de cinci zile îna­inte de a lua de­ci­zia fi­nală. Ar­gu­men­tul său și al ce­lor (pu­țini) care sus­țin ini­ția­tiva este că fe­me­ile iau aceste de­ci­zii fără să se gân­dească su­fi­cient și că, mai târ­ziu, multe din­tre ele re­gretă. Evi­dent, si­tu­a­ți­ile în care avor­tul este ca­u­zat de mo­tive me­di­cale fac ex­cep­ție.

Re­ac­ți­ile la această pro­pu­nere n‑au în­tăr­ziat. Există o ma­jo­ri­tate zdro­bi­toare care se opune ideii, spu­nând că e un pas că­tre le­gile ceau­șiste de la mij­lo­cul ani­lor șai­zeci, că în­calcă drep­tul fe­meii de a ho­tărî asu­pra mo­men­tu­lui în care do­rește să aibă un co­pil. Se pare că nu e ok să omori un câine, dar e ab­so­lut inac­cep­ta­bil să ți se in­ter­zică să omori un co­pil încă ne­năs­cut.

* * *

Cu niște zile în urmă, Si­mona Ta­che a scris pe blo­gul pro­priu un ar­ti­col prin care afirma că s‑a să­tu­rat de pro­blema câi­ni­lor și că se va adresa par­la­men­ta­ri­lor, ce­rându-le să adopte o lege de eu­ta­na­si­ere a câi­ni­lor după o pe­ri­oadă scurtă de aș­tep­tare a unei even­tu­ale adop­ții. E in­cre­di­bil câte pa­siuni a pu­tut să stâr­nească acest su­biect. Sute de co­men­ta­rii, care mai de care mai be­li­coase, mi-au de­mon­strat că pe ro­mâni îi în­fi­er­bântă ideea eu­ta­na­si­e­rii câi­ni­lor fără stă­pân până la li­mite greu de ima­gi­nat în mod ra­țio­nal. Sus­ți­nă­to­rii că­țe­lu­și­lor cu bo­ti­cul umed și ochi­șo­rii lă­cri­moși – des­pre care ai zice că fi­ind atât de aple­cați spre a sus­ține drep­tu­rile unor ani­male lip­site de apă­rare sunt de­o­po­trivă și niște su­flete blânde, con­ci­li­ante, dor­nice de ar­mo­nie și bună în­țe­le­gere – adre­sează niște jig­niri inac­cep­ta­bile autoa­rei ar­ti­co­lu­lui, că­reia i se con­testă chiar și drep­tul de a avea o opi­nie pro­prie. Fa­na­ti­cii pro-că­țe­luși se în­trec în a‑i ura Si­mo­nei să fie vi­o­lată, bă­tută și chiar omorâtă.

* * *

Dacă v‑ați aș­tep­tat să for­mu­lez o so­lu­ție la pro­blema câi­ni­lor co­mu­ni­tari, veți fi dez­a­mă­giți să con­sta­tați că nu am de gând așa ceva. Nu știu cum am pu­tea scăpa de ei, fără însă a‑i omorî. Cred doar că ar tre­bui mai în­tâi să ne cla­ri­fi­căm prin­ci­pi­ile și să de­ci­dem dacă viața are va­loare cu ade­vă­rat pen­tru noi, să me­di­tăm la res­pon­sa­bi­li­tă­țile care ne re­vin din pos­tura de pre­tinși stă­pâni ai pla­ne­tei și să luăm în cal­cul prac­ti­ca­li­ta­tea și du­ra­bi­li­ta­tea so­lu­ți­i­lor pe care le ima­gi­năm. Asta cred. Dar ceea ce știu si­gur e că e din ce în ce mai greu să dis­ting în­tre ja­vre și că­țe­luși. Și nu mă re­fer doar la câini.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. adi

    Ma tot in­treb ce fel de mame pot fi ace­lea care ci­tesc des­pre ast­fel de tra­ge­dii dar, mi­li­teaza in con­ti­nu­are pen­tru drep­tu­rile cai­ni­lor fara sta­pan, asta in­sem­nand, fara echi­voc, pre­zenta pe strazi, pen­tru ca, daca de adop­tat nu adopti, in ada­pos­turi nu‑i vrei, eu­ta­na­si­ati nu‑i vrei, atunci ce vrei? sa ra­mana pe strazi, asta e con­clu­zia! Si atunci ce fel de mama poti fi?? Nu re­zo­nezi de­loc cu du­re­rile al­tor mame, nu te pui nicio clipa in si­tu­a­tia lor?

  2. MAIDANEZI

    De ani de zile aud nu­mai vorbe vorbe si iar vorbe …fapte ni­mic , eu simt o ne­voie imensa de a iesi cu pan­carta in mine . Mai­da­nezi nu au ce ca­uta pe strazi !!!!!!!!!

  3. Gabi

    “Nea Mi­tică este un ță­ran bă­trân dintr-un sat aflat în îm­pre­ju­ri­mile Bu­cu­rești­u­lui. ”

    Gre­sit … Nea Mi­tica dupa stan­dar­dele UE in care ne-am in­te­grat cu atat fast, este un in­frac­tor, ce in orice tara de­centa ar sta in pus­ca­rie pen­tru cru­zime im­po­triva ani­ma­le­lor. A tine cai­nii in lant si a‑i in­fo­meta, se nu­meste cru­zime. Pu­nem pa­riu ca de vac­ci­nuri si de­pa­ra­zi­tari cai­nii aia nu au auzit/simtit? Pu­nem pa­riu ca acei caini au niste custi (daca au?) de forma, si iarna ma­naca ger la greu? Pu­nem pa­riu ca acei caini la max 5–6 ani se cu­rata desi un caine in mod nor­mal tra­ieste 12–18 ani func­tie de ta­lie si rasa?
    Iar acest Nea caisa nu este o ex­cep­tie, ro­ma­nul ala rau ce tre­buie pe­dep­sit … el este mo­de­lul de ro­man ti­pic. Cat timp ge­nul asta de oa­meni tra­ieste in li­ber­tate, vom avea tara pe care o avem cu pro­ble­mele ge­ne­rate de com­por­ta­en­tele de pus­ca­ri­asi. De ce in alte tari nu exista asa ceva? Fi­indca acolo nu se mai dis­cuta … ai in­cal­cat le­gea faci pus­ca­rie. Ia baga vreo 10–20 de ta­ra­nei din acel sat, in pus­ca­rie … sa vezi cum s‑au edu­cat res­tul de ta­rani in se­cunda 2. Dar se vrea? Nu vai .. e o crima sa aplici le­gea asu­pra oa­me­ni­lor … le­gea tre­buie apli­cata asu­pra cai­ni­lor ca ei nu vo­teaza …

    • Sorin Sfirlogea

      Ideea din spa­tele aces­tui ar­ti­col este că sun­tem prea po­la­ri­zați în pri­vința ati­tu­di­nii față de aceste ani­male și că nu vom ajunge la nici un re­zul­tat con­ti­nu­ând așa. Eu nu‑l laud pe nea Mi­tică, po­ves­tesc des­pre niște re­a­li­tăți, în­cer­când să re­dau sta­rea de spi­rit a unei ma­jo­ri­tăți co­vâr­și­toare a po­se­so­ri­lor de ani­male do­mes­tice, ne­re­pre­zen­tată pe In­ter­net: ță­ra­nii. Nu sunt de acord cu ei în fe­lul în care își tra­tează ani­ma­lele, nu doar câi­nii — aș pu­tea să po­ves­tesc des­pre tra­ta­men­tele rele la care sunt su­puși caii, mă­ga­rii, boii etc.

      În­cer­cam să sub­li­niez cât de pro­fundă e pro­blema, cât de mult tre­buie să ne schim­băm noi în­șine și cât de de­parte pare să fie o so­lu­ție re­zo­na­bilă și du­ra­bilă. Iar so­lu­ția puș­că­riei pe care o pro­pui nu este re­a­listă: ce fa­cem, bă­găm ju­mă­tate din ro­mâni în puș­că­rie?

    • Gabi

      Me­reu so­lu­tia pus­ca­riei este re­zo­na­bila … tu cum crezi ca s‑au edu­cat cei din afara din ta­rile ci­vi­li­zate? In scoala cu fru­mo­sul? NU !!! CU legi dras­tic apli­cate! Sim­plu … mergi in sat, iei pri­mii zece in­frac­tori pe care ii bagi 3 ani in pus­ca­rie (deci are sta­tul mana de lu­cru ieftina, ba­ieti van­josi). Ce efect va avea aceasta ac­tiune? Pai res­tul, de frica isi vor re­vi­zui com­por­ta­men­tul (ches­tie va­la­bila in orice pro­blema, nu doar in cea le­gata de ani­male). Aici nu vor­bim de chesti gen ro­c­ket science. Nu tre­buie ca ta­ra­nul sa in­vete sa scoata ra­di­cal in minte. Tre­buie doar sa aplice niste lu­cruri de­cente … un lant mai lung si mai usor, o masa de­centa pe zi la ani­mal (cel pu­tin), si un ada­post de bun simt. Deci ches­tii re­a­li­za­bile de orice om care nu su­fera de vre-un han­di­cap men­tal sau fi­zic. Oa­me­nii as­tia tre­buie doar for­tati sa de­vina ci­vi­li­zati. Din pa­cate in Ro­ma­nia omul de rand nu se teme de po­li­tie. Si asta e re­zul­ta­tul … un po­por pri­mi­tiv ce re­fuza sa se ci­vi­li­zeze, avand un sin­gur scop … sa fie fo­lo­sit o data la 4 ani pen­tru a vota “cum tre­buie”. Orice lege se da, ajunge sa nu fie cu ade­va­rat apli­cata daca ea nu este apli­cat de po­li­tie … deci se da de­geaba.
      Eu sunt foarte con­sti­ent cat de mult tre­buie sa ne schim­bam. Toc­mai de aici frica mea ca daca in­ce­pem sa fa­cem un ge­no­cid nu ne vom mai schimba de­loc. Sa fim re­a­listi … deci oa­me­nii se tem de caini pe o parte (sunt te­ro­ri­zati, mal­tra­tati psi­hic), dar daca te duci sa ii obligi sa isi ste­ri­li­zeze ani­ma­lele te ia cu drep­tu­rile lui si pro­pri­e­ta­tea lui. Atunci de ce sa imi fac ilu­zii ca va ac­cepta de buna voie sa isi ste­ri­l­zieze ani­ma­lul cand nu va mai exista pre­siu­nea din strada ? In acea si­tu­a­tie fi­reste ca nu va mai avea vre-un mo­tiv sa se schimbe men­ta­li­ta­tea, si vom con­ti­nua an de an sa uci­dem sute de mii de ani­male, cu cos­turi afe­rente .… deci vom face cam ce fac ame­ri­ca­nii de vreo 30–40 de ani in­coace. Noi se pare ca vrem sa pre­luam un mo­del ce acum in­cepe sa fie pus la co­sul de gu­noi in SUA .… cum naiba noi me­reu pre­luam mo­de­lele fa­li­men­tare de la al­tii?
      In mod nor­mal orice om mus­cat de caine ar tre­buii sa aibe drept efect pre­siu­nea asu­pra de­ti­na­to­ri­lor de a‑si ste­ri­liza cai­nii … daca ar fi co­rect con­sti­e­ti­zata pro­blema. Cat timp oa­me­nii sunt prea co­mozi ca sa pri­ceapa … din punc­tul meu la cat mai multe mus­ca­turi .. si nu o zic cu rau­tate … e doar sin­gura so­lu­tie sa ne ci­vi­li­zam … la un mo­ment dat eu sper ca au­to­ri­ta­tile sa nu se mai tot es­chi­veze si sa faca ceea ce tre­buie, fo­lo­sind pa­re­rile avi­zate ale ce­lor din do­me­niu, nu ale po­li­tru­ci­lor care me­reu vor avea in­te­rese as­cunse si mes­chine.

      • Gabi

        Eu stiu ca nu ne pu­tem baza pe stat ACUM … toc­mai de aia tre­buie grija la cum vo­tam. Ci­vi­li­za­rea in afara sis­te­mu­lui este ne­re­a­lista. Vezi pu­tin toate ta­rile ci­vi­li­zate (cele nor­dice, Ger­ma­nia, Aus­tria), au po­li­tie care in­spira teama unui nou ve­nit. Iti zic din ex­pe­rienta … cu acte in re­gula in Ger­ma­nia, cand ve­deai po­li­tia pe strazi te pa­trun­dea un fior asa … desi erai per­fect ok din toate punc­tele de ve­dere. Aici in ro cand vezi un po­li­tis te apuca ra­sul au nervi (prima ora cand am dat de car­net am pi­cat ca m‑am ener­vat pe exa­mi­na­tor atat de rau, ca imi ve­nea sa il dau jos din ma­sina de cat de im­be­cil era)
        Eu to­tusi sper ca UE ne va forta in cele din urma sa fim ci­vi­li­zati si de­centi. CIca se coace de o re­co­man­dare UE care pre­vede in­chi­de­rea tu­tu­ror ada­pos­tu­ri­lor in care se eu­ta­na­si­aza ani­male pana in 2014 … inca nu am con­fir­ma­rea, dar zvo­nu­rile as­tea ra­re­ori sunt ne­fon­date. Deja s‑a dat o re­co­mad­nare UE le­gata de ma­na­ge­men­tul po­pu­la­ti­i­lor ca­nine prin pro­grame TNR deci … lu­mea ci­vi­li­zata vede si ea ca ce fac Ame­ri­ca­nii nu e ok, si vor sa scoata asta in evi­denta pe te­ri­to­riul UE.

      • Sorin Sfirlogea

        Dis­cu­ția de­vine tot mai in­te­re­santă, pe mă­sură ce de­vine tot mai con­cretă, nu‑i așa? Cine să‑i ares­teze deci pe cei ce nu res­pectă drep­tu­rile ani­ma­le­lor? Sta­tul? Păi sta­tul e chiar sis­te­mul po­li­tic, care do­rește o so­ci­e­tate ne­e­du­cată, o ma­șină de vot — n‑au nici un in­te­res să își pună în cap un elec­to­rat pe care in­ten­țio­nează să și‑l facă fa­vo­ra­bil o dată la 4 ani. Pen­tru că ares­ta­rea unor ță­rani pen­tru rele tra­ta­mente apli­cate ani­ma­le­lor va face nițică vâlvă. Deci pe co­la­bo­ra­rea sta­tu­lui nu ne pu­tem bi­zui, re­a­list vor­bind. Tre­buie gă­sită altă me­todă, efi­cientă și fe­za­bilă.

        PS Am apli­cat te­o­ria ta cu ci­vi­li­za­rea for­țată și am schim­bat nițel un cu­vânt pe care l‑ai fo­lo­sit în co­men­ta­riu 🙂 Sper să guști această bu­tadă ami­cală…

  4. Gabi

    “Se pare că nu e ok să omori un câine, dar e ab­so­lut inac­cep­ta­bil să ți se in­ter­zică să omori un co­pil încă ne­năs­cut.”

    Faci o com­pa­ra­tie de­pla­sata, asta pro­ba­bil fi­indca nu ai avut nici­o­data un ani­mal de com­pa­nie pe care sa il tra­tezi alt­fel de­cat un obiect in casa.
    Un caine / pi­sica co­rect cres­cute (deci so­ci­a­li­zat, in­te­grat in fa­mi­lie) in­te­rac­tio­neaza cu tine omul mult mai pu­ter­nic de­cat un nou nas­cut, sau un co­pil de 6 luni — 1 an. Co­pi­lul inca ne­nas­cut nu in­te­rac­tio­neaza cu tine, nu con­sti­en­ti­zeaza ni­mic, nu per­cepe cu ade­va­rat lu­mea din ex­te­rior … avor­tul este ok avand in ve­dere nu­ma­rul de co­pii or­fani si in ge­ne­ral su­pra­po­pu­la­rea. Nu e o man­drie, este doar ale­ge­rea ra­u­lui cel mai mic.
    Ace­leasi di­leme le au unii iu­bi­tori de ani­male cu ste­ri­li­za­rea ca­te­le­lor sau pi­si­ci­lor ges­tante. Ceea ce e o abe­ra­tie … la cate ani­male mor pe strada pe tine te apuca mila fata de niste cre­a­turi ce inca nu s‑au nas­cut, ce nu per­cep aceasta lume inca?
    Com­pa­ra­tia ta era va­lida daca spu­neai ca nu e ok sa omori un caine dar e inac­cep­ta­bil sa ti se in­ter­zica uci­de­rea pro­pi­u­lui tau co­pil de 6–7 ani, alt­fel faci o com­pa­ra­tie for­tata doar ca sa obti re­zul­ta­tul care te in­te­re­seaza. Pa­re­rea mea, ori­ca­rui om ca­pa­bil sa ac­cepte omo­ra­rea (fie ea si una “umana”) unei fi­inte so­ci­a­bile la care dis­tingi tris­tete, bu­cu­rie, de­pre­sie, an­xi­e­tate … un con­trol psi­hia­tric i se re­co­manda in mod im­pe­ra­tiv.
    Nu am prea in­te­les de ce toti con­si­dera eu­ta­na­sia o me­toda umana de a fi omo­rat … ? se omoara ast­fel oa­meni pe banda ru­lanta ? Eu stiu ca em­to­dele umane se aplica asu­pra oa­me­ni­lor in pri­mul rand !

    • Sorin Sfirlogea

      Sunt în to­tal dez­a­cord cu opi­nia ta. Exis­tența unei fi­ințe nu în­cepe atunci când se naște, ci atunci când este con­ce­pută, când de­vine o en­ti­tate dis­tinctă. Fap­tul că du­rează un anu­mit timp până când pă­ră­sește cor­pul ma­mei ține de pro­cese fi­zi­o­lo­gice, nu de de­ve­nire în sens exis­ten­țial. Spune‑i unei fe­mei care a pier­dut o sar­cină în luna a șa­sea, de pildă, că de fapt co­pi­lul ei era o “cre­a­tură ce încă nu s‑a năs­cut, nu per­cepe această lume încă”…

      Ce im­por­tanță are in­te­rac­țiu­nea cu omul? Fap­tul că un ani­mal nu in­te­rac­țio­nează cu omul îl des­ca­li­fică pen­tru a fi tra­tat drept fi­ință? Pu­tem să uci­dem orice, cu con­di­ția să nu in­te­rac­țio­neze cu noi?

      PS Te în­șeli, am avut ani­male de com­pa­nie. Un co­c­ker foarte fru­mos și deș­tept, care a mu­rit la 3 ani de le­u­ce­mie. A tre­buit să‑l eu­ta­na­siem, pen­tru că se chi­nuia în­gro­zi­tor. Moar­tea lui ne‑a frânt ini­mile tu­tu­ror din fa­mi­lie… Acum avem o pi­si­cuță foarte ju­că­ușă și sim­pa­tică.

    • Gabi

      So­rin, mie mi se pare o abe­ra­tie sa omori orice vi­e­tate. Si nu o zic asa dintr-un ex­ces de zel. Cand ploua ies mel­cii pe tro­tuar … me­reu in mod auto­mat in­cerc sa ii evit sa nu i stri­vesc, si nu ma simt frus­trat sau pe­ni­bil ca fac asta … mi se pare nor­mal. Mi se pare nor­mal si sa imi apra rau cand to­tusi din ne­a­ten­tie omor un melc (dau un exem­plu cu mel­cul).
      Tot pe ace­lasi prin­ci­piu am in­ce­put sa ne la­sam de carne am re­dus con­su­mul de carne la vreo 15–20% fata de cat con­su­mam ina­inte de a fi con­sti­enti de ce in­seamna cu ade­va­rat frip­tu­rica din far­fu­rie, si sun­tem pe dru­mul de a ne lasa de tot … si asta fac foarte multi din cei care sunt im­pli­cati in acest do­me­niu.
      Deci un ani­mal nu este des­ca­li­fi­cat fi­indca nu in­te­rac­tio­neaza cu omul … dar un ani­mal care in­te­rac­tio­neaza cu omul prac­tic preia din ca­rac­te­ris­ti­cile aces­tuia. In­cearca sa faci di­fe­renta in­tre o pi­sica care a trait toata vi­ata ala­turi de tine, care e de­pen­denta de tine la fel cum ar fi un co­pil de­pen­dent de pa­rin­tele sau, si o pisca fe­ral sal­ba­tica care e to­tal in­de­pen­denta de tine. Daca ar fi sa alegi pe care sa o ucizi ga­ran­tat iti va fi mai usor sa o alegi pe cea care nu in­te­rac­tio­neaza cu tine (din nou ma re­pet … nu ca e ceva de do­rit, eu usnt ge­nul care bate pa­du­rile cu apa­ra­tul foto nu cu psuca)
      Aici vor­beai des­pre fe­meia care do­reste ea sa faca avort. E drep­tul ei … la ce bun sa apara pe lume un co­pil pe care nici ma­car propria‑i mama nu il do­reste. Din par­tea mea as pune avor­tul le­gal pana la luna a 9, si as im­pune ste­rii­za­rea obli­ga­to­rie la cine a fa­cut mai mult de 2 avor­turi (deci avor­tul al 3‑lea se face cu ste­ri­li­zare). Nu mai traim in evul me­diu, nici ma­car in era co­mu­nista … hai o data poti sa gre­sesti sa dea ra­teu me­toda con­tra­cep­tiva, hai si a doua oara … dar deja a treia oara e evi­dent ca esti un caz pier­dut, si ste­ri­li­za­rea ar fi o bin­e­fa­cere pen­tru res­pec­tiva per­soana. Si sa nu imi spui de drep­tu­rile omu­lui … o ti­ganca care moare de foame dar toarna 10 plozi isi bate joc de drep­tu­rile omu­lui (omul fi­ind copilul/copii ei), oa­meni adusi pe aceasta lume ca sa rai­sca in mi­ze­rie fara nici o sansa re­ala de a re­a­liza ceva si a in­tre­rupe cer­cul vi­cios.
      Ce di­fe­renta e in­tre un ani­mal ce pro­creaza din in­s­tinct, fi­indca asa este pro­gra­mat ge­ne­tic (ani­mal pe care il ste­ri­li­zam, si acest lu­cru este un bine pe care il fa­cem atat lui ani­ma­lul cat si pui­lor ne­do­riti ce ar fi avut o vi­ata mi­ze­ra­bila fara sanse re­ale de su­pra­vi­e­tu­ire) si un om care toarna plozi in ne­s­tire (desi cica omul are ra­tiune, nu merge pe in­s­tinct) ?
      Deci nu … nu i‑as zice unei fe­mei care a pier­dut o sar­cina la luni ca acel co­pil nu era co­pil ci doar o gra­mada de ce­lule fara con­sti­inta. In re­a­li­ate (din pdv ra­tio­nal este asa) dar ar fi o cru­zime sa ii pui asa pro­blema unei fe­mei care poate a vrut sa con­ceapa un co­pil in mod con­tro­lat, gan­dit, cu pla­nuri si toate cele.

    • Gabi

      Ma bu­cru ca ma in­sel le­gat de tine, si ca ai ani­mal de com­pa­nie. Sper ca este cu ade­va­rat un mem­bru al fa­mi­liei. E pa­cat ca il ti sin­gur … ai fi foarte sur­prins cat de fru­moasa e vi­ata unui ani­mal ala­turi de un sea­man … nu se poate face com­pa­ra­tie 🙂

  5. Raluca

    Imi cer scuze, dar, de fi­e­care data am fost la dis­cu­tii si in­tru­niri des­pre si pen­tru ani­male am ex­pus ur­ma­toa­rele puncte, care, in opi­nia mea, cred ca pot re­gla aceasta pro­blema.
    PUNCTE ALE DISCUTIEI

    1. SEMNARE DE PROTOCOALE CU ONG-URILE DE PROFIL:
    — PENTRU A PERMITE ACESTORA INTRAREA IN ADAPOSTURILE DE STAT

    2. O BAZA DE DATE UNICA LA NIVELUL BUCURESTIULUI IN CARE SA FIE INREGISTRATI CAINII:
    — NUMAR CROTAL – UNITATEA CARE A STERILIZAT – ADOPTOR SI DATELE ACESTUIA
    — NUMAR MICROCIP – ADOPTOR / STAPAN
    — IMAGINEA CAINELUI PENTRU PROMOVAREA SPRE ADOPTIE.
    — DETALII: VARSTA, SEX, TRATAMENTE SUB CARE SE AFLA , STERILIZAT(DA/NU), TALIE, RASA, PROBLEME DE COMPORTAMENT

    3. OBLIGATIVITATEA STAPANILOR DE A STERILIZA ANIMALELE CONFORM LEGII SI DE A LE MICROCIPA, TAXA PENTRU CEI CE NU VOR SA STERILIZEZE ANIMALUL SAU IL IMPERECHEAZA

    4. STERILIZAREA IN MASA SI RETERITORIALIZAREA SUB FORMA DE MAI JOS:

    5. CREEAREA DE ADAPOSTURI PENTRU UN NUMAR REDUS DE ANIMALE – CUM AR FI SPATIILE VERZI DINTRE BLOCURI, PENTRU A EVITA RELOCAREA CAINILOR DEJA EXISTENTI IN ACESTE SPATII SI APARITIA ALTORA

    6. ADAPOST CU LOCURI INDIVIDUALE PENTRU ASA ZISII CAINI AGRESIVI

    7. PROGRAME INTENSIVE PENTRU DAREA SPRE ADOPTIE A ANIMALELOR AFLATE IN ADAPOSTURI:
    — INSCRIEREA LOR PE SITE-URI DE PROFIL SAU REALIZAREA UNEI SECTIUNI PE SITE-UL PRIMARIEI
    — PLIANTE
    — TARGURI DE ADOPTIE LA CARE SA POATA PARTICIPA SI PERSOANE INDIVIDUALE PRECUM SI ONG-URI CE NU AU OBTINUT APROBARILE NECESARE

    8. PROGRAM DE DRESURA PENTRU CAINI SI FOLOSIREA LOR IN FAVOAREA COMUNITATII:
    — INDRUMATOR DENTRU PERSOANE CU DEZABILITATI DE VEDERE
    — PROGRAME DE RESPONSABILIZARE A COPIILOR ( INTELEGERI CU SCOLILE SI DEPLASAREA COPIILOR PENTRU A AJUTA LA CRESTEREA PUILOR – SE POATE FACE SI PENTRU ALTE ANIMALE – GEN MINI ZOO; ACEST MODEL POATE FI FOLOSIT SI PENTRU COPII CU DEZABILITATI)
    — DRESAJ PENTRU CAUTAREA SI GASIREA PERSOANELOR IN CAZURI DE NECESITATE
    9. PRINDEREA ANIMALELOR SA SE FACA CU TRANCHILIZANT SI NU CU CROSA
    10. UNITATI MOBILE PENTRU STERILIZAREA ACESTORA IN LOCATIILE DE UNDE NU POT FI DEPLASATI (EX. STAPANII NU II POT DUCE LA CABINETELE INSCRISE IN PROGRAM)

    • Sorin Sfirlogea

      Ra­luca, am re­mar­cat per­se­ve­rența cu care îți pro­mo­vezi ide­ile și pe alte site-uri și mi se pare lă­u­da­bil acest lu­cru. Pro­blema însă vine din fap­tul că me­sa­jul tău este lip­sit de struc­tură și pe alo­curi ușor fan­te­zist (vezi dre­sa­rea câi­ni­lor co­mu­ni­tari pen­tru a în­druma per­soa­nele ci di­za­bi­li­tăți sau pen­tru că­u­ta­rea per­soa­ne­lor — as­tea sunt pro­grame de dre­saj com­plexe, sunt apli­ca­bile nu­mai câi­ni­lor cu vâr­ste mici și cu un anu­mit tem­pe­ra­ment, de­ter­mi­nat de rasă). Dacă vrei să fii con­ving­ă­toare cu aceste idei, ar tre­bui să le așezi în forma unui pro­iect care să aibă o suc­ce­siune lo­gică de ac­țiuni și ac­ti­vi­tăți, cu un scop clar și un ori­zont de timp de re­a­li­zare. În plus ar tre­bui să existe și un bu­get — mă­car apro­xi­ma­tiv — și câ­teva idei des­pre sur­sele de fi­nan­țare.

    • Gabi

      Ra­luca ce scri tu acolo merge la oa­me­nii ci­vi­li­zati cu ade­va­rat, sau la sta­tele in care ple­be­iul se caca pe el de firca cand aude de po­li­tie (care nu cu­noaste con­cep­tul de mila … mila nu ar tre­buii sa fie in job des­crip­to­nul po­li­tis­ti­lor). Dar ome­ni­rea in mare este pro­fund ne­ci­vi­li­zata … vezi si SUA are im­pre­sia ca e o tara ci­vi­li­zata, desi ucide anual 4–5 mi­li­oane de caini / pi­sici desi evi­dent OMUL este vi­no­vat de re­pro­du­ce­rea lor, si cu toate as­tea nu aplica nici o sanc­tiune cu ade­va­rat oa­me­ni­lor. Sis­te­mul e vi­ciat pro­fund … me­reu ne­vi­no­va­tul este ucis daca nu este bi­ped si nu stie sa lege 2 cu­vinte chiar curagandu‑i scui­pat din gura.
      In oc­n­di­ti­ile as­tea pa­re­rea mea e ca spe­cia umana nu este ca­pa­bila in mod res­pon­sa­bil sa aibe grija de caini psici (si nu nu­mai). Asa­dar in­ter­zi­ce­rea re­pro­du­ce­rii de caini / pi­sici de orice fel (rasa, ne­rasa) ar fi o so­lu­tie mai re­a­lista, si sunt si­gur ca tot am avea de tras ca­teva sute de ani si tot nu am scapa de aceasta pro­blema, fi­indca in­di­fe­rent ce ma­suri se iau pe har­tie, cat timp nu are cine sa le im­puna cu FORTA (cu bi­ni­so­rul merge la oa­me­nii ci­vi­li­zati) vor­bim vorbe.
      Eu per­so­nal nu sunt de­a­cord cu uci­de­rea nici unui ani­mal sa­na­tos, ajuns in strada din ca­uza oa­me­ni­lor, cat timp nu am si­gu­ranta ca fa­cand acest lu­cru evit ca in vi­i­tor aceasta si­tu­a­tie tra­gica sa se re­pete. Si cum sa nu se re­pete si­tu­a­tia? Cu ce e afec­tat omul ca se omoara caini? Cel care aban­do­neaza va con­ti­nua sa aban­do­neze, cel ce im­pu­iaza va con­ti­nua sa im­pu­ieze, cel ce cum­para ani­male pe post de ju­ca­rie va con­ti­nua sa faca asta. Toti ne zic in­tai tre­buie sa fa­cem un ge­no­cid, si apoi im­pu­nem le­gea … par­don dar de ce acum nu se poate im­pune le­gea? De ce acum nu se poate prinde cel ce aban­do­neaza (cat timp aban­do­nul este pe­dep­sit prin lege, ma gan­desc ca se pleaca de la pre­zump­tia ca vi­no­va­tul poate fi prins) ? De ce acum nu se poate in­ter­zice vanza­rea de caini in pet­sho­puri, la ne­gru pe toate site-urile le­gate de ani­male? De ce nu se poate acum pe­depsi cel ce ia un ani­mal doar pe post de ju­ca­rie? Eu per­so­nal nu vad nici un mo­tiv pen­tru care nu se poate face asa ceva acum daca s‑ar vrea. Nu se vrea fi­indca noi sun­tem se­tati pe sis­te­mul ame­ri­can … lasa ple­be­iul sa doarma som­nul cel de veci, nu il stresa cu in­ter­dic­tii, cu elgi, cu res­pon­sa­bi­li­tati, si ce “gu­noi” re­zulta in urma lui il tra­tam ca atare … ce con­teaza ca acel gu­noi simte du­rere, frica, bu­cu­rie, exact ca un co­pil in pri­mii ani de vi­ata? Mie per­so­nal nu mi se pare ac­cep­ta­bil asa ceva.
      Toti se plang ca vai co­pii mus­cati, co­pii omo­rati, fe­mei spe­ri­ate … Asta e vi­ata … oa­me­nii pu­teau forte bine sa nu aban­do­neze ani­ma­lele, pu­teau foarte bine sa nu to­le­reze aban­do­nul, sa nu to­le­reze im­pu­ie­rea aces­tor ani­male de fi­e­care ta­ran. Con­damna ci­neva toate aces­tea? NU … toti au o pro­blema cu cai­nii, toti mi­li­teaza vi­o­lent pen­tru uci­de­rea cai­ni­lor, si acolo de forma la sfar­sit si sa se aplice le­gea … deci evi­dent ro­ma­nul nu a pri­ce­put care e pro­blema cu ade­va­rat. Cat timp se re­fuza ac­cep­ta­rea re­a­lei pro­bleme, evi­dent ca nu se poate pune pro­blema de a re­zolva pro­blema. Pri­mul as in re­zol­va­rea unei pro­bleme este iden­ti­fi­ca­rea co­recta a pro­ble­mei !

  6. Gruia

    So­rin, am fa­cut re­fe­rinta bi­blica gan­dindu-ma la fap­tul ca mai­da­ne­zii sunt man­ca­tori de carne, iar aceasta carne pro­vine de la ani­ma­lele sa­cri­fi­cate de oa­meni. Prin ur­mare, mai­da­ne­zii ar face parte dintr-un regn pri­vi­le­giat de vreme ce doar ei nu pot fi omo­rati.

    Sunt de acord cu vi­ziu­nea eco­lo­gica, insa cai­nii care tra­iesc pe strada nu sunt ursi po­lari pe cale de dis­pa­ri­tie. Sunt pa­ra­ziti.

    • Sorin Sfirlogea

      Ai drep­tate, e un soi de dis­cri­mi­nare po­zi­tivă în ca­zul câi­ni­lor. Pe de altă parte, ca în ca­zul tu­tu­ror ani­ma­le­lor do­mes­tice pe care le-am creat, avem res­pon­sa­bi­li­ta­tea de a le re­gla nu­me­ric, pen­tru că nu au me­ca­nisme na­tu­rale (în ge­ne­tică asta se nu­mește me­ca­nism de re­glare po­pu­la­țio­nală). Deci, aș adă­uga o nu­anță la ex­pri­ma­rea ta: nu sunt pa­ra­ziți, sunt re­bu­turi ale ac­ti­vi­tă­ții umane, care au de­ve­nit pa­ra­ziți pen­tru a pu­tea su­pra­vie­țui.

      Unii din­tre ei sunt chiar niște re­bu­turi dră­guțe… 🙂 (să nu ne pier­dem to­tuși sim­țul umo­ru­lui)

      • Gruia

        Asa este, sun­tem res­pon­sa­bili fata de ei pen­tru ca noi am creat pro­blema asta. Este inu­man sa nu fa­cem ni­mic si sa‑i la­sam sa tra­iasca pe strada, ex­pusi la boli si alte pe­ri­cole.

        Ma bu­cur ca exista oa­meni care fac efor­tul de a schimba vi­ata unui ani­mal chi­nuit, adoptandu‑l. Ma in­fu­rie cei care isi in­chi­puie ca este mai bine ca un caine sa tra­iasca in mi­ze­rie de­cat sa fie ucis (prin me­tode umane, nu cu lo­pata sau la ca­pa­tul unei ago­nii de ca­teva ore dupa ce a fost otra­vit…)

  7. Gruia

    Re­zu­ma­tul meu la ca­teva din­tre ar­gu­men­tele fa­na­ti­ci­lor:

    — cai­nii sunt ju­de­ca­to­rii na­tu­rii: ei musca nu­mai oa­me­nii rai, care o me­rita
    — cai­nii sunt echi­va­lenti cu oa­me­nii — omo­rand mai­da­ne­zii, sun­tem la un pas dis­tanta de uci­de­rea co­pi­i­lor stra­zii (si de ini­ti­e­rea unui nou ho­lo­ca­ust ca pe vre­mea na­zis­ti­lor)
    — cai­nii ras­pund in fata le­gii la fel ca si oa­me­nii: ho­tii, vi­o­la­to­rii, uci­ga­sii sunt mult mai pe­ri­cu­losi pen­tru so­ci­e­tate. Pro­blema cai­ni­lor este ni­mic prin com­pa­ra­tie — sa nu ne iro­sim re­sur­sele!
    — cai­nii sunt o com­po­nenta vi­tala a eco­sis­te­mu­lui nos­tru: la­sand po­ta­ile cas­trate pe strada, blo­cam ac­ce­sul ja­vre­lor li­mi­trofe (ne­cas­trate si agre­sive). Mai mult, mai­da­ne­zii tin in sah po­pu­la­tia de so­bo­lani
    — cai­nii ne sunt par­te­neri in sta­pa­ni­rea lu­mii, asa cum ne‑a dat‑o Dum­ne­zeu: la fel ca si noi, au drep­tul fun­damen­tal la vi­ata si de­tin pu­tere de vi­ata si de moarte asu­pra ce­lor­lalte ani­male, care pot fi sa­cri­fi­cate in­tru ghif­tu­i­rea bu­r­ti­lor ca­nine.

    • Sorin Sfirlogea

      Dacă pri­vești ar­gu­men­tele as­tea într-un sens mai larg, mi se pare că pro­blema esen­ți­ală e cum răs­pun­dem la în­tre­ba­rea: este omul stă­pâ­nul pla­ne­tei sau este doar o spe­cie cu ace­leași drep­turi ca și ce­le­lalte spe­cii?

      În ca­zul în care ne con­si­de­răm stă­pâni, atunci câi­nii și ce­le­lalte ani­male sunt se­cun­dare ca im­por­tanță — noi sun­tem zeii. Avem deci drep­tul să dis­pu­nem după bu­nul plac de viața lor. Is­to­ria ne‑a de­mon­strat că atunci când ne-am com­por­tat după acest prin­ci­piu am fă­cut des­tul de mult rău: am ex­ter­mi­nat spe­cii, am dis­trus ha­bi­tate, am deze­chi­li­brat eco­sis­teme. Acum ne chi­nuim să re­pa­răm aceste stri­căciuni și nu prea mai pu­tem. Un bun stă­pân se în­gri­jește de su­pu­șii săi, îi ex­ploa­tează dar îi și pro­te­jează prin pu­te­rea sa.

      Dacă sun­tem egali cu toate ce­le­lalte spe­cii, atunci n‑avem nici un drept asu­pra pla­ne­tei. În­tre un om și un câine — la scara pla­ne­tei — nu există di­fe­rențe, sun­tem toți fi­ințe cu drep­tul la viață. Iar drep­tul la viață este re­gulă su­premă in acest sce­na­riu. Live and let live.

      Eu cred că is­to­ric vor­bind mai în­tâi ne-am aflat în prima ipos­tază, aceea de stă­pân. Ne-am exer­ci­tat abu­ziv pre­ro­ga­ti­vele și avem mari di­fi­cul­tăți în a ne co­recta. Unii din­tre noi cred că schim­bând pa­ra­digma, de­cla­rându-ne egali cu ce­le­lalte fi­ințe ale pla­ne­tei, vom câștiga umi­li­ta­tea care ne‑a lip­sit și vom re­de­veni umani, adică pro­tec­tori, mi­los­tivi și iu­bi­tori. Deo­cam­dată nu s‑a atins încă acea masă cri­tică în fa­voa­rea aces­tei vi­ziuni pen­tru a de­ter­mina o schim­bare. Iar bă­tă­lia zil­nică pen­tru hrană și re­surse nu ne ajută să îna­in­tăm în acea di­rec­ție — sun­tem încă ne­mi­loși în a scor­moni pămân­tul, a de­frișa pă­du­rile și a ră­scoli apele. În con­di­ți­ile as­tea umi­li­ta­tea e încă de­parte de gân­dul nos­tru…

      • Dan

        Daca ar fi sa mer­gem pe ra­tio­na­men­tul asta — n‑ar tre­bui sa ne oprim la caini. Sau ma rog, sa nu spu­nem ca doar cai­nele ar tre­bui sa aiba ace­leasi drep­turi cu noi. Si so­bo­la­nii, tan­ta­rii, gan­da­cii, va­cile, gai­nile sau porcii pot au su­flet si nu avem noi drep­tul sa de­ci­dem cine me­rita sa tra­iasca si cine nu.

        Pen­tru a hrani un caine pe tot tim­pul vi­e­tii lui, tre­buie sa moara alte sute de ani­male. Cine sun­tem noi sa de­ci­dem ca acel caine este mai im­por­tant de­cat ani­ma­lele sa­cri­fi­cate?

        Eu nu sunt de pa­rere ca omul e sta­pa­nul pla­ne­tei si are drept asu­pra ce­lor­lalte ani­male. Dar con­si­der ca, in in­te­ri­o­rul so­ci­e­ta­tii umane, oa­me­nii ar tre­bui sa se apere in­tre ei, im­po­triva spe­ci­i­lor care le pun vi­ata in pe­ri­col. Asta se in­tam­pla in ca­drul ori­ca­rei spe­cii: o turma de reni unita nu va ezita nici un mo­ment sa omoare un lup care le pune vi­ata in­di­vi­zi­lor in pe­ri­col. Nu­mai oa­me­nii, desi se pres­pune ca ar avea mai multa in­te­li­genta, le dau mai multe drep­turi al­tor spe­cii ce aten­teaza la si­gu­ranta lor.

        • Sorin Sfirlogea

          E greu să vor­bim des­pre câini ca de o spe­cie ce aten­tează la si­gu­ranța noas­tră. În fond noi am creat această spe­cie, am do­mes­ti­cit câi­nii săl­ba­tici și i‑am luat pe lângă noi. Nu ți se pare că ast­fel ne-am luat și res­pon­sa­bi­li­ta­tea lor? Eu așa cred. Și dacă sunt prea mulți și au ajuns în stradă nu e pen­tru că ăsta e ha­bi­ta­tul lor na­tu­ral (cum e ca­zul șo­bo­la­ni­lor), ci pen­tru că noi i‑am în­mul­țit și apoi i‑am aban­do­nat. Că s‑au săl­bă­ti­cit, nu e de mi­rare. La ce ne-am fi aș­tep­tat? Să se si­nu­cidă de tris­tețe?

  8. Alin

    Au­zeam zi­lele tre­cute, la ra­dio, o știre pe tema asta: pri­ma­rul din Rm. Vâl­cea era obli­gat să plă­tească o des­pă­gu­bire de 10.000 de lei unei fe­mei mu­ș­cate de un câine co­mu­ni­tar. Mă în­tre­bam atunci, dacă pri­ma­rii ar fi obli­gați să plă­tească câte 10.000 de lei fi­e­că­rei vic­time, cam în cât timp ar găsi o re­zol­vare aces­tei pro­bleme? O lună? Două? Trei?

    • Sorin Sfirlogea

      Nu cred că ar găsi o re­zol­vare foarte ra­pidă. Mai în­tâi pen­tru că sunt ba­nii pri­mă­riei, deci ai lo­cu­i­to­ri­lor, așa că n‑o să‑i pese foarte tare. Apoi pen­tru că, dacă s‑ar apuca să ia mă­suri ex­treme, s‑ar trezi cu ju­mă­tate din oraș în față pri­mă­riei, scan­dând “Pri­ma­rul uci­gaș!”. Fi­rește, dacă ar omorî un om cu ma­șina pe stradă, n‑ar fi nici o ma­ni­fes­ta­ție…

      • Alin

        Mă­car s‑ar es­ca­lada cumva si­tu­a­ția. Am în­ce­tat de mult să mai sper într‑o re­zol­vare ele­gantă și dis­cretă. Să ies într‑o zi la me­trou la Pi­pera sau la Aiu­rel Vlaicu și să mă în­treb unde-or fi dis­pă­rut câi­nii ăia grași și fru­moși pe care tre­buia să‑i oco­lești în fi­e­care zi.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu