În privința câinilor comunitari, românii se împart în două mari tabere: dușmanii javrelor ucigașe și prietenii cățelușilor cu botic umed și ochișori duioși. Primii aduc argumentele victimelor mușcate de maidanezi (cică ar fi peste 31.000 de persoane, în vreo trei ani), la care adaugă și poveștile celor câțiva care au murit din cauza câinilor, mai cu seamă copii. Este intolerabil, spun ei, să permitem continuarea acestei situații, iar singura ieșire este eutanasierea, pentru că toate celelalte metode au dat greș. Nu sunt suficienți bani ca să îi adăpostim și să‑i îngrijim, sterilizarea s‑a transformat dintr‑o soluție într‑o afacere, iar cei ce iau bani pentru această operație au tot interesul să perpetueze înmulțirea câinilor, oferindu-le astfel acestor organizații o rațiune de a exista în continuare. Și e adevărat, nu‑i așa? Cu toate astea nu prea se aude nimic din partea lor despre cum oprim repetarea acestei situații: să zicem că‑i omorâm – termenul de eutanasiere mi se pare doar o formulare menită să ne menajeze conștiința – dar cum facem ca apoi să nu ajungem iar în situația asta? Cum împiedicăm pe stăpânii de câini de curte să nu mai abandoneze în stradă puii nedoriți? Cum împiedicăm pe stăpânii de câini de companie să mai folosească un câine comunitar ca obiect de satisfacere a nevoilor sexuale ale propriului animal?
Prietenii cățelușilor ripostează că e inuman să ucizi un animal, cu atât mai mult un câine, care e prietenul cel mai bun al omului. Până la urmă suntem toți ființe ale unei aceleiași planete, copii ai aceleiași naturi, iar noi oamenii – aflându-ne în vârful piramidei – ar trebui să ne simțim responsabili pentru toate celelalte specii, mai cu seamă pentru cele domestice pe care noi înșine le-am creat. Deși ar putea să pară că mă contrazic, găsesc că și argumentele acestea sunt valide. Viața e o valoare pe care trebuie s‑o prețuim, toți suntem în teorie de acord cu asta, spunându-ne unii altora că e prea multă violență și indiferență la suferința altora. Când vine vorba de câini se pare că uităm adesea aceste principii. Câinilor nu li se aplică compasiunea umană. Dar dincolo de aceste argumente, plutește mai departe întrebarea: cum ieșim din situația actuală? Cum rezolvăm problema câinilor fără stăpân?
Nea Mitică este un țăran bătrân dintr-un sat aflat în împrejurimile Bucureștiului. Îl cunosc de ceva timp – e vecin cu casa de la țară unde mama își petrece verile. În ograda lui se află legați vreo doi câini – sarcina lor e aceea de a păzi acareturile. Nu‑s multe. Averea cea mai de preț a lui nea Mitică este porcul din cotețul aflat în dosul casei și vinul pe care îl face din mica vie aflată în fundul curții. De altfel via este locul unde simți mâna gospodarului, e legată frumos pe spalieri de salcâm, arată și plivită în fiecare an. Mai încoace, spre drum, e grădina cu cele câteva roșii și ardei și dovlecei, îngrijită și ea, deși poate nu așa de bine ca via. Mai aproape de casă e un mic grajd – nea Mitică a avut un căluț bătrân cu care mai făcea căte o cărăușie sau mai aducea câte o căruță de iarbă pentru animale. L‑a vândut, pentru că nu mai avea motive să‑l țină – cărăușia se face acum cu mașini, iar iarba pentru el era tot mai anevoie de procurat. Cotețul porcului este însă inima gospodăriei – nu vă imaginați vreo construcție complicată, e doar o improvizație de scânduri, bucăți de tablă și niște chirpici, doar atât de trainice cât să adăpostească animalul și să poată rezista cu câteva mici reparații din când în când. În jurul lui se plimbă libere cele câteva găini ale lui nea Mitică.
Când vine vorba de hrănit animalele, regulile lui nea Mitică sunt simple. Porcul primește resturile cele mai bune de mâncare. În troaca lui se aruncă resturile de ciorbă, cartofi fierți, porumb. Găinile primesc și ele tainul lor – diverse boabe de cereale. Câinii sunt lăsați la urmă. “Doar asta le dai de mâncare, nea Mitică?” l‑am întrebat văzând cum le aruncă niște coji uscate de pâine. “Las’ că le-ajunge, dă‑i dracului, că nu produc nimic” mi‑a răspuns nea Mitică. Câinii se băteau pe pâinea uscată, care se sfărâma cu zgomot între fălcile lor. Au terminat de mâncat și se uitau rugător către nea Mitică. Le era încă foame. “Nu mai primiți nimic, v‑ajunge! Mâine!” Drumul dintre om și prietenul lui cel mai bun se măsoară uneori în doar câteva coji uscate de pâine.
Un PDList notoriu, Sever Voinescu, a lansat de curând o dezbatere despre avort. A propus o lege prin care femeile care vor să întrerupă o sarcină nedorită trebuie să primească o consiliere psihologică și să se găndească timp de cinci zile înainte de a lua decizia finală. Argumentul său și al celor (puțini) care susțin inițiativa este că femeile iau aceste decizii fără să se gândească suficient și că, mai târziu, multe dintre ele regretă. Evident, situațiile în care avortul este cauzat de motive medicale fac excepție.
Reacțiile la această propunere n‑au întărziat. Există o majoritate zdrobitoare care se opune ideii, spunând că e un pas către legile ceaușiste de la mijlocul anilor șaizeci, că încalcă dreptul femeii de a hotărî asupra momentului în care dorește să aibă un copil. Se pare că nu e ok să omori un câine, dar e absolut inacceptabil să ți se interzică să omori un copil încă nenăscut.
Cu niște zile în urmă, Simona Tache a scris pe blogul propriu un articol prin care afirma că s‑a săturat de problema câinilor și că se va adresa parlamentarilor, cerându-le să adopte o lege de eutanasiere a câinilor după o perioadă scurtă de așteptare a unei eventuale adopții. E incredibil câte pasiuni a putut să stârnească acest subiect. Sute de comentarii, care mai de care mai belicoase, mi-au demonstrat că pe români îi înfierbântă ideea eutanasierii câinilor fără stăpân până la limite greu de imaginat în mod rațional. Susținătorii cățelușilor cu boticul umed și ochișorii lăcrimoși – despre care ai zice că fiind atât de aplecați spre a susține drepturile unor animale lipsite de apărare sunt deopotrivă și niște suflete blânde, conciliante, dornice de armonie și bună înțelegere – adresează niște jigniri inacceptabile autoarei articolului, căreia i se contestă chiar și dreptul de a avea o opinie proprie. Fanaticii pro-cățeluși se întrec în a‑i ura Simonei să fie violată, bătută și chiar omorâtă.
Dacă v‑ați așteptat să formulez o soluție la problema câinilor comunitari, veți fi dezamăgiți să constatați că nu am de gând așa ceva. Nu știu cum am putea scăpa de ei, fără însă a‑i omorî. Cred doar că ar trebui mai întâi să ne clarificăm principiile și să decidem dacă viața are valoare cu adevărat pentru noi, să medităm la responsabilitățile care ne revin din postura de pretinși stăpâni ai planetei și să luăm în calcul practicalitatea și durabilitatea soluțiilor pe care le imaginăm. Asta cred. Dar ceea ce știu sigur e că e din ce în ce mai greu să disting între javre și cățeluși. Și nu mă refer doar la câini.
13:03
Ma tot intreb ce fel de mame pot fi acelea care citesc despre astfel de tragedii dar, militeaza in continuare pentru drepturile cainilor fara stapan, asta insemnand, fara echivoc, prezenta pe strazi, pentru ca, daca de adoptat nu adopti, in adaposturi nu‑i vrei, eutanasiati nu‑i vrei, atunci ce vrei? sa ramana pe strazi, asta e concluzia! Si atunci ce fel de mama poti fi?? Nu rezonezi deloc cu durerile altor mame, nu te pui nicio clipa in situatia lor?
14:05
De ani de zile aud numai vorbe vorbe si iar vorbe …fapte nimic , eu simt o nevoie imensa de a iesi cu pancarta in mine . Maidanezi nu au ce cauta pe strazi !!!!!!!!!
8:04
“Nea Mitică este un țăran bătrân dintr-un sat aflat în împrejurimile Bucureștiului. ”
Gresit … Nea Mitica dupa standardele UE in care ne-am integrat cu atat fast, este un infractor, ce in orice tara decenta ar sta in puscarie pentru cruzime impotriva animalelor. A tine cainii in lant si a‑i infometa, se numeste cruzime. Punem pariu ca de vaccinuri si deparazitari cainii aia nu au auzit/simtit? Punem pariu ca acei caini au niste custi (daca au?) de forma, si iarna manaca ger la greu? Punem pariu ca acei caini la max 5–6 ani se curata desi un caine in mod normal traieste 12–18 ani functie de talie si rasa?
Iar acest Nea caisa nu este o exceptie, romanul ala rau ce trebuie pedepsit … el este modelul de roman tipic. Cat timp genul asta de oameni traieste in libertate, vom avea tara pe care o avem cu problemele generate de comportaentele de puscariasi. De ce in alte tari nu exista asa ceva? Fiindca acolo nu se mai discuta … ai incalcat legea faci puscarie. Ia baga vreo 10–20 de taranei din acel sat, in puscarie … sa vezi cum s‑au educat restul de tarani in secunda 2. Dar se vrea? Nu vai .. e o crima sa aplici legea asupra oamenilor … legea trebuie aplicata asupra cainilor ca ei nu voteaza …
9:04
Ideea din spatele acestui articol este că suntem prea polarizați în privința atitudinii față de aceste animale și că nu vom ajunge la nici un rezultat continuând așa. Eu nu‑l laud pe nea Mitică, povestesc despre niște realități, încercând să redau starea de spirit a unei majorități covârșitoare a posesorilor de animale domestice, nereprezentată pe Internet: țăranii. Nu sunt de acord cu ei în felul în care își tratează animalele, nu doar câinii — aș putea să povestesc despre tratamentele rele la care sunt supuși caii, măgarii, boii etc.
Încercam să subliniez cât de profundă e problema, cât de mult trebuie să ne schimbăm noi înșine și cât de departe pare să fie o soluție rezonabilă și durabilă. Iar soluția pușcăriei pe care o propui nu este realistă: ce facem, băgăm jumătate din români în pușcărie?
11:04
Mereu solutia puscariei este rezonabila … tu cum crezi ca s‑au educat cei din afara din tarile civilizate? In scoala cu frumosul? NU !!! CU legi drastic aplicate! Simplu … mergi in sat, iei primii zece infractori pe care ii bagi 3 ani in puscarie (deci are statul mana de lucru ieftina, baieti vanjosi). Ce efect va avea aceasta actiune? Pai restul, de frica isi vor revizui comportamentul (chestie valabila in orice problema, nu doar in cea legata de animale). Aici nu vorbim de chesti gen rocket science. Nu trebuie ca taranul sa invete sa scoata radical in minte. Trebuie doar sa aplice niste lucruri decente … un lant mai lung si mai usor, o masa decenta pe zi la animal (cel putin), si un adapost de bun simt. Deci chestii realizabile de orice om care nu sufera de vre-un handicap mental sau fizic. Oamenii astia trebuie doar fortati sa devina civilizati. Din pacate in Romania omul de rand nu se teme de politie. Si asta e rezultatul … un popor primitiv ce refuza sa se civilizeze, avand un singur scop … sa fie folosit o data la 4 ani pentru a vota “cum trebuie”. Orice lege se da, ajunge sa nu fie cu adevarat aplicata daca ea nu este aplicat de politie … deci se da degeaba.
Eu sunt foarte constient cat de mult trebuie sa ne schimbam. Tocmai de aici frica mea ca daca incepem sa facem un genocid nu ne vom mai schimba deloc. Sa fim realisti … deci oamenii se tem de caini pe o parte (sunt terorizati, maltratati psihic), dar daca te duci sa ii obligi sa isi sterilizeze animalele te ia cu drepturile lui si proprietatea lui. Atunci de ce sa imi fac iluzii ca va accepta de buna voie sa isi sterilzieze animalul cand nu va mai exista presiunea din strada ? In acea situatie fireste ca nu va mai avea vre-un motiv sa se schimbe mentalitatea, si vom continua an de an sa ucidem sute de mii de animale, cu costuri aferente .… deci vom face cam ce fac americanii de vreo 30–40 de ani incoace. Noi se pare ca vrem sa preluam un model ce acum incepe sa fie pus la cosul de gunoi in SUA .… cum naiba noi mereu preluam modelele falimentare de la altii?
In mod normal orice om muscat de caine ar trebuii sa aibe drept efect presiunea asupra detinatorilor de a‑si steriliza cainii … daca ar fi corect constietizata problema. Cat timp oamenii sunt prea comozi ca sa priceapa … din punctul meu la cat mai multe muscaturi .. si nu o zic cu rautate … e doar singura solutie sa ne civilizam … la un moment dat eu sper ca autoritatile sa nu se mai tot eschiveze si sa faca ceea ce trebuie, folosind parerile avizate ale celor din domeniu, nu ale politrucilor care mereu vor avea interese ascunse si meschine.
11:04
Eu stiu ca nu ne putem baza pe stat ACUM … tocmai de aia trebuie grija la cum votam. Civilizarea in afara sistemului este nerealista. Vezi putin toate tarile civilizate (cele nordice, Germania, Austria), au politie care inspira teama unui nou venit. Iti zic din experienta … cu acte in regula in Germania, cand vedeai politia pe strazi te patrundea un fior asa … desi erai perfect ok din toate punctele de vedere. Aici in ro cand vezi un politis te apuca rasul au nervi (prima ora cand am dat de carnet am picat ca m‑am enervat pe examinator atat de rau, ca imi venea sa il dau jos din masina de cat de imbecil era)
Eu totusi sper ca UE ne va forta in cele din urma sa fim civilizati si decenti. CIca se coace de o recomandare UE care prevede inchiderea tuturor adaposturilor in care se eutanasiaza animale pana in 2014 … inca nu am confirmarea, dar zvonurile astea rareori sunt nefondate. Deja s‑a dat o recomadnare UE legata de managementul populatiilor canine prin programe TNR deci … lumea civilizata vede si ea ca ce fac Americanii nu e ok, si vor sa scoata asta in evidenta pe teritoriul UE.
11:04
Discuția devine tot mai interesantă, pe măsură ce devine tot mai concretă, nu‑i așa? Cine să‑i aresteze deci pe cei ce nu respectă drepturile animalelor? Statul? Păi statul e chiar sistemul politic, care dorește o societate needucată, o mașină de vot — n‑au nici un interes să își pună în cap un electorat pe care intenționează să și‑l facă favorabil o dată la 4 ani. Pentru că arestarea unor țărani pentru rele tratamente aplicate animalelor va face nițică vâlvă. Deci pe colaborarea statului nu ne putem bizui, realist vorbind. Trebuie găsită altă metodă, eficientă și fezabilă.
PS Am aplicat teoria ta cu civilizarea forțată și am schimbat nițel un cuvânt pe care l‑ai folosit în comentariu 🙂 Sper să guști această butadă amicală…
7:04
“Se pare că nu e ok să omori un câine, dar e absolut inacceptabil să ți se interzică să omori un copil încă nenăscut.”
Faci o comparatie deplasata, asta probabil fiindca nu ai avut niciodata un animal de companie pe care sa il tratezi altfel decat un obiect in casa.
Un caine / pisica corect crescute (deci socializat, integrat in familie) interactioneaza cu tine omul mult mai puternic decat un nou nascut, sau un copil de 6 luni — 1 an. Copilul inca nenascut nu interactioneaza cu tine, nu constientizeaza nimic, nu percepe cu adevarat lumea din exterior … avortul este ok avand in vedere numarul de copii orfani si in general suprapopularea. Nu e o mandrie, este doar alegerea raului cel mai mic.
Aceleasi dileme le au unii iubitori de animale cu sterilizarea catelelor sau pisicilor gestante. Ceea ce e o aberatie … la cate animale mor pe strada pe tine te apuca mila fata de niste creaturi ce inca nu s‑au nascut, ce nu percep aceasta lume inca?
Comparatia ta era valida daca spuneai ca nu e ok sa omori un caine dar e inacceptabil sa ti se interzica uciderea propiului tau copil de 6–7 ani, altfel faci o comparatie fortata doar ca sa obti rezultatul care te intereseaza. Parerea mea, oricarui om capabil sa accepte omorarea (fie ea si una “umana”) unei fiinte sociabile la care distingi tristete, bucurie, depresie, anxietate … un control psihiatric i se recomanda in mod imperativ.
Nu am prea inteles de ce toti considera eutanasia o metoda umana de a fi omorat … ? se omoara astfel oameni pe banda rulanta ? Eu stiu ca emtodele umane se aplica asupra oamenilor in primul rand !
9:04
Sunt în total dezacord cu opinia ta. Existența unei ființe nu începe atunci când se naște, ci atunci când este concepută, când devine o entitate distinctă. Faptul că durează un anumit timp până când părăsește corpul mamei ține de procese fiziologice, nu de devenire în sens existențial. Spune‑i unei femei care a pierdut o sarcină în luna a șasea, de pildă, că de fapt copilul ei era o “creatură ce încă nu s‑a născut, nu percepe această lume încă”…
Ce importanță are interacțiunea cu omul? Faptul că un animal nu interacționează cu omul îl descalifică pentru a fi tratat drept ființă? Putem să ucidem orice, cu condiția să nu interacționeze cu noi?
PS Te înșeli, am avut animale de companie. Un cocker foarte frumos și deștept, care a murit la 3 ani de leucemie. A trebuit să‑l eutanasiem, pentru că se chinuia îngrozitor. Moartea lui ne‑a frânt inimile tuturor din familie… Acum avem o pisicuță foarte jucăușă și simpatică.
11:04
Sorin, mie mi se pare o aberatie sa omori orice vietate. Si nu o zic asa dintr-un exces de zel. Cand ploua ies melcii pe trotuar … mereu in mod automat incerc sa ii evit sa nu i strivesc, si nu ma simt frustrat sau penibil ca fac asta … mi se pare normal. Mi se pare normal si sa imi apra rau cand totusi din neatentie omor un melc (dau un exemplu cu melcul).
Tot pe acelasi principiu am inceput sa ne lasam de carne am redus consumul de carne la vreo 15–20% fata de cat consumam inainte de a fi constienti de ce inseamna cu adevarat fripturica din farfurie, si suntem pe drumul de a ne lasa de tot … si asta fac foarte multi din cei care sunt implicati in acest domeniu.
Deci un animal nu este descalificat fiindca nu interactioneaza cu omul … dar un animal care interactioneaza cu omul practic preia din caracteristicile acestuia. Incearca sa faci diferenta intre o pisica care a trait toata viata alaturi de tine, care e dependenta de tine la fel cum ar fi un copil dependent de parintele sau, si o pisca feral salbatica care e total independenta de tine. Daca ar fi sa alegi pe care sa o ucizi garantat iti va fi mai usor sa o alegi pe cea care nu interactioneaza cu tine (din nou ma repet … nu ca e ceva de dorit, eu usnt genul care bate padurile cu aparatul foto nu cu psuca)
Aici vorbeai despre femeia care doreste ea sa faca avort. E dreptul ei … la ce bun sa apara pe lume un copil pe care nici macar propria‑i mama nu il doreste. Din partea mea as pune avortul legal pana la luna a 9, si as impune steriizarea obligatorie la cine a facut mai mult de 2 avorturi (deci avortul al 3‑lea se face cu sterilizare). Nu mai traim in evul mediu, nici macar in era comunista … hai o data poti sa gresesti sa dea rateu metoda contraceptiva, hai si a doua oara … dar deja a treia oara e evident ca esti un caz pierdut, si sterilizarea ar fi o binefacere pentru respectiva persoana. Si sa nu imi spui de drepturile omului … o tiganca care moare de foame dar toarna 10 plozi isi bate joc de drepturile omului (omul fiind copilul/copii ei), oameni adusi pe aceasta lume ca sa raisca in mizerie fara nici o sansa reala de a realiza ceva si a intrerupe cercul vicios.
Ce diferenta e intre un animal ce procreaza din instinct, fiindca asa este programat genetic (animal pe care il sterilizam, si acest lucru este un bine pe care il facem atat lui animalul cat si puilor nedoriti ce ar fi avut o viata mizerabila fara sanse reale de supravietuire) si un om care toarna plozi in nestire (desi cica omul are ratiune, nu merge pe instinct) ?
Deci nu … nu i‑as zice unei femei care a pierdut o sarcina la luni ca acel copil nu era copil ci doar o gramada de celule fara constiinta. In realiate (din pdv rational este asa) dar ar fi o cruzime sa ii pui asa problema unei femei care poate a vrut sa conceapa un copil in mod controlat, gandit, cu planuri si toate cele.
11:04
Ma bucru ca ma insel legat de tine, si ca ai animal de companie. Sper ca este cu adevarat un membru al familiei. E pacat ca il ti singur … ai fi foarte surprins cat de frumoasa e viata unui animal alaturi de un seaman … nu se poate face comparatie 🙂
13:04
Imi cer scuze, dar, de fiecare data am fost la discutii si intruniri despre si pentru animale am expus urmatoarele puncte, care, in opinia mea, cred ca pot regla aceasta problema.
PUNCTE ALE DISCUTIEI
1. SEMNARE DE PROTOCOALE CU ONG-URILE DE PROFIL:
— PENTRU A PERMITE ACESTORA INTRAREA IN ADAPOSTURILE DE STAT
2. O BAZA DE DATE UNICA LA NIVELUL BUCURESTIULUI IN CARE SA FIE INREGISTRATI CAINII:
— NUMAR CROTAL – UNITATEA CARE A STERILIZAT – ADOPTOR SI DATELE ACESTUIA
— NUMAR MICROCIP – ADOPTOR / STAPAN
— IMAGINEA CAINELUI PENTRU PROMOVAREA SPRE ADOPTIE.
— DETALII: VARSTA, SEX, TRATAMENTE SUB CARE SE AFLA , STERILIZAT(DA/NU), TALIE, RASA, PROBLEME DE COMPORTAMENT
3. OBLIGATIVITATEA STAPANILOR DE A STERILIZA ANIMALELE CONFORM LEGII SI DE A LE MICROCIPA, TAXA PENTRU CEI CE NU VOR SA STERILIZEZE ANIMALUL SAU IL IMPERECHEAZA
4. STERILIZAREA IN MASA SI RETERITORIALIZAREA SUB FORMA DE MAI JOS:
5. CREEAREA DE ADAPOSTURI PENTRU UN NUMAR REDUS DE ANIMALE – CUM AR FI SPATIILE VERZI DINTRE BLOCURI, PENTRU A EVITA RELOCAREA CAINILOR DEJA EXISTENTI IN ACESTE SPATII SI APARITIA ALTORA
6. ADAPOST CU LOCURI INDIVIDUALE PENTRU ASA ZISII CAINI AGRESIVI
7. PROGRAME INTENSIVE PENTRU DAREA SPRE ADOPTIE A ANIMALELOR AFLATE IN ADAPOSTURI:
— INSCRIEREA LOR PE SITE-URI DE PROFIL SAU REALIZAREA UNEI SECTIUNI PE SITE-UL PRIMARIEI
— PLIANTE
— TARGURI DE ADOPTIE LA CARE SA POATA PARTICIPA SI PERSOANE INDIVIDUALE PRECUM SI ONG-URI CE NU AU OBTINUT APROBARILE NECESARE
8. PROGRAM DE DRESURA PENTRU CAINI SI FOLOSIREA LOR IN FAVOAREA COMUNITATII:
— INDRUMATOR DENTRU PERSOANE CU DEZABILITATI DE VEDERE
— PROGRAME DE RESPONSABILIZARE A COPIILOR ( INTELEGERI CU SCOLILE SI DEPLASAREA COPIILOR PENTRU A AJUTA LA CRESTEREA PUILOR – SE POATE FACE SI PENTRU ALTE ANIMALE – GEN MINI ZOO; ACEST MODEL POATE FI FOLOSIT SI PENTRU COPII CU DEZABILITATI)
— DRESAJ PENTRU CAUTAREA SI GASIREA PERSOANELOR IN CAZURI DE NECESITATE
9. PRINDEREA ANIMALELOR SA SE FACA CU TRANCHILIZANT SI NU CU CROSA
10. UNITATI MOBILE PENTRU STERILIZAREA ACESTORA IN LOCATIILE DE UNDE NU POT FI DEPLASATI (EX. STAPANII NU II POT DUCE LA CABINETELE INSCRISE IN PROGRAM)
22:04
Raluca, am remarcat perseverența cu care îți promovezi ideile și pe alte site-uri și mi se pare lăudabil acest lucru. Problema însă vine din faptul că mesajul tău este lipsit de structură și pe alocuri ușor fantezist (vezi dresarea câinilor comunitari pentru a îndruma persoanele ci dizabilități sau pentru căutarea persoanelor — astea sunt programe de dresaj complexe, sunt aplicabile numai câinilor cu vârste mici și cu un anumit temperament, determinat de rasă). Dacă vrei să fii convingătoare cu aceste idei, ar trebui să le așezi în forma unui proiect care să aibă o succesiune logică de acțiuni și activități, cu un scop clar și un orizont de timp de realizare. În plus ar trebui să existe și un buget — măcar aproximativ — și câteva idei despre sursele de finanțare.
8:04
Raluca ce scri tu acolo merge la oamenii civilizati cu adevarat, sau la statele in care plebeiul se caca pe el de firca cand aude de politie (care nu cunoaste conceptul de mila … mila nu ar trebuii sa fie in job descriptonul politistilor). Dar omenirea in mare este profund necivilizata … vezi si SUA are impresia ca e o tara civilizata, desi ucide anual 4–5 milioane de caini / pisici desi evident OMUL este vinovat de reproducerea lor, si cu toate astea nu aplica nici o sanctiune cu adevarat oamenilor. Sistemul e viciat profund … mereu nevinovatul este ucis daca nu este biped si nu stie sa lege 2 cuvinte chiar curagandu‑i scuipat din gura.
In ocnditiile astea parerea mea e ca specia umana nu este capabila in mod responsabil sa aibe grija de caini psici (si nu numai). Asadar interzicerea reproducerii de caini / pisici de orice fel (rasa, nerasa) ar fi o solutie mai realista, si sunt sigur ca tot am avea de tras cateva sute de ani si tot nu am scapa de aceasta problema, fiindca indiferent ce masuri se iau pe hartie, cat timp nu are cine sa le impuna cu FORTA (cu binisorul merge la oamenii civilizati) vorbim vorbe.
Eu personal nu sunt deacord cu uciderea nici unui animal sanatos, ajuns in strada din cauza oamenilor, cat timp nu am siguranta ca facand acest lucru evit ca in viitor aceasta situatie tragica sa se repete. Si cum sa nu se repete situatia? Cu ce e afectat omul ca se omoara caini? Cel care abandoneaza va continua sa abandoneze, cel ce impuiaza va continua sa impuieze, cel ce cumpara animale pe post de jucarie va continua sa faca asta. Toti ne zic intai trebuie sa facem un genocid, si apoi impunem legea … pardon dar de ce acum nu se poate impune legea? De ce acum nu se poate prinde cel ce abandoneaza (cat timp abandonul este pedepsit prin lege, ma gandesc ca se pleaca de la prezumptia ca vinovatul poate fi prins) ? De ce acum nu se poate interzice vanzarea de caini in petshopuri, la negru pe toate site-urile legate de animale? De ce nu se poate acum pedepsi cel ce ia un animal doar pe post de jucarie? Eu personal nu vad nici un motiv pentru care nu se poate face asa ceva acum daca s‑ar vrea. Nu se vrea fiindca noi suntem setati pe sistemul american … lasa plebeiul sa doarma somnul cel de veci, nu il stresa cu interdictii, cu elgi, cu responsabilitati, si ce “gunoi” rezulta in urma lui il tratam ca atare … ce conteaza ca acel gunoi simte durere, frica, bucurie, exact ca un copil in primii ani de viata? Mie personal nu mi se pare acceptabil asa ceva.
Toti se plang ca vai copii muscati, copii omorati, femei speriate … Asta e viata … oamenii puteau forte bine sa nu abandoneze animalele, puteau foarte bine sa nu tolereze abandonul, sa nu tolereze impuierea acestor animale de fiecare taran. Condamna cineva toate acestea? NU … toti au o problema cu cainii, toti militeaza violent pentru uciderea cainilor, si acolo de forma la sfarsit si sa se aplice legea … deci evident romanul nu a priceput care e problema cu adevarat. Cat timp se refuza acceptarea realei probleme, evident ca nu se poate pune problema de a rezolva problema. Primul as in rezolvarea unei probleme este identificarea corecta a problemei !
9:04
Sorin, am facut referinta biblica gandindu-ma la faptul ca maidanezii sunt mancatori de carne, iar aceasta carne provine de la animalele sacrificate de oameni. Prin urmare, maidanezii ar face parte dintr-un regn privilegiat de vreme ce doar ei nu pot fi omorati.
Sunt de acord cu viziunea ecologica, insa cainii care traiesc pe strada nu sunt ursi polari pe cale de disparitie. Sunt paraziti.
10:04
Ai dreptate, e un soi de discriminare pozitivă în cazul câinilor. Pe de altă parte, ca în cazul tuturor animalelor domestice pe care le-am creat, avem responsabilitatea de a le regla numeric, pentru că nu au mecanisme naturale (în genetică asta se numește mecanism de reglare populațională). Deci, aș adăuga o nuanță la exprimarea ta: nu sunt paraziți, sunt rebuturi ale activității umane, care au devenit paraziți pentru a putea supraviețui.
Unii dintre ei sunt chiar niște rebuturi drăguțe… 🙂 (să nu ne pierdem totuși simțul umorului)
16:04
Asa este, suntem responsabili fata de ei pentru ca noi am creat problema asta. Este inuman sa nu facem nimic si sa‑i lasam sa traiasca pe strada, expusi la boli si alte pericole.
Ma bucur ca exista oameni care fac efortul de a schimba viata unui animal chinuit, adoptandu‑l. Ma infurie cei care isi inchipuie ca este mai bine ca un caine sa traiasca in mizerie decat sa fie ucis (prin metode umane, nu cu lopata sau la capatul unei agonii de cateva ore dupa ce a fost otravit…)
1:04
Rezumatul meu la cateva dintre argumentele fanaticilor:
— cainii sunt judecatorii naturii: ei musca numai oamenii rai, care o merita
— cainii sunt echivalenti cu oamenii — omorand maidanezii, suntem la un pas distanta de uciderea copiilor strazii (si de initierea unui nou holocaust ca pe vremea nazistilor)
— cainii raspund in fata legii la fel ca si oamenii: hotii, violatorii, ucigasii sunt mult mai periculosi pentru societate. Problema cainilor este nimic prin comparatie — sa nu ne irosim resursele!
— cainii sunt o componenta vitala a ecosistemului nostru: lasand potaile castrate pe strada, blocam accesul javrelor limitrofe (necastrate si agresive). Mai mult, maidanezii tin in sah populatia de sobolani
— cainii ne sunt parteneri in stapanirea lumii, asa cum ne‑a dat‑o Dumnezeu: la fel ca si noi, au dreptul fundamental la viata si detin putere de viata si de moarte asupra celorlalte animale, care pot fi sacrificate intru ghiftuirea burtilor canine.
6:04
Dacă privești argumentele astea într-un sens mai larg, mi se pare că problema esențială e cum răspundem la întrebarea: este omul stăpânul planetei sau este doar o specie cu aceleași drepturi ca și celelalte specii?
În cazul în care ne considerăm stăpâni, atunci câinii și celelalte animale sunt secundare ca importanță — noi suntem zeii. Avem deci dreptul să dispunem după bunul plac de viața lor. Istoria ne‑a demonstrat că atunci când ne-am comportat după acest principiu am făcut destul de mult rău: am exterminat specii, am distrus habitate, am dezechilibrat ecosisteme. Acum ne chinuim să reparăm aceste stricăciuni și nu prea mai putem. Un bun stăpân se îngrijește de supușii săi, îi exploatează dar îi și protejează prin puterea sa.
Dacă suntem egali cu toate celelalte specii, atunci n‑avem nici un drept asupra planetei. Între un om și un câine — la scara planetei — nu există diferențe, suntem toți ființe cu dreptul la viață. Iar dreptul la viață este regulă supremă in acest scenariu. Live and let live.
Eu cred că istoric vorbind mai întâi ne-am aflat în prima ipostază, aceea de stăpân. Ne-am exercitat abuziv prerogativele și avem mari dificultăți în a ne corecta. Unii dintre noi cred că schimbând paradigma, declarându-ne egali cu celelalte ființe ale planetei, vom câștiga umilitatea care ne‑a lipsit și vom redeveni umani, adică protectori, milostivi și iubitori. Deocamdată nu s‑a atins încă acea masă critică în favoarea acestei viziuni pentru a determina o schimbare. Iar bătălia zilnică pentru hrană și resurse nu ne ajută să înaintăm în acea direcție — suntem încă nemiloși în a scormoni pământul, a defrișa pădurile și a răscoli apele. În condițiile astea umilitatea e încă departe de gândul nostru…
1:05
Daca ar fi sa mergem pe rationamentul asta — n‑ar trebui sa ne oprim la caini. Sau ma rog, sa nu spunem ca doar cainele ar trebui sa aiba aceleasi drepturi cu noi. Si sobolanii, tantarii, gandacii, vacile, gainile sau porcii pot au suflet si nu avem noi dreptul sa decidem cine merita sa traiasca si cine nu.
Pentru a hrani un caine pe tot timpul vietii lui, trebuie sa moara alte sute de animale. Cine suntem noi sa decidem ca acel caine este mai important decat animalele sacrificate?
Eu nu sunt de parere ca omul e stapanul planetei si are drept asupra celorlalte animale. Dar consider ca, in interiorul societatii umane, oamenii ar trebui sa se apere intre ei, impotriva speciilor care le pun viata in pericol. Asta se intampla in cadrul oricarei specii: o turma de reni unita nu va ezita nici un moment sa omoare un lup care le pune viata indivizilor in pericol. Numai oamenii, desi se prespune ca ar avea mai multa inteligenta, le dau mai multe drepturi altor specii ce atenteaza la siguranta lor.
22:05
E greu să vorbim despre câini ca de o specie ce atentează la siguranța noastră. În fond noi am creat această specie, am domesticit câinii sălbatici și i‑am luat pe lângă noi. Nu ți se pare că astfel ne-am luat și responsabilitatea lor? Eu așa cred. Și dacă sunt prea mulți și au ajuns în stradă nu e pentru că ăsta e habitatul lor natural (cum e cazul șobolanilor), ci pentru că noi i‑am înmulțit și apoi i‑am abandonat. Că s‑au sălbăticit, nu e de mirare. La ce ne-am fi așteptat? Să se sinucidă de tristețe?
1:04
Auzeam zilele trecute, la radio, o știre pe tema asta: primarul din Rm. Vâlcea era obligat să plătească o despăgubire de 10.000 de lei unei femei mușcate de un câine comunitar. Mă întrebam atunci, dacă primarii ar fi obligați să plătească câte 10.000 de lei fiecărei victime, cam în cât timp ar găsi o rezolvare acestei probleme? O lună? Două? Trei?
7:04
Nu cred că ar găsi o rezolvare foarte rapidă. Mai întâi pentru că sunt banii primăriei, deci ai locuitorilor, așa că n‑o să‑i pese foarte tare. Apoi pentru că, dacă s‑ar apuca să ia măsuri extreme, s‑ar trezi cu jumătate din oraș în față primăriei, scandând “Primarul ucigaș!”. Firește, dacă ar omorî un om cu mașina pe stradă, n‑ar fi nici o manifestație…
10:04
Măcar s‑ar escalada cumva situația. Am încetat de mult să mai sper într‑o rezolvare elegantă și discretă. Să ies într‑o zi la metrou la Pipera sau la Aiurel Vlaicu și să mă întreb unde-or fi dispărut câinii ăia grași și frumoși pe care trebuia să‑i ocolești în fiecare zi.