Cum să ne alegem primarul

În week­endul care a tre­cut am tra­ver­sat mai multe sate din jurul Bucureștiu­lui și am putut con­stata cu pro­prii ochi cât de fer­vent se des­fășoară cam­pa­nia elec­torală. În mai multe ocazii am dat peste car­a­vane lungi de mașini, împodobite cu steagurile par­tide­lor și cu poza can­di­daților lip­ită pe par­briz și lunetă, înain­tând lent prin local­ități și blocând trafi­cul. La porți lumea era ieșită "să vază come­dia" și să prof­ite de even­tualele cadouri elec­torale făcute de cei ce însoțeau man­i­fes­tația auto: șepci și tri­couri. Dacă‑i dege­aba și-un c***t e bun, spune o vorbă stră­moșească a românilor. Avem o vocație istorică de pomanagii.

Peste tot se pot citi afișele can­di­daților care promit să facă și să dreagă dacă vor fi aleși pri­mari. Există un șablon care se respectă cam peste tot: actu­alul pri­mar are un ban­ner care marșează pe ideea că "am făcut, acum să con­tin­uăm" sau ne informează că "rămâne la dato­rie", opo­nen­tul de la PDL sau USL zice că tre­buie să "alegeți un pri­mar ade­vărat", iar out­siderii vin cu slo­ga­nuri care mai de care mai ino­v­a­tive. Ici și colo găsești câte un pro­gram con­cret și suc­cint: "comuna noas­tră are nevoie de poli­clin­ică și canalizare" sau "votați pen­tru reabil­itarea dru­murilor în comuna noas­tră". Ceea ce nu e neapărat rău, dar mă întreb: de unde știu oamenii ăștia care can­didează ce pri­or­ități au locuitorii comunei? Nu cumva fac ei niște pre­supuneri? Sau, și mai rău, nu cumva își pro­movează proiectele care le con­vin lor, pen­tru că au o firmă în spate care va exe­cuta lucrările? Știm toți că de multe ori exact așa se întâm­plă.

În fond un pri­mar nu e altceva decât echiva­len­tul unui man­ager dintr‑o com­panie. Are la dis­poz­iție un buget cu care tre­buie să asig­ure o bună admin­is­trare a local­ității, să asig­ure condiți­ile de viață și secu­ri­tatea locuito­rilor și să investească în proiecte de dez­voltare. Cum ar fi dacă am aplica reg­ulile de funcționare ale unei com­panii într‑o primărie? Cum ar fi dacă am pro­ceda așa:
— la finele man­dat­u­lui unui pri­mar s‑ar lansa o cam­panie de inves­ti­gare a pri­or­ităților pen­tru local­i­tate — cetățenii ar avea posi­bil­i­tatea să se exprime ce prob­leme cred ei că tre­buie rezol­vate și în ce ordine de urgență
— lista finală, deter­mi­nată pe baza aces­tor opinii, ar fi disponi­bilă oricărui can­di­dat la funcția de pri­mar și fiecare din­tre ei ar avea timp să anal­izeze soluți­ile, să con­tacteze spe­cial­iști și să vină cu soluții
— pen­tru fiecare soluție ar tre­bui să-și asume un cost max­i­mal pe care să‑l anunțe pub­lic
— din totalul buge­tu­lui local­ității s‑ar putea ușor cal­cula în cazul fiecărui can­di­dat ce va putea real­iza din lista de prob­leme

Pe urmă pot începe alegerile. Am vedea cu toții care este cel mai pri­ceput din­tre can­di­dați prin soluți­ile pe care le prop­une. Iar peri­colul promi­si­u­nilor fără acoperire e din start mai redus, pen­tru că e mult mai greu să bați câmpii cu idei fan­teziste când ai în față o listă de prob­leme con­crete de rezol­vat. Apoi am fi mai sig­uri că viitorul pri­mar nu-și face un plan de investiții ghi­dat de intere­sele grupurilor care l‑au susținut finan­ciar în cam­panie. Adică am crea un mecan­ism sim­plu de con­trol per­ma­nent al prestației sale.

La fel cum acționarii unei firme au drep­tul de a ver­i­fica per­for­manța man­ageru­lui anga­jat șî de a‑l înlocui când nu are per­for­manțe, în local­i­tate cetățenii ar putea ușor ver­i­fica dacă pro­gra­mul l‑a care s‑a anga­jat noul pri­mar se respectă. Dacă a rezol­vat prob­lemele plan­i­fi­cate pe anul buge­tar respec­tiv, dacă a demarat investiți­ile promise și dacă s‑a încadrat în cos­turile promise. Neîn­deplinirea pro­gra­mu­lui duce la alegeri antic­i­pate — un sin­gur cetățean care demon­strează abaterea de la pro­gram poate declanșa alegerile antic­i­pate. Nu e nevoie de nu-știu-cât la sută din alegă­tori sau de nu-știu-ce pro­ce­duri com­pli­cate. N‑a făcut ce a promis — demitere și alegeri.

Mie mi se pare că mod­elul man­age­men­tu­lui din com­panii este destul de efi­cient — de aceea ar merita extins și în primării. Am avea posi­bil­i­tatea să ne exprimăm mai limpede despre pri­or­itățile local­ității în care trăim și să alegem buni gospo­dari care să le rezolve. Alt­minteri, așa cum se întâm­plă acum, niște indi­vizi care urmăresc obiec­tive per­son­ale vor minți lumea că rezolvă false prob­leme și vor pune pe agenda primări­ilor acele proiecte care îi avan­ta­jează pe ei și grupurile de interese din spatele lor. În fond nu de cre­ativ­i­tatea pri­mar­ilor avem nevoie, nu de capac­i­tatea lor de a oferi proiecte care mai de care mai fan­teziste — vezi autostrăzile sus­pendate ale Bucureștiu­lui — ci de abil­i­tatea lor de man­ageri, care să pro­ducă max­i­mum de efecte poz­i­tive dintr-un buget lim­i­tat.

 

 


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Corina

    Asa‑i! Poate ca unii oameni stiu ce vor, dar crede-ma ca nu toti si nu multi! Iar cei care stiu, fie sunt prea putini, fie sunt usor de manip­u­lat. Ai sa spui ca atunci cand stii ce vrei nu poti fi manip­u­lat. Ei bine, da, daca ai con­cep­tii bine con­stru­ite si intiparite, daca ai prin­cipii sana­toase si un nivel de cul­tura mediu, sa‑i spunem. Si chiar si atunci apare altceva: oamenii renunta. Pe prin­cip­iul: nu pot eu schimba nimic, nu depinde de mine, nu ma mai intere­seaza pen­tru ca m‑am sat­u­rat de toti hotii astia si nu cred ca e vre­unul care sa faca ceva in intere­sul meu (al nos­tru) fara sa tina cont de intere­sele lui. Cer­cul este vicios si crede-ma, ca de multe ori stau si ma gan­desc cum s‑ar putea iesi din el. Si obosesc gandindu-ma si nu reusesc sa vad nicio luminita, si… renunt! Deci si eu renunt! Poate ca atata pot oamenii, eu…

  2. Corina

    Ca sa se faca ce spui tu aici ar tre­bui:
    1. Ca oamenii sa stie cu ade­varat ce vor si de ce au nevoie
    2. Ca oamenii sa nu mai fie "pomanagii"
    3. Ca oamenii sa aiba alt nivel de cul­tura si alte val­ori etice, sociale, etc… dupa care sa se tra­iasca
    4. Ca oamenii sa fie uniti si increza­tori
    5. Ca oamenii sa fie corecti

    So… sa schim­bam oamenii mai intai! 🙂
    Ce spun eu este ca nu e bine cum se face, ca ar fi bine sa se poata face asa cum spui, dar ca nu se poate face pen­tru ca nu exista nici­una din "cal­i­tatile" de mai sus, cu atat mai putin la sate. Daca exista cativa oameni care ar intruni "con­di­ti­ile" de mai sus, aceia stau deop­arte lin­is­titi si nu se baga in "miz­e­ria" asta. Este exact ce spuneam intr-un alt comen­tariu al tau: cei buni se dau la o parte din fata celor rai. De ce? Pen­tru ca pot, prob­a­bil…

    • Sorin Sfirlogea

      Și-atunci? De unde să începem? A încerca să schimbi întâi oamenii durează foarte mult… Eu zic că oamenii știu ce vor în local­itățile lor. Prob­lema e că dez­baterea alunecă de obi­cei la soluți­ile oferite pen­tru prob­leme, unde alegă­torii sunt atrași în cap­cana dis­cuți­ilor ster­ile, din care nu rezultă decât con­fuzie.

      Ar tre­bui să ne con­cen­trăm pe obiec­tivele impor­tante și, la nivelul ăsta, sun­tem de obi­cei toți de acord: vrem să nu mai înotăm în noroi pe ulițele sat­u­lui. Lasă‑i pe can­di­dați să spună cum vor rezolva asta: asfaltând, pietru­ind. Noi ne uităm doar la fez­abil­i­tate și cos­turi. Și alegem.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu