Cum să ne alegem primarul

În wee­ken­dul care a tre­cut am tra­ver­sat mai multe sate din jurul Bucu­rești­u­lui și am putut con­stata cu pro­prii ochi cât de fer­vent se des­fă­șoară cam­pa­nia elec­to­rală. În mai multe oca­zii am dat peste cara­vane lungi de mașini, împo­do­bite cu stea­gu­rile par­ti­de­lor și cu poza can­di­da­ți­lor lipită pe par­briz și lunetă, îna­in­tând lent prin loca­li­tăți și blo­când tra­fi­cul. La porți lumea era ieșită "să vază come­dia" și să pro­fite de even­tu­a­lele cado­uri elec­to­rale făcute de cei ce înso­țeau mani­fes­ta­ția auto: șepci și tri­co­uri. Dacă‐i degeaba și‐un c***t e bun, spune o vorbă stră­mo­șească a româ­ni­lor. Avem o voca­ție isto­rică de poma­na­gii.

Peste tot se pot citi afi­șele can­di­da­ți­lor care pro­mit să facă și să dreagă dacă vor fi aleși pri­mari. Există un șablon care se res­pectă cam peste tot: actu­a­lul pri­mar are un ban­ner care mar­șează pe ideea că "am făcut, acum să con­ti­nuăm" sau ne infor­mează că "rămâne la dato­rie", opo­nen­tul de la PDL sau USL zice că tre­buie să "ale­geți un pri­mar ade­vă­rat", iar out­si­de­rii vin cu slo­ga­nuri care mai de care mai ino­va­tive. Ici și colo găsești câte un pro­gram con­cret și suc­cint: "comuna noas­tră are nevoie de poli­cli­nică și cana­li­zare" sau "votați pen­tru rea­bi­li­ta­rea dru­mu­ri­lor în comuna noas­tră". Ceea ce nu e nea­pă­rat rău, dar mă întreb: de unde știu oame­nii ăștia care can­di­dează ce pri­o­ri­tăți au locu­i­to­rii comu­nei? Nu cumva fac ei niște pre­su­pu­neri? Sau, și mai rău, nu cumva își pro­mo­vează pro­iec­tele care le con­vin lor, pen­tru că au o firmă în spate care va exe­cuta lucră­rile? Știm toți că de multe ori exact așa se întâm­plă.

În fond un pri­mar nu e alt­ceva decât echi­va­len­tul unui mana­ger dintr‐o com­pa­nie. Are la dis­po­zi­ție un buget cu care tre­buie să asi­gure o bună admi­nis­trare a loca­li­tă­ții, să asi­gure con­di­ți­ile de viață și secu­ri­ta­tea locu­i­to­ri­lor și să inves­tească în pro­iecte de dezvol­tare. Cum ar fi dacă am aplica regu­lile de func­țio­nare ale unei com­pa­nii într‐o pri­mă­rie? Cum ar fi dacă am pro­ceda așa:
– la finele man­da­tu­lui unui pri­mar s‐ar lansa o cam­pa­nie de inves­ti­gare a pri­o­ri­tă­ți­lor pen­tru loca­li­tate – cetă­țe­nii ar avea posi­bi­li­ta­tea să se exprime ce pro­bleme cred ei că tre­buie rezol­vate și în ce ordine de urgență
– lista finală, deter­mi­nată pe baza aces­tor opi­nii, ar fi dis­po­ni­bilă ori­că­rui can­di­dat la func­ția de pri­mar și fie­care din­tre ei ar avea timp să ana­li­zeze solu­ți­ile, să con­tac­teze spe­cia­liști și să vină cu solu­ții
– pen­tru fie­care solu­ție ar tre­bui să‐și asume un cost maxi­mal pe care să‐l anunțe public
– din tota­lul buge­tu­lui loca­li­tă­ții s‐ar putea ușor cal­cula în cazul fie­că­rui can­di­dat ce va putea rea­liza din lista de pro­bleme

Pe urmă pot începe ale­ge­rile. Am vedea cu toții care este cel mai pri­ce­put din­tre can­di­dați prin solu­ți­ile pe care le pro­pune. Iar peri­co­lul pro­mi­siu­ni­lor fără aco­pe­rire e din start mai redus, pen­tru că e mult mai greu să bați câm­pii cu idei fan­te­ziste când ai în față o listă de pro­bleme con­crete de rezol­vat. Apoi am fi mai siguri că vii­to­rul pri­mar nu‐și face un plan de inves­ti­ții ghi­dat de inte­re­sele gru­pu­ri­lor care l‐au sus­ți­nut finan­ciar în cam­pa­nie. Adică am crea un meca­nism sim­plu de con­trol per­ma­nent al pres­ta­ției sale.

La fel cum acțio­na­rii unei firme au drep­tul de a veri­fica per­for­manța mana­ge­ru­lui anga­jat șî de a‐l înlo­cui când nu are per­for­manțe, în loca­li­tate cetă­țe­nii ar putea ușor veri­fica dacă pro­gra­mul l‐a care s‐a anga­jat noul pri­mar se res­pectă. Dacă a rezol­vat pro­ble­mele pla­ni­fi­cate pe anul buge­tar res­pec­tiv, dacă a dema­rat inves­ti­ți­ile pro­mise și dacă s‐a înca­drat în cos­tu­rile pro­mise. Neîn­de­pli­ni­rea pro­gra­mu­lui duce la ale­geri anti­ci­pate – un sin­gur cetă­țean care demon­strează aba­te­rea de la pro­gram poate declanșa ale­ge­rile anti­ci­pate. Nu e nevoie de nu‐știu‐cât la sută din ale­gă­tori sau de nu‐știu‐ce pro­ce­duri com­pli­cate. N‐a făcut ce a pro­mis – demi­tere și ale­geri.

Mie mi se pare că mode­lul mana­ge­men­tu­lui din com­pa­nii este des­tul de efi­cient – de aceea ar merita extins și în pri­mă­rii. Am avea posi­bi­li­ta­tea să ne expri­măm mai lim­pede des­pre pri­o­ri­tă­țile loca­li­tă­ții în care trăim și să ale­gem buni gos­po­dari care să le rezolve. Alt­min­teri, așa cum se întâm­plă acum, niște indi­vizi care urmă­resc obiec­tive per­so­nale vor minți lumea că rezolvă false pro­bleme și vor pune pe agenda pri­mă­ri­i­lor acele pro­iecte care îi avan­ta­jează pe ei și gru­pu­rile de inte­rese din spa­tele lor. În fond nu de cre­a­ti­vi­ta­tea pri­ma­ri­lor avem nevoie, nu de capa­ci­ta­tea lor de a oferi pro­iecte care mai de care mai fan­te­ziste – vezi autos­tră­zile sus­pen­date ale Bucu­rești­u­lui – ci de abi­li­ta­tea lor de mana­geri, care să pro­ducă maxi­mum de efecte pozi­tive dintr‐un buget limi­tat.

 

 


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Corina

    Asa‐i! Poate ca unii oameni stiu ce vor, dar crede‐ma ca nu toti si nu multi! Iar cei care stiu, fie sunt prea putini, fie sunt usor de mani­pu­lat. Ai sa spui ca atunci cand stii ce vrei nu poti fi mani­pu­lat. Ei bine, da, daca ai con­cep­tii bine con­stru­ite si inti­pa­rite, daca ai prin­ci­pii sana­toase si un nivel de cul­tura mediu, sa‐i spu­nem. Si chiar si atunci apare alt­ceva: oame­nii renunta. Pe prin­ci­piul: nu pot eu schimba nimic, nu depinde de mine, nu ma mai inte­re­seaza pen­tru ca m‐am satu­rat de toti hotii astia si nu cred ca e vre­u­nul care sa faca ceva in inte­re­sul meu (al nos­tru) fara sa tina cont de inte­re­sele lui. Cer­cul este vicios si crede‐ma, ca de multe ori stau si ma gan­desc cum s‐ar putea iesi din el. Si obo­sesc gandindu‐ma si nu reu­sesc sa vad nicio lumi­nita, si… renunt! Deci si eu renunt! Poate ca atata pot oame­nii, eu…

  2. Corina

    Ca sa se faca ce spui tu aici ar tre­bui:
    1. Ca oame­nii sa stie cu ade­va­rat ce vor si de ce au nevoie
    2. Ca oame­nii sa nu mai fie "poma­na­gii"
    3. Ca oame­nii sa aiba alt nivel de cul­tura si alte valori etice, soci­ale, etc… dupa care sa se tra­iasca
    4. Ca oame­nii sa fie uniti si incre­za­tori
    5. Ca oame­nii sa fie corecti

    So… sa schim­bam oame­nii mai intai! 🙂
    Ce spun eu este ca nu e bine cum se face, ca ar fi bine sa se poata face asa cum spui, dar ca nu se poate face pen­tru ca nu exista niciuna din "cali­ta­tile" de mai sus, cu atat mai putin la sate. Daca exista cativa oameni care ar intruni "con­di­ti­ile" de mai sus, aceia stau deo­parte linis­titi si nu se baga in "mize­ria" asta. Este exact ce spu­neam intr‐un alt comen­ta­riu al tau: cei buni se dau la o parte din fata celor rai. De ce? Pen­tru ca pot, pro­ba­bil…

    • Sorin Sfirlogea

      Și‐atunci? De unde să înce­pem? A încerca să schimbi întâi oame­nii durează foarte mult… Eu zic că oame­nii știu ce vor în loca­li­tă­țile lor. Pro­blema e că dez­ba­te­rea alu­necă de obi­cei la solu­ți­ile ofe­rite pen­tru pro­bleme, unde ale­gă­to­rii sunt atrași în cap­cana dis­cu­ți­i­lor ste­rile, din care nu rezultă decât con­fu­zie.

      Ar tre­bui să ne con­cen­trăm pe obiec­ti­vele impor­tante și, la nive­lul ăsta, sun­tem de obi­cei toți de acord: vrem să nu mai îno­tăm în noroi pe uli­țele satu­lui. Lasă‐i pe can­di­dați să spună cum vor rezolva asta: asfal­tând, pie­tru­ind. Noi ne uităm doar la feza­bi­li­tate și cos­turi. Și ale­gem.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu