Sunt monarhist

Mă și mir că până acum nu am afir­mat acest lucru despre mine: sunt monarhist. Se prea poate să fii menționat ceva, prin vreun arti­col mai vechi, dar mă simt vino­vat că nu am spus‑o până acum clar și răspi­cat. În vre­murile de azi, când sun­tem chemați să alegem între un mito­can și un cabotin — pen­tru că oricât ne-am ascunde, nu e doar un ref­er­en­dum, ci o ade­vărată alegere — aș fi preferat să avem sta­bil­i­tatea și dem­ni­tatea pe care doar monarhia ne-ar fi putut‑o da.

N‑am devenit monarhist peste noapte. Prob­a­bil că prima sămânță a pus‑o bunicul meu prin poveștile lui despre Româ­nia ante­co­mu­nistă, în care întot­deauna menționa plin de respect numele regelui ca pe un reper moral și politic. Imag­inea asta mergea în totală con­tradicție cu ceea ce ni se spunea la isto­rie — povestea aceea stu­pidă despre fuga regelui cu nu știu câte vagoane de aur, opere de artă și alte bogății. Sunt con­vins că n‑a ple­cat cu mâna goală, dar să nu uităm că familia regală de Hohen­zollern nici n‑a venit cu mâna goală. Din câte știu eu toate domeni­ile regale, toate aver­ile pe care casa regală le deținea au fost cumpărate de‑a lun­gul tim­pu­lui cu bani cin­stiți sau acor­date ofi­cial de statul român și nu luate cu japca, așa cum s‑a întâm­plat cu multe averi pe vre­mea comu­niștilor. Cred că există și dovezi în acest sens, doar că nimeni nu vrea să le scoată la lumină pen­tru că regele Mihai I ar putea deveni un com­peti­tor serios al celor ce aspiră la fotoliul din Cotroceni.

După '89 l‑am auzit mai întâi pe Coposu și pe Rațiu susținându‑l vehe­ment pe rege șî declar­ând că legal vorbind Româ­nia este încă un regat. La fel am con­sid­erat și eu — actul de abdi­care sem­nat sub pre­siu­nile rușilor — nu poate fi con­sid­erat drept un act de voință nici al regelui, nici al poporu­lui. Că toată pro­pa­ganda ulte­rioară a con­vins românii să aibă o imag­ine proastă despre pro­priul lor rege, e doar rezul­tatul ocu­pației sovi­et­ice, aju­tate din plin de colab­o­rațion­iștii locali. Acum, chiar dacă le spui ade­vărul, românii con­tinuă să se agațe de imag­inile șablonarde ale man­ualelor de isto­rie comu­niste, cu toate că unii din­tre ei nici nu le-au mai prins ca mate­r­ial didac­tic în școală.

M‑am între­bat ade­sea de ce preferăm să riscăm alegerea unui președ­inte nepotrivit pen­tru Româ­nia, în loc de a accepta un monarh în frun­tea noas­tră. Nu știu răspun­sul. Poate pen­tru că sunt mulți cei care spun că regele vine să își reia bogăți­ile, că nu e din partea lui decât un interes eco­nomic. Prob­a­bil că aceia nu l‑au privit în ochi pe rege: un om la nouăzeci de ani, cu pro­filul moral demon­strat în mulții săi ani de exil, ar tre­bui să ben­e­fi­cieze de mai multă încredere din partea noas­tră. Se spune că principesa Mar­gareta este nepotriv­ită ca regină — aș putea cădea de acord cu asta, mai ales că desemnarea ei ca suc­ce­sor la tron se pare că s‑a făcut prin exceptarea de la reg­ulile casei de Hohen­zollern, dar sunt încred­ințat că s‑ar putea soluționa această dilemă. Se obiectează asupra prezenței lui Radu Duda în familia regală, acuzat fiind că a fost colab­o­ra­tor al secu­rității și că a avut o ascen­si­une prea rapidă ca grad mil­i­tar. Eu văd că, în cal­i­tatea sa de fost actor, dom­nul Duda joacă rolul vieții lui, iar până acum nu și‑a dat prea tare în petic, poate doar cu excepția can­di­da­turii la preșe­denție care mi s‑a părut o totală prostie.

În seara asta TVR1 a difuzat un doc­u­men­tar despre regele Mihai, cu prile­jul a 85 de ani de la suirea sa pe tron. M‑am bucu­rat să văd că i se acordă respec­tul care i se cuvine. M‑am întri­s­tat toto­dată să văd secvențele în primă difuzare cu refuzul regimu­lui Ili­escu de a‑i acorda viză de acces în Româ­nia, în 1994. Scenele erau umil­i­toare pen­tru noi ca popor — un indi­vid de la poliția de fron­tieră susținea sus și tare că regele nu are viză de intrare, iar la insis­tențele lui Dinu Patri­ciu (pe atunci tânăr par­la­men­tar lib­eral) de a i se acorda pe loc, răspun­sul era "nu în acest caz". Regele și regina au fost suiți înapoi în avion și expe­di­ați rapid, ca niște paria.

Indifer­ent ce s‑ar spune despre actu­ala fam­i­lie regală, eu rămân la convin­gerea că românilor le-ar fi de folos un reper de com­por­ta­ment și moral­i­tate așa cum a fost și este regele Mihai. În frămân­tările con­tinue ale cla­sei politice, dor­nică de a ajunge la put­ere cu orice mijloace, un rege ar fi punc­tul de echili­bru care ar putea împied­ica der­a­pa­jele pe care le-am văzut în ultimii ani, o voce care să ream­intească în mod con­stant despre val­o­rile în care ar tre­bui, de fapt, să cre­dem cu toții.

De curând regina Elis­a­beta a Marii Bri­tanii — unul din­tre cei mai respec­tați monarhi ai lumii — a săr­bă­torit jubileul de dia­mant, 60 de ani de dom­nie. Iar regele Mihai a fost așezat în dreapta ei, prob­a­bil ca semn de prețuire pen­tru dem­ni­tatea cu care s‑a pur­tat întot­deauna și loial­i­tatea față de țara sa. Uitându-mă la fotografia aceea de grup a monarhilor lumii mă gân­desc că acela e locul unde aș vrea să văd Româ­nia reprezen­tată. Mă gân­desc că alt­fel ne-ar privi întreaga lume dacă în frun­tea noas­tră ar fi un om de talia regelui Mihai șî nu un bătrân stal­in­ist sau un mari­nar bețiv sau, foarte prob­a­bil în curând, un pro­fe­so­raș de isto­rie bom­bas­tic și nar­ci­sist.

Adaug la final dis­cur­sul regelui în Par­la­ment, cu ocazia împlinirii a 90 de ani. Un exem­plu de mod­estie, bun simț și patri­o­tism ade­vărat.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. SECRIERU IOAN

    SUNT MONARHIST- SIMPLU- TRĂIASCĂ REGELE- JOS REPUBLICA SI PRESEDINTII RUSINII


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu