Sunt monarhist

Mă și mir că până acum nu am afir­mat acest lucru despre mine: sunt monarhist. Se prea poate să fii menționat ceva, prin vreun arti­col mai vechi, dar mă simt vino­vat că nu am spus‐o până acum clar și răspi­cat. În vre­murile de azi, când sun­tem chemați să alegem între un mito­can și un cabotin — pen­tru că oricât ne‐am ascunde, nu e doar un ref­er­en­dum, ci o ade­vărată alegere — aș fi preferat să avem sta­bil­i­tatea și dem­ni­tatea pe care doar monarhia ne‐ar fi putut‐o da.

N‐am devenit monarhist peste noapte. Prob­a­bil că prima sămânță a pus‐o bunicul meu prin poveștile lui despre Româ­nia ante­co­mu­nistă, în care întot­deauna menționa plin de respect numele regelui ca pe un reper moral și politic. Imag­inea asta mergea în totală con­tradicție cu ceea ce ni se spunea la isto­rie — povestea aceea stu­pidă despre fuga regelui cu nu știu câte vagoane de aur, opere de artă și alte bogății. Sunt con­vins că n‐a ple­cat cu mâna goală, dar să nu uităm că familia regală de Hohen­zollern nici n‐a venit cu mâna goală. Din câte știu eu toate domeni­ile regale, toate aver­ile pe care casa regală le deținea au fost cumpărate de‐a lun­gul tim­pu­lui cu bani cin­stiți sau acor­date ofi­cial de statul român și nu luate cu japca, așa cum s‐a întâm­plat cu multe averi pe vre­mea comu­niștilor. Cred că există și dovezi în acest sens, doar că nimeni nu vrea să le scoată la lumină pen­tru că regele Mihai I ar putea deveni un com­peti­tor serios al celor ce aspiră la fotoliul din Cotroceni.

După '89 l‐am auzit mai întâi pe Coposu și pe Rațiu susținându‐l vehe­ment pe rege șî declar­ând că legal vorbind Româ­nia este încă un regat. La fel am con­sid­erat și eu — actul de abdi­care sem­nat sub pre­siu­nile rușilor — nu poate fi con­sid­erat drept un act de voință nici al regelui, nici al poporu­lui. Că toată pro­pa­ganda ulte­rioară a con­vins românii să aibă o imag­ine proastă despre pro­priul lor rege, e doar rezul­tatul ocu­pației sovi­et­ice, aju­tate din plin de colab­o­rațion­iștii locali. Acum, chiar dacă le spui ade­vărul, românii con­tinuă să se agațe de imag­inile șablonarde ale man­ualelor de isto­rie comu­niste, cu toate că unii din­tre ei nici nu le‐au mai prins ca mate­r­ial didac­tic în școală.

M‐am între­bat ade­sea de ce preferăm să riscăm alegerea unui președ­inte nepotrivit pen­tru Româ­nia, în loc de a accepta un monarh în frun­tea noas­tră. Nu știu răspun­sul. Poate pen­tru că sunt mulți cei care spun că regele vine să își reia bogăți­ile, că nu e din partea lui decât un interes eco­nomic. Prob­a­bil că aceia nu l‐au privit în ochi pe rege: un om la nouăzeci de ani, cu pro­filul moral demon­strat în mulții săi ani de exil, ar tre­bui să ben­e­fi­cieze de mai multă încredere din partea noas­tră. Se spune că principesa Mar­gareta este nepotriv­ită ca regină — aș putea cădea de acord cu asta, mai ales că desemnarea ei ca suc­ce­sor la tron se pare că s‐a făcut prin exceptarea de la reg­ulile casei de Hohen­zollern, dar sunt încred­ințat că s‐ar putea soluționa această dilemă. Se obiectează asupra prezenței lui Radu Duda în familia regală, acuzat fiind că a fost colab­o­ra­tor al secu­rității și că a avut o ascen­si­une prea rapidă ca grad mil­i­tar. Eu văd că, în cal­i­tatea sa de fost actor, dom­nul Duda joacă rolul vieții lui, iar până acum nu și‐a dat prea tare în petic, poate doar cu excepția can­di­da­turii la preșe­denție care mi s‐a părut o totală prostie.

În seara asta TVR1 a difuzat un doc­u­men­tar despre regele Mihai, cu prile­jul a 85 de ani de la suirea sa pe tron. M‐am bucu­rat să văd că i se acordă respec­tul care i se cuvine. M‐am întri­s­tat toto­dată să văd secvențele în primă difuzare cu refuzul regimu­lui Ili­escu de a‐i acorda viză de acces în Româ­nia, în 1994. Scenele erau umil­i­toare pen­tru noi ca popor — un indi­vid de la poliția de fron­tieră susținea sus și tare că regele nu are viză de intrare, iar la insis­tențele lui Dinu Patri­ciu (pe atunci tânăr par­la­men­tar lib­eral) de a i se acorda pe loc, răspun­sul era "nu în acest caz". Regele și regina au fost suiți înapoi în avion și expe­di­ați rapid, ca niște paria.

Indifer­ent ce s‐ar spune despre actu­ala fam­i­lie regală, eu rămân la convin­gerea că românilor le‐ar fi de folos un reper de com­por­ta­ment și moral­i­tate așa cum a fost și este regele Mihai. În frămân­tările con­tinue ale cla­sei politice, dor­nică de a ajunge la put­ere cu orice mijloace, un rege ar fi punc­tul de echili­bru care ar putea împied­ica der­a­pa­jele pe care le‐am văzut în ultimii ani, o voce care să ream­intească în mod con­stant despre val­o­rile în care ar tre­bui, de fapt, să cre­dem cu toții.

De curând regina Elis­a­beta a Marii Bri­tanii — unul din­tre cei mai respec­tați monarhi ai lumii — a săr­bă­torit jubileul de dia­mant, 60 de ani de dom­nie. Iar regele Mihai a fost așezat în dreapta ei, prob­a­bil ca semn de prețuire pen­tru dem­ni­tatea cu care s‐a pur­tat întot­deauna și loial­i­tatea față de țara sa. Uitându‐mă la fotografia aceea de grup a monarhilor lumii mă gân­desc că acela e locul unde aș vrea să văd Româ­nia reprezen­tată. Mă gân­desc că alt­fel ne‐ar privi întreaga lume dacă în frun­tea noas­tră ar fi un om de talia regelui Mihai șî nu un bătrân stal­in­ist sau un mari­nar bețiv sau, foarte prob­a­bil în curând, un pro­fe­so­raș de isto­rie bom­bas­tic și nar­ci­sist.

Adaug la final dis­cur­sul regelui în Par­la­ment, cu ocazia împlinirii a 90 de ani. Un exem­plu de mod­estie, bun simț și patri­o­tism ade­vărat.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. SECRIERU IOAN

    SUNT MONARHIST‐ SIMPLU‐ TRĂIASCĂ REGELE‐ JOS REPUBLICA SI PRESEDINTII RUSINII


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu