Se în­tâm­plă lu­cruri în Eu­ropa, lu­cruri la care nu prea sun­tem atenți din ca­uza gă­lă­giei po­li­tice dâm­bo­vițene. Se pun ba­zele unui su­pra-stat eu­ro­pean, al că­rui rol în ad­mi­nis­tra­rea fi­e­că­rei țări mem­bre va fi foarte im­por­tant. Se pare că gu­ver­nan­ții noș­tri nu sunt nici ei foarte atenți și im­pli­cați în aceste eve­ni­mente, deși asta nu e ne­a­pă­rat un lu­cru rău. Dacă s‑ar im­plica, cine știe ce trăz­năi ar mai face, pros­tă­na­cii noș­tri.

Pe de altă parte nu există nici o dez­ba­tere pu­blică se­ri­oasă des­pre di­rec­ția în care se în­dreaptă Eu­ropa, cu ex­cep­ția câ­torva ar­ti­cole, ici și colo, cum este cel re­cent al lui Cris­tian Mu­re­șan, care ne în­cu­ra­jează să fim op­ti­miști față de un vi­i­tor stat eu­ro­pean. E un punct de ve­dere, dar la fel de bine ne pu­tem în­treba dacă nu cumva vom și pierde câte ceva în acest pro­ces uni­fi­ca­tor. Și apoi mă în­treb din nou dacă nu e cumva mai bine că nu ne dăm toți cu pă­re­rea des­pre asta, pen­tru că, vă­zând câtă gla­go­rie au unii “ana­liști” po­li­tici mi­o­ri­tici, mă în­treb ade­sea dacă nu­mele de ana­list nu vine cumva de la or­ga­nul cu care gân­desc.

Po­ves­tea de­mi­te­rii lui Bă­sescu, cu toată vân­zo­leala și cir­cul lo­cal, a avut și o com­po­nentă po­zi­tivă: Uniu­nea Eu­ro­peană nu a asis­tat pa­sivă la eve­ni­mente, ci a in­ter­ve­nit ve­he­ment și a ce­rut res­pec­ta­rea re­gu­li­lor de­mo­cra­tice. Până la urmă, cu sau fără Bă­sescu, ves­tea bună este că noi, ro­mâ­nii, con­tăm pen­tru eu­ro­peni și că nu sunt ne­pă­să­tori la si­tu­a­ția noas­tră. Ceea ce mă face să mă în­treb dacă nu cumva un con­trol mai ac­cen­tuat al bu­ge­tu­lui Ro­mâ­niei, fă­cut de un su­pra-stat eu­ro­pean, n‑ar fi be­ne­fic până la urmă pen­tru noi. Vom pierde auto­no­mia fi­nan­ci­ară, îmi veți spune. Care auto­no­mie, aia de a per­mite po­li­ti­cie­ni­lor să fure? am să vă în­treb. În­tre o Ro­mâ­nie con­tro­lată de UE și una fu­rată de ba­ro­nii po­li­tici, o pre­fer pe prima.

De­si­gur, sta­tu­tul nos­tru nu va fi acela de țară de prima li­nie. Pro­ba­bil că in­te­re­sele ma­ri­lor pu­teri eco­no­mice eu­ro­pene vor fi pri­mele lu­ate în con­si­de­rare, iar noi ne vom ali­nia aces­tora. La fel de pro­ba­bil ca une­ori asta să nu fie foarte avan­ta­jos pen­tru noi. Dar ce fo­los avem azi de la o in­de­pen­dență mân­dră și să­racă? Nu sun­tem în stare să uti­li­zăm ba­nii care ni se pun la dis­po­zi­ție — doar 10% din fon­du­rile eu­ro­pene sunt uti­li­zate. Pu­ți­nii bani ai bu­ge­tu­lui de stat sunt ri­si­piți în in­ves­ti­ții ce ser­vesc cli­en­te­lele po­li­tice și în ine­fi­ciente bâl­bâieli bi­ro­cra­tice. Gu­ver­nan­ții ro­mâni nu sunt în stare să con­stru­iască o autos­tradă de­centă, dar acum vor să ri­dice o sală po­li­va­lentă. Qui bono?

Cu cât mai multe zone de ad­mi­nis­tra­ție vor fi ce­date Uniu­nii Eu­ro­pene, cu atât ca­li­ta­tea de­ci­zi­i­lor de gu­ver­nare a Ro­mâ­niei va crește. Pen­tru că în clasa po­li­tică ro­mână se gă­sesc doar li­chele și in­com­pe­tenți. Și poate că așa, lu­ându-li-se fon­du­rile cu care își plă­tesc cam­pa­ni­ile de min­ciuni și fra­ude elec­to­rale, par­ti­dele po­li­tice vor fi si­lite să se re­for­meze. Ne­ma­ia­vând pâr­ghi­ile de ac­ces la bani, vor fi pro­ba­bil pă­ră­siți de fi­nan­ța­to­rii lor și vor tre­bui să dis­pară. Poate în lo­cul lor vor veni oa­meni care să vrea să facă po­li­tică în ade­vă­ra­tul sens.

Nu, nu mă as­cund. Am avut alte opi­nii până acum în pri­vința Eu­ro­pei și a ade­ră­rii noas­tre to­tale. Dar am pu­te­rea să mă răzgân­desc, să rea­na­li­zez si­tu­a­ția și să con­vin că, ne­fi­ind un po­por, ci o po­pu­la­ție, ro­mâ­nii nu au altă șansă de­cât ama­ne­ta­rea auto­no­miei sta­tale. Nu doar că nu ne pu­tem per­mite na­țio­na­lis­mul, nu‑l pu­tem nici mă­car prac­tica, pen­tru că sun­tem prea de­parte de a fi o na­țiune — ne lip­sesc va­lo­rile și ide­a­lu­rile co­mune, ne lip­sește dis­cer­nămân­tul de a de­cide ce e bine pen­tru noi și pu­te­rea de a im­pune res­pec­ta­rea le­gi­lor.

S‑a spus me­reu că sin­gura șansă pen­tru un ro­mân de a avea o viață de­centă este să emi­greze. Că prima ge­ne­ra­ție care face acest pas este una de sa­cri­fi­ciu, pen­tru că aceia ce pleacă sunt în­tot­dea­una tra­tați drept ce­tă­țeni de mâna a doua, in­di­fe­rent de țara unde ar emi­gra. Și că abia ur­mă­toa­rei ge­ne­ra­ții — com­plet asi­mi­lată și edu­cată în so­ci­e­ta­tea adop­tivă — îi vor fi re­cu­nos­cute drep­tu­rile in­te­grale. Dacă ne gân­dim mai bine, exact asta este și această ade­rare la un su­pra-stat eu­ro­pean: un fel de emi­grare ge­ne­rală. Ple­căm toți din Ro­mâ­nia pen­tru a trăi în Eu­ropa. Vreo 20 de ani vom fi un fel de pa­ria. Dar poate că apoi vom pu­tea ri­dica frun­tea din pământ și, ci­vi­li­zându-ne, vom pu­tea fi în sfâr­șit mân­dri de noi în­șine.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Maria

    Nici pe mine nu m‑ar de­ranja re­con­struc­tia ori­ca­rei cla­diri din tara asta. Ma de­ran­jeaza mo­ti­vele as­cunse pen­tru care se ini­ti­aza aceste pro­iecte. Daca ati ob­ser­vat, in Bu­cu­resti s‑au cam ter­mi­nat ma­rile san­ti­ere si aici ma re­fer strict la lu­cra­rile ru­ti­ere (po­duri si pa­saje). Acum vine Oprescu cu o idee mai ve­che des­pre autos­trada sus­pen­data, doar doar ca sa le mai dea de munca deja cla­si­ci­lor de acum ba­roni ai as­fal­tu­lui. Nu mai este niciun se­cret ca ze­ciu­iala va fi pla­tita si in­ca­sata de cine tre­buie. Asta ma roade pe mine.

  2. Alice

    Da, eu vreau sală po­li­va­lentă și mi se pare o ru­șine că nu avem una (nu știu dacă ai tre­cut vreo­dată pe la ceea ce nu­mim azi, sala po­li­va­lentă, adică o că­ză­tură), cum de alt­fel vreau și o sală de­centă de con­certe. Să se dă­râme sala pa­la­tu­lui, să facă alta în acel loc sau în alt loc, nu mă in­te­re­sează, nu­mai să se facă! Și sin­cer, de la un anu­mit punct în­colo nici nu mă mai in­te­re­sează cu cât de mulți bani. Dacă tot e să se ri­si­pească, mă­car să se ri­si­pească și pe ce vreau eu.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.