Presa românească a fost întotdeauna în avanposturile realității, luptând eroic ca să ne aducă nouă, cititori avizi de informație și cultură, cele mai importante știri și noutăți. Datorită ei știm tot ceea ce știm, tot ceea ce era mai bine să nu știm și tot ceea ce nu am fi vrut niciodată să știm. Și nu doar că ea — presa — ne furnizează datele brute și seci ale realităților fruste, ci ne și ajută să interpretăm întortocheatele serpentine pe care le descriu meandrele concretului. Însă în elanul acesta gazetăresc se mai întâmplă să scape — hèlas — câte o știre ale cărei subînțelesuri nu au fost îndeajuns explorate, ale cărei ancore în sinergia faptelor nu au fost completamente descifrate.
Iată un exemplu: mai multe publicații relatează despre un tânăr din localitatea prahoveană Plopu care a fost reclamat la poliție pentru că a întreținut relații sexuale zoofile cu un exemplar animal dintr‑o specie caprină aparținând unei concetățene de pe raza comunei sau altfel spus, în exprimarea simplistă și abruptă a vecinei reclamante, i‑a violat puțin capra. Remarcați cum, prin violența limbajului folosit de petentă, ni se induce de la bun început un sentiment de dispreț și dezgust față de pârât. Totuși, dacă analizăm faptele brute așa cum ele reies din relatarea reportericească, constatăm că tânărul nu a acționat brutal și samavolnic în claustrarea întunecoasă a vreunui grajd, unde capra ar fi fost lipsită de posibilitatea scăpării prin fuga rușinoasă, dar potențial sănătoasă, ci acesta și‑a manifestat instinctele naturale pe malul unei ape, în văzul tuturor. Remarcăm deci cadrul romantic în care actul amoros se consumă, precum și faptul că nu era vorba de o sexualitate primitivă și degradantă, ci de un profund sentiment de dragoste, frumos surprins de gazetar în expresia “instinct erotic”. Se naște de aici, în mod firesc, o ipoteză insuficient investigată de jurnalist și de organul de poliție, pe care îndrăznesc să o supun atenției publice: oare nu cumva presupusul viol este de fapt o frumoasă poveste de dragoste, finalizată firesc printr‑o relație sexuală consimțită de ambele părți? Ba chiar mai mult: nu am putea suspecta o anumită invidie din partea vecinei reclamante, care poate și-ar fi dorit să trăiască și ea o aventură sentimentală autentică, pe malul unei ape frumos curgătoare, în sânul naturii?
Reporterul ne mai aduce câteva importante informații. Tânărul de 20 de ani nu este la prima sa relație de acest gen. Acest adevărat Casanova al zootehniei române a mai sedus în trecut și alte capre, găini și chiar o iapă. Din nou datele sunt insuficient analizate, lăsând loc speculațiilor care ar putea dezvălui unghiuri inedite de interpretare. De pildă putem lesne să ne imaginăm că tânărul respectiv aparține primei generații care a dat bacalaureatul cu camere de supraveghere, ceea ce l‑a timorat profund, creându‑i un sentiment de vină, accentuat de faptul că a picat cu felicitări acest examen. Trist și îngândurat, el s‑a întors în comuna natală acoperit de rușinea acestui eșec în care a fost împins de iresponsabilitatea societății. A trebuit apoi să suporte criticile aspre ale familiei, care i‑a cerut probabil să pună mâna pe ceva, să nu stea degeaba. Privind spre pământ din cauza rușinii, tânărul s‑a apucat imediat de ceva și, desigur, acel ceva a fost ceea ce a văzut prima oară în fața ochilor — iată cum injustiția societății și presiunea morală a unei familii neiertătoare l‑au împins să se transforme într-un obsedat sexual. Respins de societate, renegat de propria familie, tânărul și‑a revărsat prea-plinul dragostei asupra singurelor ființe care nu‑l condamnau pentru precaritatea rezultatelor sale școlare: caprele, găinile, iapa.
Fie că a fost așa sau nu, o observație specială ar merita făcută în apărarea tânărului: dincolo de aparențe, este totuși pentru prima oară când un român nu nutrește moartea caprei vecinului, ci sentimente pure de dragoste față de acest frumos animal. Constat cu regret că reporterul nu sesizează aceste fine nuanțe atitudinale, această slăbiciune plină de tandrețe, ratând astfel să ne semnaleze că, în ciuda probabilei sale condamnări penale, tânărul s‑ar putea să aparțină unui nou val, să fie reprezentantul unei noi generații cu care ar trebui — de fapt — să ne mândrim.
14:10
In sfarsit abordezi un subiect de actualitate 🙂 Iti citesc postarile de fiecare data, imi reprosez ca nu comentez ceva desi imi plac, insa cu acest subiect m‑ai miscat! Mi‑a placut si impartialitatea cu care ai relatat. Lumea s‑a grabit sa infiereze faptele tanarului fara a analiza in profunzime detaliile, contextul… Parerea mea este ca nici caprele astea nu mai sunt usa de biserica! Cei de la drepturile animalelor ar trebui sa vina cu expertii care cunosc limba caprina si sa dovedeasca ca nu a fost un act consimtit. Daca noi de fapt torturam caprele prin privarea lor de relatii romantice cu tineri potenti de rasa umana? Sunt atatea tinere necuvantatoare, care mesteca ceva permanent si au privirea galesa si goala si cu care sunt permise relatiile sexuale. Oare cum ar suna discutia intre tanarul nostru prahovean si o asemenea duduie: Ng ngg nb hhi poc (balonul de guma)? Bt rbd nb. Cine dreacu isi da seama daca e ceva consimtit…
17:10
Este incorect totuși să comparăm tinerele rumegătoare umane cu o capră. Capra dă lapte.
14:10
True… Iar costurile de exploatare sunt mai mici
7:10
Ce este de apreciat la domnu’ cu pricina este faptul ca nu a atacat vreun copil sau vreo duduita din sat fara aparare. Daca actul s‑a produs ca aprobarea ambelor parti.….sa le fie de bine :).
8:10
Dacă te aude vreun partizan al drepturilor animalelor, ai încurcat‑o… Pentru ăia e invers: nu putea să-și găsească de lucru cu vecina, nemernicu’, a trebuit sa tortureze un animal nevinovat! 😀
8:10
Sigur, nu poti sa‑i multumesti pe toti, oricum ai da‑o tot nu‑i bine.