Din când în când simt nevoia să-mi iau porția de rahat peste ochi și de fiecare dată când mă bântuie o astfel de dorință acută, fac un comentariu la un articol din vreun ziar online. Nici nu prea contează prea mult pe care îl aleg, rezultatul e garantat. În nici 24 de ore primesc o porție sănătoasă de mizerie, intoleranță și prostie, servite proaspete de unul sau mai mulți concetățeni ai mei. Cum să nu iubești România și pe români?
Îmi face plăcere să împărtășesc cu voi rahatul proaspăt de care am făcut rost în urma comentariului meu la articolul Statul laic nu este un stat ateu din Adevărul. În linii mari autorul articolului — Eugen Tănăsescu — încearcă să argumenteze necesitatea susținerii cultelor din bugetul de stat. Iată cum s‑a derulat discuția:
Eu:
Primul argument nu e un argument, e o dizertație despre semantică. Sensul de laic din lege nu ține cont de subtilitățile pe care le menționați.
Al doilea argument este invalid. Dacă sunt legi care prevăd că trebuie să dăm bani cultelor, atunci acele legi trebuie schimbate și ele. Nu este în discuție doar legalitatea alocării bugetare, ci și corectitudinea legii în sine. Iar explicațiile BOR nu sunt relevante în absența unei expuneri complete a surselor de venituri și a cheltuielilor făcute. Li s‑au retrocedat averi incredibile (păduri, terenuri agricole șamd), percep taxe deloc modice pentru orice serviciu religios, dar tot mai au nevoie de bani din buzunarul nostru.
Al treilea și al patrulea argument se referă la grupări sociale care nu se suprapun integral peste populația României. Caz în care interesul public devine cel puțin discutabil. Nu am nici o problemă dacă grupul social ortodox dorește să contribuie la susținerea BOR, dar trebuie ca eu să am libertatea de a nu o face. Altminteri nu e democrație, e tirania majorității.
Al cincilea argument este… pe bune??? Chiar coborâm nivelul argumentației până la a da citate din Biblie? Dăm bani pentru BOR că așa zice “la carte”?
Am încercat deci să aduc argumente logice, la obiect.
Serafim Armanca (un comentator):
Nene Sorin…
Majoritatea oamenilor aleg să fie conduși de Băsescu. Eu vreau să fiu condus de Ponta. Democratic, nimeni nu-mi poate interzice dreptul ăsta, nu? E o tiranie a majorității, nu?
Îmi pare rău pentru minorități, dar în democrație majoritățile decid. Cum e și normal.
Aici am primit prima porție de răhățel. Sunt băsist. Deci de rahat. Curios, băsiștii ăștia sunt majoritari. N‑aș fi zis, judecând după rezultatele ultimelor alegeri. Mergem mai departe…
Eu:
Statul de drept înseamnă că nimeni nu e deasupra legii, indiferent de putere sau număr și că, mai presus de voința majorității există niște principii pe care legile nu le pot încălca. Poate ați auzit de drepturile omului, de pildă. Alegerea lui Băsescu sau Ponta nu încalcă nici un principiu din această categorie. Deci exemplul dvs este nerelevant. În plus nu știu când s‑a organizat un referendum sau o altă formă de consultare populară prin care românii să spună că vor să se ia bani din buget și să fie dați bisericii ortodoxe. Deci unde e majoritatea de care vorbiți, cea care a decis?
Am ignorat tonul bășcălios, încercând să aduc discuția în parametrii raționali. Legile care autorizează sponsorizarea cultelor n‑au fost niciodată supuse unei consultări populare, ci doar votate în Parlament, care — oricât de reprezentativ ar fi — e format din politicieni interesati de susținerea electorală a bisericii. Deci pasibili de părtinire.
Serafim Armanca:
Okey. Spuneți-mi, vă rog, ce îi mai presus de voința majorității? Că în teorie sună bine. Practic, ce nu se poate face când ai majoritate? Da’ pentru sănătate sau educație s‑a făcut vreun referendum? Nu! De ce? Din același motiv cu cel pentru banii BOR. Nu‑i necesar, și știu și ateii că n‑ar avea nicio șansă la un referendum.
Discuția deja scade vizibil ca nivel, deși interlocutorul revine la un ton civilizat. Persoana în cauză n‑are nici o idee despre drepturile omului și cam ce presupun ele, de aceea se așteaptă ca dreptul la ocrotirea sănătății să facă obiectul unui referendum. Așa că încerc să explic.
Eu:
Practic, ce nu se poate face când ai majoritate, este scris în declarația drepturilor omului. Presupun că ați auzit de ea. De acolo vin o serie de principii precum dreptul la libertate individuală, la liberă conștiință, de asociere etc.
De aceea dreptul la învățătură și la ocrotirea sănătății nu trebuie supuse nici unui referendum, pentru că ele se referă la drepturi fundamentale ale ființei umane. Finanțarea BOR, nu.
Pentru clarificare: sunt creștin ortodox, cu convingeri religioase, dezamăgit în mare măsură de biserica română, dar dispus să susțin financiar lăcașe de cult (nu oricare, dar nu intru aici în detalii). Problema nu e că nu vreau să susțin biserica, ci că nu doresc ca asta să fie o problemă a statului, ci a enoriașului.
Credeam că am lămurit problema statului de drept. Eroare.
casca gura (alt comentator):
daca tot stii drepturile.afla ca si cel la religie e tot acolo.in rest vad ca n.ai inteles de ce statul are un buget.lasa penele gonflabile ca nu te prinde.si nu te mai contrazice.mai presus de lege este ala care o face.
Domnul care casca gura mă pune la punct, turnând primul țucal de rahat. Parlamentarul Becali e deasupra legii.
Zori de zeama (un cu totul alt comentator):
Da domnu Sorin, dati bani pt ca asa scrie la carte. Va supuneti majoritatii pt ca traiti intr‑o tara crestina, majoritatea a votat asta. Va inteleg frustrarea ca banii merg la Biserica si nu la borduri. Puteti suporta si comenta, sau va puteti muta intr‑o tara care sa va directioneze impozitul exact spre ce doriti dvs. Spuneti-mi numele ei si va platesc eu avionul, numai dus.
Zdrang, al doilea țucal! Sunt vândut lui Videanu, fac propagandă pentru bordurile lui. Așa-mi trebuie dacă nu stau la mine la blog…
10:02
Uneori, nici pe blog nu ai viață ușoară.
21:02
Din ce in ce mai multi oameni saraci cu duhul au impresia ca deja au mostenit imparatia cerurilor. 😉
23:02
Foarte bine spus 🙂
Problema e că împărăția cerurilor nu le e de ajuns și vor să stăpânească șî pământul.