De veselire și nu prea

Un fost coleg de fac­ul­tate ne spunea pe vre­mea când încă eram stu­denți că maică-sa, femeie sim­plă dintr-un sat dâm­bovițean, este de acord să se instaleze o rachetă nucleară amer­i­cană în bătă­tură, doar să li se dea pămân­tul înapoi și să umple mag­a­z­inul sătesc cu cele tre­buin­cioase. Ne amuzam toți de ideea abso­lut trăznită la acea vreme, ca de un banc bun cu Bulă, din alea cum numai pe vre­murile alea puteau fi savu­rate pe deplin și prob­a­bil că unii din­tre noi ne-am imag­i­nat curtea unei case țărănești din­colo de gar­dul căreia care se înălța mân­dră ditai racheta sol-sol sau sol-aer. Nici unul din­tre noi nu se gân­dea însă că vom apuca vre­mea să vedem cu ochii noștri așa ceva.

Amer­i­canii vin la Deveselu și fac o bază mil­i­tară acolo, cu rachete cu tot. Pen­tru că ne aflăm spre mar­ginea blocu­lui NATO, taman la gar­dul care dă către niște vecini nu prea pri­etenoși — Ori­en­tul Apropiat — se poate spune că amplasa­men­tul e o con­secință log­ică din punct de vedere mil­i­tar. Pen­tru că tot atât de aproape se află și alți vecini impor­tanți — rușii — iar ălora nu le prea surâde ideea cu rachetele, aș zice că tot o con­secință log­ică ar fi, din punct de vedere politic. Numai că, vedeți voi, aspectele astea mil­itare și politice sunt foarte impor­tante pen­tru mai marii statelor lumii, dar nu chiar așa rel­e­vante pen­tru noi, oamenii de rând. Noi cum privim povestea asta cu rachetele de la Deveselu?

Ca să incep cu partea bună a lucrurilor — mi-am auzit vorbe c‑aș fi cam câr­co­taș 😉 — am să zic că teo­retic vom avea o democrație sta­bilă. Amer­i­canii nu-și prea pun rachete în țări unde lucrurile scapă de sub con­trol, pen­tru că ar fi der­anj mare dacă vreo juntă mil­i­tară le-ar îndrepta către direcția greșită. Așadar am putea spune că va exista întot­deauna cineva care să privească atent ce fac politi­cienii români, purtând de grijă ca nu cumva să‑i plesnească vreo dragoste de dic­tatură sau de vreo rusofilie comu­nis­toidă. Iar pen­tru cetățeanul de rând — pre­su­pus a fi iubitor de democrație și lib­er­tate — asta e bine.

Poate ar merita să spun și bruma de avan­taje eco­nom­ice, pen­tru că întregul amplasa­ment va gen­era un dram de afac­eri în jurul său. O să fie rost de nis­cai activ­ități de întreținere, se vor mai face niște dru­muri, niște câr­ci­umi, niște prăvălii — nu mare dever, dar orișicât, decât deloc tot e ceva.

Pe de altă parte însă atenția vecinilor mai nevri­coși se va muta cu sig­u­ranță și către Româ­nia. Când te plimbi cu un ciomag în mână pe uliță n‑or să intre în vorbă cu tine ăia mai cum­secade, ci ăia pe care îi mănăncă palmele. Că nu e toc­mai bine să atragi atenția Rusiei în sens mil­i­tar e destul de evi­dent, pen­tru că dacă — Doamne fer­ește! — iese vreo încăier­are cât de mică, baza de la Deveselu o să dev­ină iute ținta descăr­cării nervilor mil­i­tari. Iar când trăiești cu premisa că îți poate cădea bom­bardeaua în ogradă, numai lin­iștit nu te poți con­sid­era.

Așa că vedeți voi, nimic nu vine doar cu bune pe lumea asta. Între­barea cheie este dacă rachetele amer­i­cane dela Deveselu sunt prilej de veselire au ba. Iar răspun­sul nu‑l știe pre­cis nimeni.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Petrica Grigore

    Am locuit primii 20 de ani in Fetesti, in apropierea bazei mil­itare de la Bara­ganu. In una din zile am avut ocazia sa cotrobai intr-un MIG prabusit care se afla la un punct Remat. Imi spuneam atunci ce bine ar fi daca ar cadea unul la mine in curte pen­tru ca as fi avut ocazia sa‑i demon­tez bor­dul plin de cea­suri. Se pare ca cei din Deveselu ar putea exper­i­menta acest lucru desi nu doresc nimanui.

  2. Karioka

    Vad tot atatea motive de veselire ca ne creste o racheta pe islaz cate vad in a avea o cara­bina in sufragerie.
    Vom avea intr-adevar o democ­ra­tie sta­bila dar si sis­temul demo­c­ra­tic in sine, odata corupt pana la maduva, face viata grea. A nu se intelege ca pledez pro dic­tatura; nicio­data in o mie de vieti promise vre­o­data e o mie de pro­feti.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu