Cu pu­ține luni în urmă ci­team cu mare mi­rare o scri­soare pu­bli­cată de presa eu­ro­peană a doam­nei Chris­tine La­garde că­tre dom­nul Sar­kozy, pe atunci prim-mi­nis­tru al Fran­ței. Sur­prin­de­rea mea ve­nea din to­nul scri­so­rii, un ames­tec de umi­li­tate și su­pu­nere, prin care doamna La­garde se pu­nea la dis­po­zi­ția ori­că­ror pla­nuri po­li­tice ini­țiate de po­li­ti­cia­nul fran­cez. Mi s‑a pă­rut că e ceva dis­cre­pant în­tre po­zi­ția de di­rec­tor FMI și pro­fi­lul mo­ral al unei doamne apa­rent avidă de pu­tere, chiar și cu pre­țul trans­for­mă­rii în re­morca cuiva. Cum dracu’ sunt se­lec­tați di­rec­to­rii ăș­tia FMI?

Doamna La­garde se află acum în Ro­mâ­nia. Pro­ba­bil prin­ci­pa­lul su­biect este dacă Ro­mâ­nia se mai îm­pru­mută pu­țin de la FMI sau nu, mai ales că sunt fel și fel de opi­nii pe su­biec­tul ăsta. Me­sa­jul ei că­tre toți este că tre­buie re­lu­ată creș­te­rea eco­no­mică în re­giune, adică în ță­rile est-eu­ro­pene. Și asta m‑a fă­cut să mă în­treb: qui bono?

Pri­cep des­tul de bine că ac­cep­ta­rea es­tu­lui eu­ro­pean în UE nu s‑a fă­cut pen­tru că oc­ci­den­ta­lii mu­reau de dra­gul po­pu­la­ți­i­lor slave, ma­ghiare și ro­mâne — ni­mic mai de­parte de cul­tura ves­tică. Dar es­tul era — și încă este — o im­por­tantă piață de des­fa­cere pen­tru pro­du­sele ves­tice, care nu tre­buia ra­tată. La fel de im­por­tant era — și încă este — că forța de muncă es­tică e re­la­tiv bine ca­li­fi­cată, ușor de mo­ti­vat fi­nan­ciar și dor­mică să în­vețe. Pu­teau fi ast­fel mu­tate acolo ope­ra­țiuni cos­ti­si­toare, că­rora să li se scadă cos­tu­rile sem­ni­fi­ca­tiv. De­si­gur sa­la­ri­ile mici nu pu­teau dura la nesfâr­șit, așa că acum to­tul se mută în Asia.

Deci ce e cu creș­te­rea eco­no­mică în est? Și de ce tre­buie mu­sai să creș­tem eco­no­mic? În Ro­mâ­nia nu sun­tem mai mulți, ci mai pu­țini. Să‑i fii lo­vit pe cei din FMI grija des­pre nive­lul de trai al ro­mâ­nu­lui, pe care vor să‑l cre­ască? Evi­dent nu. Îm­pru­mu­tul de la FMI are doar ro­lul de a mai pompa bani în eco­no­mia ro­mâ­nească pen­tru a sus­ține achi­zi­ți­ile din vest.

Hai să ne ui­tăm la Ro­mâ­nia: ce alt­ceva în afară de co­merț func­țio­nează aici? Mai ni­mic. Niște ser­vi­cii, dar nu mare brânză, o agri­cul­tură de su­b­zis­tență și niște ră­mă­șițe de in­dus­trie, con­cen­trate în vreo câ­teva mari fa­brici: Da­cia, Ar­ce­lor Mi­tal, Rom­pe­trol. Pro­duc­ția e mult prea slabă. Dacă bagi bani într‑o eco­no­mie ne­per­for­mantă poți fi si­gur că ei vor curge pe li­nia de cea mai mare pantă, adică con­sum prin co­merț. Și aproape tot ce se vinde și se cum­pără în Ro­mâ­nia — de la ali­mente la teh­no­lo­gie — e im­por­tat. Deci ba­nii se vor în­toarce de unde au ve­nit. Noi păs­trăm doar datoria.

Ni se ex­plică cum că e bine să avem un acord cu FMI pen­tru si­gu­ranța noas­tră fi­nan­ci­ară. Eu nu mai cum­păr te­o­ri­ile as­tea. Dacă ar fi să com­pa­răm per­for­man­țele eco­no­miei ro­mâ­nești cu cele ale Eu­ro­pei în ge­ne­ral, cur­sul leu-euro ar tre­bui să fie pro­ba­bil dublu de­cât e. Fap­tul că stă în jur de 4,5 lei îmi de­mon­strează că e sus­ți­nut ar­ti­fi­cial pen­tru că așa s‑a con­ve­nit să fie. De că­tre cine? De că­tre ăia care nu­mesc di­rec­to­rii FMI, ca să ne îm­pru­mu­tăm de la fond și să le dăm tot lor cea mai mare parte din bani, bașca dobânda.

V‑ați prins, nu e vorba de te­o­ria con­spi­ra­ției, e vorba de bu­si­ness mo­dern. E vorba de creș­tere eco­no­mică. Doar că nu e a noas­tră, ci a lor.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Augustin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Augustin

    Bag s’ama c‑ai ci­tit car­tea asta (Con­fes­sions of an Eco­no­mic Hit Man) și ai în­ce­put să crezi ce scrie acolo.

  2. Bogdan

    Eu as zice ca e doar bu­si­ness as usual.
    FMI per­cepe o do­banda (mica, e drept, 3.1% prin 2009 con­form art de aici: http://www.fmi.ro/index.php?pid=118&presa&lg=en) care le aduce un mic pro­fit, ma­rii fi­nan­ta­to­rii ai FMI (SUA, EU, Ja­po­nia, etc) spera ca prin asta ta­rile care se im­pru­muta sa aiba cres­tere eco­no­mica pen­tru a pu­tea fir­mele lor sa vanda mai mult si sa pro­duca mai multi bani iar ta­rile im­pru­mu­tate spera sa iasa din ra­hat (cum am fa­cut noi in 2009).
    Ca doar acesti mari fi­nan­ta­tori au firme glo­bale care pro­fita de cres­te­rea eco­no­mica in­re­gis­trata in orice col­ti­sor de pe glob, e me­ri­tul lor.

    • Sorin Sfirlogea

      DEX:
      MÉRIT, me­rite, s. n. Ca­li­tate, în­su­șire re­mar­ca­bilă care face pe ci­neva sau ceva să fie vred­nic de stimă, de la­udă, de răs­plată; va­loare, virtute.

      Hai să ne în­toar­cem în timp să ve­dem cum au fă­cut averi acești mari fi­nan­ța­tori. S‑ar pu­tea să des­co­pe­rim că e vorba de co­lo­ni­a­lism, scla­va­gism, răz­bo­aie. Într-ade­văr, e me­ri­tul lor. Sau nu?!?


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.