Fotbalul românesc e o adunătură de golani și șmecheri. Unii dintre golani au câte un dram de talent și atunci șmecherii îi scot în față și îi prezintă drept staruri internaționale. Mucavaua din care e construită valoarea individului în cauză e poleită generos cu aurul de trompetă al cuvintelor bombastice din presa sportivă, unde niște mediocrități jurnalistice se comportă precum niște muște care bâzâie zgomotos în jurul unui rahat proaspăt. La capătul celălalt al acestui lanț trofic te găsești tu, microbistule, care validezi toată mascarada prin prezența ta la meciuri de slabă calitate, prin pasiunea ridicolă cu care înveți pe de rost aproape tot despre golanii și șmecherii fotbalului, cu care comentezi înflăcărat strategii de joc ce nu au existat niciodată. Șmecherii și golanii se aleg cu bani din toată povestea asta, tu cu ce te alegi?
E o lipsă gravă de atitudine sportivă în fotbalul românesc. Din cauza asta rezultatele nu pot fi niciodată la înălțimea viselor tale, trebuie să pricepi asta. Nu poți să mergi la Mondiale cu o mână de indivizi pentru care naționala nu reprezintă decât o trambulină pentru găsirea unui contract mai gras cu un club din străinătate. Iar speranța că valoarea naționalei se va construi prin educația și profesionalismul învățat la cluburile occidentale de cei care joacă în alte campionate e o iluzie. Nici unul dintre golanii vânduți de șmecheri la cluburile din vest sau din est nu este cu adevărat o valoare confirmată. Toți se zbat într‑o profundă mediocritate, sunt iluștri necunoscuți, rămân eterne rezerve.
Într-un moment de sinceritate necontrolată Pițurcă a mărturisit adevărul — în campania asta de calificare ne-am autodepășit. Nu meritam să ajungem nici măcar la baraj. În locul nostru turcii i‑ar fi desființat pe greci. Chiar și ungurii ar fi făcut o figură mai bună. Zarurile de barbut ale lui Pițurcă au fost de câteva ori câștigătoare și ne-au adus până aici, însă doar ca să ne umplem de penibil în văzul întregii lumi. Naționala României nu are nici un fel de valoare. Iar problema principală nu este selecționerul, ci absența unor adevărați sportivi pe teren, unii care să trudească în fiecare zi pentru a fi mai buni, unii care să dorească performanța autentică.
Demisia lui Pițurcă nu rezolvă nimic. În fapt n‑ar face decât să valideze strategia lui în privința naționalei de fotbal: căutăm un om care să combine mai norocos mediocritățile fotbalului românesc și să ne ducă la un campionat mondial sau european. O echipă națională nu se antrenează, ci se asamblează peste o schemă de joc, peste o strategie adaptată adversarilor, alegând acei oameni care se potrivesc cel mai bine prin calitățile lor fizice, psihice și morale. De unde să iei astfel de oameni?
Singurul care poate vindeca această boală ești tu, microbistule. Când vei întoarce spatele acestor non-valori și celor care manipulează întreg fotbalul românesc ca pe o afacere cu beneficii personale, există șansa ca acest cancer să metastazeze și să moară. Câtă vreme îl vei hrăni cu inutila ta pasiune și cu nejustificatul tău entuziasm, validând lipsa de performanță sub pretextul mândriei naționale și al patriotismului, el va continua să crească precum o tumoră malignă.
Victor Piturca, dupa ratarea calificarii la Mondial: “Ne-am autodepasit in aceasta campanie”
Din pacate, Grecia a fost mai buna decat noi, chiar si in aceasta seara. Noi am avut posesia, dar fara sa avem ocazii mari. Calificarea am pierdut‑o la Atena.
|
20:11
Fotbalul romanesc nu‑i decat o alta fata a societatii canceroase in care traim. O mica metastaza. Microbistul nu‑i analist si nici filosof. El e un biet om ce doreste sa se bucure. Dar cum sa se bucure in jungla asta stapanita de golani si borfasi?