Une­ori mă gân­desc că prea cri­tic într-una gu­ver­nan­ții Ro­mâ­niei, ori­care au fost ei de‑a lun­gul tim­pu­lui și ar pu­tea veni ci­neva să mă în­trebe: bă, da’ în afară de cri­tici ai și ceva so­lu­ții? sau ești bun doar să arăți pe al­ții cu de­ge­tul? Aș pu­tea re­plica la o ast­fel de în­tre­bare că eu nu m‑am an­ga­jat în fața ni­mă­nui să gu­ver­nez o țară, dar știu prea bine că ar­gu­men­tul nu e to­tuși com­plet va­lid. Așa că mă tre­zesc une­ori în­tre­bându-mă: pe bune, dacă mâine aș avea Ro­mâ­nia pe mâini, ce aș face cu ea?

Pro­ba­bil că m‑aș în­treba mai în­tâi care sunt atuu­rile noas­tre. Mi‑e lim­pede că nu e timp de con­struc­ții eco­no­mice la­bo­ri­oase, de pla­nuri so­fis­ti­cate de re­lan­sare a in­dus­triei – toate as­tea ar ne­ce­sita mulți bani și mult timp, oa­me­nii n‑ar avea răb­dare să aș­tepte roa­dele unor pla­nuri pe ter­men lung și nici nu știu dacă în ziua de azi mai au sens ast­fel de stra­te­gii. Trăim vre­muri de schim­bare, ceea ce ieri nu­meam criză ar pu­tea să de­vină mâine sta­rea de nor­ma­li­tate. E ne­voie de so­lu­ții sim­ple, care să dea ime­diat re­zul­tate. Deci, care sunt atuu­rile României?

In­dus­trie – cum zi­ceam – nu prea mai avem, iar de con­struit alta nu‑i timp. E greu să mai re­cu­pe­răm avan­sul teh­no­lo­gic pe care oc­ci­den­tul îl are. Agri­cul­tură nu prea mai avem cu cine face, ță­ra­nii au mi­grat la oraș, iar în sate au ră­mas doar bă­trâ­nii. Și ori­cum din pro­duse agri­cole nu te prea îm­bo­gă­țești, pie­țele mondi­ale sunt fluc­tu­ante, când se face grâul la noi se face și în alte părți, iar pre­țul e mic. Poate doar din agri­cul­tura bio – asta ar aduce mulți bani, dar nu se face cu me­ca­ni­zări, ci cu ferme mici și me­dii, deci ne în­toar­cem la în­tre­ba­rea: cu cine?

Ceea ce Ro­mâ­nia mai are este na­tură. In­dus­tria­li­za­rea co­mu­nistă n‑a re­u­șit să cu­prindă to­tul, iar moar­tea în­tre­prin­de­ri­lor de stat a fost o tra­ge­die pen­tru piața de muncă, dar ar pu­tea fi un avan­taj pen­tru vi­i­tor. Ceea ce pu­tem oferi al­tora este na­tură. Și dacă asta avem de dat, hai să ne în­chi­puim cum am pu­tea pune asta în practică.

Mai în­tâi aș re­nunța la orice alte in­ves­ti­ții și v‑aș spune așa: fra­ți­lor, timp de câ­țiva ani vom băga ba­nii într-un sin­gur pro­iect, acela al creă­rii con­di­ți­i­lor pen­tru tu­rism eco­lo­gic. Aș lua bani de la UE, aș an­gaja mai multe firme de con­struc­ții și m‑aș apuca de câ­teva autos­trăzi: Ora­dea-Con­stanța, Ti­mi­șoara-Si­biu-Bu­cu­rești, Si­biu-Bra­șov, Bu­cu­rești-Su­ceava, Iași-Cluj, Pi­tești-Crai­ova-Ti­mi­șoara. În tim­pul ăsta, cu firme mai mici aș în­tre­ține dru­mu­rile din­tre autos­trăzi. Nu mi-aș pro­pune su­per șo­sele, ci dru­muri de­cente, cu o bandă și ju­mă­tate pe fi­e­care sens și mar­caje civilizate.

Apoi aș în­cepe să ame­na­jez dru­muri de bi­ci­clete. Nu as­fal­tate, nu su­per­mo­der­ni­zate — sim­ple po­teci ne­te­zite și cu un strat de pia­tră ta­sată, ca să nu afunzi în no­roaie. Aș face tra­see te­ma­tice, de pildă bi­se­ri­cile for­ti­fi­cate din Transil­va­nia, case me­mo­ri­ale sau mâ­năs­tiri vechi și le-aș trasa prin lo­curi pi­to­rești, prin pă­duri, peste fâ­ne­țele oa­me­ni­lor, pe uli­țele sa­te­lor. N‑aș cum­păra te­re­nul aces­tor tra­see, ci aș face o lege care să‑i scu­tească de niște im­po­zite pe cei ce ac­ceptă ca tra­seul să treacă pe pro­pri­e­ta­tea lor. Sau i‑aș mo­tiva dându-le niște bani în fi­e­care an, nu știu, dar n‑aș face ex­pro­pri­eri. Aș în­cu­raja tu­ris­mul ec­ves­tru scutindu‑i de taxe pe cei ce‑l organizează.

Aș lu­cra cu Sal­va­mon­tul și or­ga­ni­za­ți­ile de monta­ni­arzi și aș marca bine toate tra­se­ele montane, ba chiar aș crea noi tra­see. Aș plăti jan­darmi montani să pa­tru­leze că­lare pe munți ca să pro­te­zeje re­fu­gi­ile de van­dali. Aș con­strui re­fu­gii ci­vi­li­zate, cu pa­no­uri so­lare pen­tru ener­gie și aș face mici ca­bane pe care le-aș da în lo­ca­ție de ges­tiune, iar sta­tul le-ar apro­vi­ziona re­gu­lat cu ali­mente de bază, pe ca­lea ae­ru­lui. Res­tul pro­du­se­lor, mai pu­țin im­por­tante le-ar pu­tea aduce ca­ba­nie­rii pri­vați cu mij­loa­cele lor. Aș in­ter­zice ac­ce­sul auto pe munte – fără ATV-uri, fără mo­to­ci­clete, fără ma­șini 4x4.

Aș in­țesa Ro­mâ­nia cu puncte tu­ris­tice de­ser­vite de per­so­nal ca­li­fi­cat care să poată da toate de­ta­li­ile des­pre ge­o­gra­fia, is­to­ria și tra­di­ți­ile lo­cale, să poată în­druma pe tu­riști spre cele mai in­te­re­sante lo­curi. Aș um­ple țara de in­di­ca­toare clare care să în­drume spre orice punct tu­ris­tic, ori­cât de ne­în­sem­nat. Aș pune in­for­ma­ții la fi­e­care punct tu­ris­tic, ex­pli­când to­tul des­pre loc, des­pre is­to­rie, des­pre ce‑l face de­o­se­bit. Aș oferi o apli­ca­ție de smar­tphone care să lo­ca­li­zeze tu­ris­tul pe GPS și să‑i arate ce poate ve­dea în îm­pre­ju­rimi, îm­pre­ună cu de­ta­li­ile com­plete. Aș face un su­per site de tu­rism în Ro­mâ­nia unde aș pune la dis­po­zi­ție toate in­for­ma­ți­ile ne­ce­sare pen­tru ca orice tu­rist să gă­sească chiar și cel mai mic să­tuc, cel mai mic mu­zeu, cel mai ne­în­sem­nat punct turistic.

Aș spri­jini pe cei care oferă ser­vi­cii de tu­rism prin avan­taje eco­no­mice con­di­țio­nate de res­pec­ta­rea unor stan­darde. Igienă strictă, un mi­nim de ca­li­tate al do­tă­ri­lor, re­guli de tra­ta­ment al tu­riș­ti­lor, ar­mo­ni­za­rea con­struc­ți­i­lor cu ar­hi­tec­tura lo­cală tra­di­țio­nală, in­ter­zi­ce­rea kit­sch-uri­lor. Aș oferi avan­taje și mai mari ce­lor care oferă mân­care să­nă­toasă, din surse locale.

Apoi aș în­cepe o cam­pa­nie in­ter­națio­nală de pro­mo­vare. N‑aș trâm­bița nu­mele lui Dra­cula, nici ce­le­bra frunză, ci aș arăta sim­plu și di­rect ce poate oferi Ro­mâ­nia: aer cu­rat, mân­care tra­di­țio­nală să­nă­toasă, pe­i­saje in­cre­di­bile și ser­vi­cii foarte bune. M‑aș alia cu prin­țul Char­les al Ma­rii Bri­ta­nii, l‑aș an­gaja pe Char­lie Ot­tley ca pro­mo­tor. Aș face do­cu­men­tare in­te­re­sante și le-aș îm­prăș­tia pe in­ter­net. Aș in­vita per­so­na­li­tăți po­li­tice și ar­tis­tice să vi­zi­teze Ro­mâ­nia și i‑aș plimba ca pe sim­pli turiști.

Și aș face toate as­tea ști­ind si­gur că aș avea lângă mine mult mai mulți ro­mâni de­cât își în­chi­puie poate unii. Există zeci de mii, poate sute de mii de ro­mâni care cred în va­lo­rile na­tu­rii ro­mâ­nești, care știu că au o va­loare mult mai mare de­cât orice fa­brică des­chisă de nu știu care mul­ti­na­țio­nală ce­le­bră, care vor să le pro­te­jeze și să le îm­păr­tă­șească și cu al­ții. Toți aceștia ar fi în mij­lo­cul aces­tei con­struc­ții eco­no­mice spe­ci­ale, pen­tru că și-ar ve­dea ide­a­lu­rile îm­păr­tă­șite. N‑ar fi ușor să pun toate as­tea în miș­care, dar ceva mă face să cred că lu­cru­rile fă­cute cu pa­siune, din con­vin­gere, ajung să fie pre­țu­ite și de al­ții și au până la urmă succes.

Iar în câ­țiva ani, după ce roa­dele vor în­cepe deja să se vadă, sunt si­gur că vor urma și alte lu­cruri bune – agri­cul­tura eco­lo­gică, ten­dința de a cum­păra pro­duse ali­men­tare ro­mâ­nești, să­nă­toase și na­tu­rale, re­în­vi­e­rea tra­di­ți­i­lor și meș­te­șu­gu­ri­lor lo­cale. Ro­mâ­nia și-ar aminti trep­tat că are ceva de va­loare în chiar inima sa și că vi­i­to­rul ei nu atârnă doar de bu­ge­tele și pla­nu­rile pe care le fac bo­ard-uri de di­rec­tori exe­cu­tivi de peste mări și țări, ci mai ales de pu­te­rea fi­e­că­ruia din­tre ro­mâni de a crede că na­ția lui vine de de­parte și se în­dreaptă că­tre un mâine mai bun.


Comentează pe Facebook...


Răspuns pentru Anonymous Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Anonymous

    Crezi ca po­li­ti­cie­nii ac­tu­ali au vreo stra­te­gie, sau stiu daca‑i bine ce fac?

    • Sorin Sfirlogea

      Au, cu si­gu­ranță. Este stra­te­gia îm­bo­gă­ți­rii per­so­nale. Iar din punc­tul lor de ve­dere e foarte bine ce fac.

      • Anonymous

        Ma re­fe­ream la po­li­ti­cieni cu stra­te­gie po­li­tica. Nu la bor­fasi pusi pe ca­pa­tu­iala. Din pa­cate, pe­i­sa­jul nos­tru po­li­tic este po­pu­lat, in cea mai mare parte, cu bor­fasi. Sau poate e prea dur cu­van­tul? Asa am in­ter­pre­tat eu ras­pun­sul mi­nu­nat dat prin in­ter­me­diul lui An­dries. Ca unii din­tre noi nu fac po­li­tica pen­tru ca sunt one­sti, pen­tru ca nu au o stra­te­gie po­li­tica foarte clara si, chiar mai mult, in one­s­ti­ta­tea lor, nu sunt si­guri ca ceea ce fac e bine.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.