Uneori mă gândesc că prea critic într-una guvernanții României, oricare au fost ei de‑a lungul timpului și ar putea veni cineva să mă întrebe: bă, da’ în afară de critici ai și ceva soluții? sau ești bun doar să arăți pe alții cu degetul? Aș putea replica la o astfel de întrebare că eu nu m‑am angajat în fața nimănui să guvernez o țară, dar știu prea bine că argumentul nu e totuși complet valid. Așa că mă trezesc uneori întrebându-mă: pe bune, dacă mâine aș avea România pe mâini, ce aș face cu ea?
Probabil că m‑aș întreba mai întâi care sunt atuurile noastre. Mi‑e limpede că nu e timp de construcții economice laborioase, de planuri sofisticate de relansare a industriei – toate astea ar necesita mulți bani și mult timp, oamenii n‑ar avea răbdare să aștepte roadele unor planuri pe termen lung și nici nu știu dacă în ziua de azi mai au sens astfel de strategii. Trăim vremuri de schimbare, ceea ce ieri numeam criză ar putea să devină mâine starea de normalitate. E nevoie de soluții simple, care să dea imediat rezultate. Deci, care sunt atuurile României?
Industrie – cum ziceam – nu prea mai avem, iar de construit alta nu‑i timp. E greu să mai recuperăm avansul tehnologic pe care occidentul îl are. Agricultură nu prea mai avem cu cine face, țăranii au migrat la oraș, iar în sate au rămas doar bătrânii. Și oricum din produse agricole nu te prea îmbogățești, piețele mondiale sunt fluctuante, când se face grâul la noi se face și în alte părți, iar prețul e mic. Poate doar din agricultura bio – asta ar aduce mulți bani, dar nu se face cu mecanizări, ci cu ferme mici și medii, deci ne întoarcem la întrebarea: cu cine?
Ceea ce România mai are este natură. Industrializarea comunistă n‑a reușit să cuprindă totul, iar moartea întreprinderilor de stat a fost o tragedie pentru piața de muncă, dar ar putea fi un avantaj pentru viitor. Ceea ce putem oferi altora este natură. Și dacă asta avem de dat, hai să ne închipuim cum am putea pune asta în practică.
Mai întâi aș renunța la orice alte investiții și v‑aș spune așa: fraților, timp de câțiva ani vom băga banii într-un singur proiect, acela al creării condițiilor pentru turism ecologic. Aș lua bani de la UE, aș angaja mai multe firme de construcții și m‑aș apuca de câteva autostrăzi: Oradea-Constanța, Timișoara-Sibiu-București, Sibiu-Brașov, București-Suceava, Iași-Cluj, Pitești-Craiova-Timișoara. În timpul ăsta, cu firme mai mici aș întreține drumurile dintre autostrăzi. Nu mi-aș propune super șosele, ci drumuri decente, cu o bandă și jumătate pe fiecare sens și marcaje civilizate.
Apoi aș începe să amenajez drumuri de biciclete. Nu asfaltate, nu supermodernizate — simple poteci netezite și cu un strat de piatră tasată, ca să nu afunzi în noroaie. Aș face trasee tematice, de pildă bisericile fortificate din Transilvania, case memoriale sau mânăstiri vechi și le-aș trasa prin locuri pitorești, prin păduri, peste fânețele oamenilor, pe ulițele satelor. N‑aș cumpăra terenul acestor trasee, ci aș face o lege care să‑i scutească de niște impozite pe cei ce acceptă ca traseul să treacă pe proprietatea lor. Sau i‑aș motiva dându-le niște bani în fiecare an, nu știu, dar n‑aș face exproprieri. Aș încuraja turismul ecvestru scutindu‑i de taxe pe cei ce‑l organizează.
Aș lucra cu Salvamontul și organizațiile de montaniarzi și aș marca bine toate traseele montane, ba chiar aș crea noi trasee. Aș plăti jandarmi montani să patruleze călare pe munți ca să protezeje refugiile de vandali. Aș construi refugii civilizate, cu panouri solare pentru energie și aș face mici cabane pe care le-aș da în locație de gestiune, iar statul le-ar aproviziona regulat cu alimente de bază, pe calea aerului. Restul produselor, mai puțin importante le-ar putea aduce cabanierii privați cu mijloacele lor. Aș interzice accesul auto pe munte – fără ATV-uri, fără motociclete, fără mașini 4x4.
Aș ințesa România cu puncte turistice deservite de personal calificat care să poată da toate detaliile despre geografia, istoria și tradițiile locale, să poată îndruma pe turiști spre cele mai interesante locuri. Aș umple țara de indicatoare clare care să îndrume spre orice punct turistic, oricât de neînsemnat. Aș pune informații la fiecare punct turistic, explicând totul despre loc, despre istorie, despre ce‑l face deosebit. Aș oferi o aplicație de smartphone care să localizeze turistul pe GPS și să‑i arate ce poate vedea în împrejurimi, împreună cu detaliile complete. Aș face un super site de turism în România unde aș pune la dispoziție toate informațiile necesare pentru ca orice turist să găsească chiar și cel mai mic sătuc, cel mai mic muzeu, cel mai neînsemnat punct turistic.
Aș sprijini pe cei care oferă servicii de turism prin avantaje economice condiționate de respectarea unor standarde. Igienă strictă, un minim de calitate al dotărilor, reguli de tratament al turiștilor, armonizarea construcțiilor cu arhitectura locală tradițională, interzicerea kitsch-urilor. Aș oferi avantaje și mai mari celor care oferă mâncare sănătoasă, din surse locale.
Apoi aș începe o campanie internațională de promovare. N‑aș trâmbița numele lui Dracula, nici celebra frunză, ci aș arăta simplu și direct ce poate oferi România: aer curat, mâncare tradițională sănătoasă, peisaje incredibile și servicii foarte bune. M‑aș alia cu prințul Charles al Marii Britanii, l‑aș angaja pe Charlie Ottley ca promotor. Aș face documentare interesante și le-aș împrăștia pe internet. Aș invita personalități politice și artistice să viziteze România și i‑aș plimba ca pe simpli turiști.
Și aș face toate astea știind sigur că aș avea lângă mine mult mai mulți români decât își închipuie poate unii. Există zeci de mii, poate sute de mii de români care cred în valorile naturii românești, care știu că au o valoare mult mai mare decât orice fabrică deschisă de nu știu care multinațională celebră, care vor să le protejeze și să le împărtășească și cu alții. Toți aceștia ar fi în mijlocul acestei construcții economice speciale, pentru că și-ar vedea idealurile împărtășite. N‑ar fi ușor să pun toate astea în mișcare, dar ceva mă face să cred că lucrurile făcute cu pasiune, din convingere, ajung să fie prețuite și de alții și au până la urmă succes.
Iar în câțiva ani, după ce roadele vor începe deja să se vadă, sunt sigur că vor urma și alte lucruri bune – agricultura ecologică, tendința de a cumpăra produse alimentare românești, sănătoase și naturale, reînvierea tradițiilor și meșteșugurilor locale. România și-ar aminti treptat că are ceva de valoare în chiar inima sa și că viitorul ei nu atârnă doar de bugetele și planurile pe care le fac board-uri de directori executivi de peste mări și țări, ci mai ales de puterea fiecăruia dintre români de a crede că nația lui vine de departe și se îndreaptă către un mâine mai bun.
11:11
Crezi ca politicienii actuali au vreo strategie, sau stiu daca‑i bine ce fac?
14:11
Au, cu siguranță. Este strategia îmbogățirii personale. Iar din punctul lor de vedere e foarte bine ce fac.
15:11
Ma refeream la politicieni cu strategie politica. Nu la borfasi pusi pe capatuiala. Din pacate, peisajul nostru politic este populat, in cea mai mare parte, cu borfasi. Sau poate e prea dur cuvantul? Asa am interpretat eu raspunsul minunat dat prin intermediul lui Andries. Ca unii dintre noi nu fac politica pentru ca sunt onesti, pentru ca nu au o strategie politica foarte clara si, chiar mai mult, in onestitatea lor, nu sunt siguri ca ceea ce fac e bine.