Pe vre­mea când încă nu eram mem­bri ai Uniu­nii Eu­ro­pene, mă în­tre­bam cu mi­rare ce anume îi face pe aproape toți ro­mâ­nii par­ti­zani ai ideii ade­ră­rii și spe­ram în si­nea mea că mo­ti­vele sunt unele cât se poate de te­me­i­nice. Că do­resc asta pen­tru a ne în­toarce toți la o ui­tată scară de va­lori, pe care să ur­căm mo­ral și eco­no­mic că­tre un alt des­tin na­țio­nal. În­țe­le­geam că pro­fun­zi­mea aces­tei mo­ti­va­ții o face inac­ce­si­bilă mul­tora, a că­ror ra­țiune și edu­ca­ție nu re­zo­nează cu ast­fel de dezi­de­rate. Dar spe­ram că, în ter­meni poate mai sim­pliști, ro­mâ­nii au de­slu­șit în sfâr­șit ori­zon­tul că­tre care tre­buie să ne în­drep­tăm.

Aflu acum — de la fos­tul mi­nis­tru de ex­terne, An­drei Pleșu — că acest con­sens na­țio­nal a ui­mit și pe mulți po­li­ti­cieni oc­ci­den­tali, care au ci­tit această de­ter­mi­nare în cheia po­zi­tivă a do­rin­ței de pro­gres. Mai târ­ziu, când și-au re­ve­nit din re­ve­rii, au pri­ce­put că ro­mâ­nii erau de acord cu aproape toate con­di­ți­ile pre­li­mi­nare nu pen­tru că le erau con­ve­na­bile, ci pen­tru că nu in­ten­țio­neau nici­de­cum să le res­pecte. Obiș­nu­iți să aplice le­gea în cinci la sută din ca­zuri, res­tul fi­ind jus­ti­fi­ca­bile ex­cep­ții, ro­mâ­nii nu s‑au în­doit nici o clipă că vor pu­tea pro­iecta că­tre cei­lalți eu­ro­peni acest mod de a privi viața și pro­ba­bil fi­e­care din­tre noi ne-am spus — într-un fel sau al­tul — “lasă că ve­dem noi!”.

Po­li­tica lui “lasă că ve­dem noi” nu este nici­de­cum in­ven­tată de clasa po­li­tică ac­tu­ală. La per­fec­țio­na­rea aces­tei ide­o­lo­gii — nici de dreapta, nici de stânga, ci mai de­grabă li­ber-schim­bistă — lu­crăm cu sârg toți ro­mâ­nii, în fi­e­care zi, des­cur­cându-ne. Și dați-mi voie să vă rea­min­tesc că a te des­curca — o si­tu­a­ție apa­rent lă­u­da­bilă — pre­su­pune că mai îna­inte te-ai în­cur­cat.

Nu e deci de mi­rare că re­centa dis­cu­ție de la Co­tro­ceni des­pre re­du­ce­rea CAS-ului cu 5% de la 1 oc­tom­brie s‑a des­fă­șu­rat în pa­ra­me­trii lui “lasă că ve­dem noi”. In­vi­tat la o dis­cu­ție des­pre fun­damen­ta­rea eco­no­mică a mă­su­rii po­li­tice, Ponta a ac­cep­tat ime­diat fără să aibă un plan con­cret des­pre cum va dez­bate su­biec­tul. “Lasă, că o să văd eu ce dis­cut” și‑o fi zis și a luat‑o pe mi­nis­tra de fi­nanțe cu el, doar așa, ca să fie. De­cât să n‑ajungă, mai bine să pri­so­sească.

De par­tea sa, Bă­sescu n‑a avut nici o clipă in­ten­ția de a găsi o so­lu­ție — do­vada e fap­tul că ana­li­zele sale erau la rân­dul lor foarte su­per­fi­ci­ale, iar pro­pu­ne­rea sa de so­lu­țio­nare nu a exis­tat. Nici mă­car o struc­tură a dis­cu­ției nu a fost vi­zi­bilă — pro­ba­bil că pla­ni­fi­ca­rea ei s‑a ba­zat și ea pe uni­ver­sa­lul prin­ci­piu “lasă că ve­dem noi”. Sin­gu­rul său scop a fost acela de a de­mon­stra cu probe vi­deo că gu­ver­nul, res­pec­tiv Ponta, sunt com­plet in­com­pe­tenți. Tot ce‑i lip­sea era un pre­text pen­tru a face pu­blică în­re­gis­tra­rea, iar în pri­vința asta a mi­zat pe fan­fa­ron­a­dele ti­pice ale pre­mi­e­ru­lui care a că­zut în plasa în­tinsă și a de­cla­rat pros­tește că pre­șe­din­tele a fost bă­dă­ran și că s‑au cer­tat. Nici una, nici alta n‑au fost ade­vă­rate.

Juna cu stu­dii de Har­vard, deși ar tre­bui să vină mă­car cu ștai­ful unui eco­no­mist ade­vă­rat, n‑a gă­sit altă fun­damen­tare a scă­de­rii CAS-ului de­cât tot eter­nul “lasă că o să ve­dem noi”, adă­u­gând și că în tre­cut a mai scă­zut CAS-ul și a fost bine. Adică “lasă că am mai vă­zut noi”. Ar­gu­men­tele sale au ți­nut de tre­cut și de vi­i­tor, nici­de­cum de pre­zent, deși a avut proasta in­spi­ra­ție de a in­voca niște “stu­dii” care ar sus­ține mă­sura fi­nan­ci­ară, pe care însă nu le‑a ofe­rit pre­șe­din­te­lui. Poate pen­tru că de fapt nu le avea, poate pen­tru că — după o scurtă con­sul­tare din pri­viri cu Ponta — a în­țe­les că tre­buie să fie ne­co­o­pe­rantă.

Pri­vi­rile tea­tral-exas­pe­rate spre ta­van, re­pe­ti­ția ob­se­sivă a ex­pli­ca­ți­i­lor de ti­pul “o să ne des­cur­căm noi” la în­tre­bă­rile per­ti­nente des­pre sur­sele su­pli­men­tare de ve­nit care vor aco­peri ga­ura pro­dusă de re­du­ce­rea CAS-ului, de­mon­strează clar că Ponta ve­nise la Co­tro­ceni doar ca să po­zeze în fața opi­niei pu­blice ca un om al di­a­lo­gu­lui. Pla­nul său in­clu­dea și pre­vi­zi­bila de­cla­ra­ție de presă de la fi­nal în care să re­i­te­reze ideea că Bă­sescu este un om cu care nu te poți în­țe­lege. Atâta doar că Bă­sescu s‑a fo­lo­sit de tac­tica pre­mi­e­ru­lui pen­tru a‑i or­ga­niza o is­cu­sită am­bu­s­cadă. În­re­gis­tra­rea vi­deo de­con­spiră un go­lă­naș in­com­pe­tent și ires­pon­sa­bil.

Cât des­pre sus­te­na­bi­li­ta­tea re­du­ce­rii CAS-ului, ce să vă spun? Lasă că ve­dem noi.


Comentează pe Facebook...


Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Dan

    Mi­nis­trul de fi­nante e pe to­bo­gan in timp ce pre­mi­e­rul cu toata slea­hta de ba­roni ra­man in pi­cioare. Eu imi ima­gi­nez ca s‑a in­tam­plat in fe­lul ur­ma­tor: s‑a de­cis la nive­lul in­te­lec­tual Ponta-Drag­nea, nu stim daca mi­nis­trul de fi­nante s‑a opus in cer­cul de­ci­zio­nal dar nu cred ca avea prea multe de co­men­tat la o de­ci­zie lu­ata po­li­tic, dupa care Ponta a luat‑o de ma­nuta la pre­se­dinte sa‑i jus­ti­fice pro­pria de­ci­zie. Mi­siune im­po­si­bila.

    Prin­ci­piul bol­nav apli­cat aici e ur­ma­to­rul: au luat un ab­sol­vent de Har­vard in gu­vern nu ca sa par­ti­cipe la pro­ce­sul de­ci­zio­nal, ci ca sa jus­ti­fice cu un CV de­ci­zi­ile care se iau ori­cum dupa ace­leasi cri­te­rii ca in­tot­dea­una, de­parte de res­pon­sa­bi­li­tate si in­te­res pu­blic. Adica e o do­vada ca noua ge­ne­ra­tie sco­lita, “ro­data” in ace­lasi me­diu bol­nav, nu are nicio sansa sa schimbe ceva. Mi­nis­trul e fo­lo­sit, de­ni­grat si pus la colt, ba­ro­nii ra­man pe val.

    • Sorin Sfirlogea

      Cu men­țiu­nea că doamna mi­nis­tru are în orice mo­ment op­țiu­nea de a se au­to­re­cuza din gu­ver­nul Ponta. Fap­tul că n‑o face ne arată că încă n‑a ajuns la nive­lul ma­xim de su­por­ta­bi­li­tate. Fie e din ace­eași stofă cu ei, fie su­feră de niște nai­vi­tăți co­lo­sale. Pro­ba­bil prima va­ri­antă e mai pro­ba­bilă…

      • Dan

        Nu ori­cine isi per­mite un Har­vard. Dar deja sunt in­vi­dios pe sansele ei in vi­ata 🙂


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.