Lasă, că vedem noi

Pe vre­mea când încă nu eram mem­bri ai Uniu­nii Euro­pene, mă între­bam cu mirare ce anume îi face pe aproape toți româ­nii par­ti­zani ai ideii ade­ră­rii și spe­ram în sinea mea că moti­vele sunt unele cât se poate de teme­i­nice. Că doresc asta pen­tru a ne întoarce toți la o uitată scară de valori, pe care să urcăm moral și eco­no­mic către un alt des­tin națio­nal. Înțe­le­geam că pro­fun­zi­mea aces­tei moti­va­ții o face inac­ce­si­bilă mul­tora, a căror rațiune și edu­ca­ție nu rezo­nează cu ast­fel de dezi­de­rate. Dar spe­ram că, în ter­meni poate mai sim­pliști, româ­nii au deslu­șit în sfâr­șit ori­zon­tul către care tre­buie să ne îndrep­tăm.

Aflu acum – de la fos­tul minis­tru de externe, Andrei Pleșu – că acest con­sens națio­nal a uimit și pe mulți poli­ti­cieni occi­den­tali, care au citit această deter­mi­nare în cheia pozi­tivă a dorin­ței de pro­gres. Mai târ­ziu, când și‐au reve­nit din reve­rii, au pri­ce­put că româ­nii erau de acord cu aproape toate con­di­ți­ile pre­li­mi­nare nu pen­tru că le erau con­ve­na­bile, ci pen­tru că nu inten­țio­neau nici­de­cum să le res­pecte. Obiș­nu­iți să aplice legea în cinci la sută din cazuri, res­tul fiind jus­ti­fi­ca­bile excep­ții, româ­nii nu s‐au îndoit nici o clipă că vor putea pro­iecta către cei­lalți euro­peni acest mod de a privi viața și pro­ba­bil fie­care din­tre noi ne‐am spus – într‐un fel sau altul – "lasă că vedem noi!".

Poli­tica lui "lasă că vedem noi" nu este nici­de­cum inven­tată de clasa poli­tică actu­ală. La per­fec­țio­na­rea aces­tei ide­o­lo­gii – nici de dreapta, nici de stânga, ci mai degrabă liber‐schimbistă – lucrăm cu sârg toți româ­nii, în fie­care zi, descurcându‐ne. Și dați‐mi voie să vă rea­min­tesc că a te des­curca – o situ­a­ție apa­rent lău­da­bilă – pre­su­pune că mai îna­inte te‐ai încur­cat.

Nu e deci de mirare că recenta dis­cu­ție de la Cotro­ceni des­pre redu­ce­rea CAS‐ului cu 5% de la 1 octom­brie s‐a des­fă­șu­rat în para­me­trii lui "lasă că vedem noi". Invi­tat la o dis­cu­ție des­pre fun­damen­ta­rea eco­no­mică a măsu­rii poli­tice, Ponta a accep­tat ime­diat fără să aibă un plan con­cret des­pre cum va dez­bate subiec­tul. "Lasă, că o să văd eu ce dis­cut" și‐o fi zis și a luat‐o pe minis­tra de finanțe cu el, doar așa, ca să fie. Decât să n‐ajungă, mai bine să pri­so­sească.

De par­tea sa, Băsescu n‐a avut nici o clipă inten­ția de a găsi o solu­ție – dovada e fap­tul că ana­li­zele sale erau la rân­dul lor foarte super­fi­ci­ale, iar pro­pu­ne­rea sa de solu­țio­nare nu a exis­tat. Nici măcar o struc­tură a dis­cu­ției nu a fost vizi­bilă – pro­ba­bil că pla­ni­fi­ca­rea ei s‐a bazat și ea pe uni­ver­sa­lul prin­ci­piu "lasă că vedem noi". Sin­gu­rul său scop a fost acela de a demon­stra cu probe video că guver­nul, res­pec­tiv Ponta, sunt com­plet incom­pe­tenți. Tot ce‐i lip­sea era un pre­text pen­tru a face publică înre­gis­tra­rea, iar în pri­vința asta a mizat pe fan­fa­ron­a­dele tipice ale pre­mi­e­ru­lui care a căzut în plasa întinsă și a decla­rat pros­tește că pre­șe­din­tele a fost bădă­ran și că s‐au cer­tat. Nici una, nici alta n‐au fost ade­vă­rate.

Juna cu stu­dii de Har­vard, deși ar tre­bui să vină măcar cu ștai­ful unui eco­no­mist ade­vă­rat, n‐a găsit altă fun­damen­tare a scă­de­rii CAS‐ului decât tot eter­nul "lasă că o să vedem noi", adă­u­gând și că în tre­cut a mai scă­zut CAS‐ul și a fost bine. Adică "lasă că am mai văzut noi". Argu­men­tele sale au ținut de tre­cut și de vii­tor, nici­de­cum de pre­zent, deși a avut proasta inspi­ra­ție de a invoca niște "stu­dii" care ar sus­ține măsura finan­ci­ară, pe care însă nu le‐a ofe­rit pre­șe­din­te­lui. Poate pen­tru că de fapt nu le avea, poate pen­tru că – după o scurtă con­sul­tare din pri­viri cu Ponta – a înțe­les că tre­buie să fie neco­o­pe­rantă.

Pri­vi­rile teatral‐exasperate spre tavan, repe­ti­ția obse­sivă a expli­ca­ți­i­lor de tipul "o să ne des­cur­căm noi" la între­bă­rile per­ti­nente des­pre sur­sele supli­men­tare de venit care vor aco­peri gaura pro­dusă de redu­ce­rea CAS‐ului, demon­strează clar că Ponta venise la Cotro­ceni doar ca să pozeze în fața opi­niei publice ca un om al dia­lo­gu­lui. Pla­nul său inclu­dea și pre­vi­zi­bila decla­ra­ție de presă de la final în care să rei­te­reze ideea că Băsescu este un om cu care nu te poți înțe­lege. Atâta doar că Băsescu s‐a folo­sit de tac­tica pre­mi­e­ru­lui pen­tru a‐i orga­niza o iscu­sită ambu­s­cadă. Înre­gis­tra­rea video decon­spiră un golă­naș incom­pe­tent și ires­pon­sa­bil.

Cât des­pre sus­te­na­bi­li­ta­tea redu­ce­rii CAS‐ului, ce să vă spun? Lasă că vedem noi.


Citește...


Evaluează...

Mulțumesc! Spune și altora despre articol.
 
Spune-mi, te rog, cum ți s-a părut articolul?
  • Interesant
  • Original
  • Amuzant
  • Plictisitor
  • Trist
  • Enervant

Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.


  1. Dan

    Minis­trul de finante e pe tobo­gan in timp ce pre­mi­e­rul cu toata slea­hta de baroni raman in picioare. Eu imi ima­gi­nez ca s‐a intam­plat in felul urma­tor: s‐a decis la nive­lul inte­lec­tual Ponta‐Dragnea, nu stim daca minis­trul de finante s‐a opus in cer­cul deci­zio­nal dar nu cred ca avea prea multe de comen­tat la o deci­zie luata poli­tic, dupa care Ponta a luat‐o de manuta la pre­se­dinte sa‐i jus­ti­fice pro­pria deci­zie. Misiune impo­si­bila.

    Prin­ci­piul bol­nav apli­cat aici e urma­to­rul: au luat un absol­vent de Har­vard in guvern nu ca sa par­ti­cipe la pro­ce­sul deci­zio­nal, ci ca sa jus­ti­fice cu un CV deci­zi­ile care se iau ori­cum dupa ace­leasi cri­te­rii ca intot­dea­una, departe de res­pon­sa­bi­li­tate si inte­res public. Adica e o dovada ca noua gene­ra­tie sco­lita, "rodata" in ace­lasi mediu bol­nav, nu are nicio sansa sa schimbe ceva. Minis­trul e folo­sit, deni­grat si pus la colt, baro­nii raman pe val.

    • Sorin Sfirlogea

      Cu men­țiu­nea că doamna minis­tru are în orice moment opțiu­nea de a se auto­re­cuza din guver­nul Ponta. Fap­tul că n‐o face ne arată că încă n‐a ajuns la nive­lul maxim de supor­ta­bi­li­tate. Fie e din ace­eași stofă cu ei, fie suferă de niște nai­vi­tăți colo­sale. Pro­ba­bil prima vari­antă e mai pro­ba­bilă…

      • Dan

        Nu ori­cine isi per­mite un Har­vard. Dar deja sunt invi­dios pe sansele ei in viata 🙂


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu