Pentru că România

Bătălia pen­tru scaunul de la Cotroceni e din ce în ce mai înverșu­nată și apar tot mai mulți com­bat­anți. Să fie oare sem­nul unei mize mai impor­tante decât acced­erea la funcția propriu‐zisă? Înclin să cred că da. Aproape toți cei care s‐au anunțat drept can­di­dați au și ceva în plus de câști­gat sau pier­dut în cursa elec­torală de la finele aces­tui an. Și de aceea energi­ile con­su­mate încă de pe acum sunt pe măsura obiec­tivelor.

Vic­tor Ponta își joacă viitorul politic. Câști­garea funcției de președ­inte îi asig­ură o reîn­toarcere glo­rioasă în PSD și o posi­bilă con­tin­uare a cari­erei politice ca președ­inte de par­tid. Imaginați‐vi‐l după două man­date la Cotroceni, având 52 de ani — cine din par­tid i‐ar putea con­testa autori­tatea de șef? L‐ar mai putea aștepta o pos­tură ulte­rioară de prim‐ministru sau de președ­inte al sen­at­u­lui și chiar dacă nici una din funcți­ile astea nu e la nivelul celei de președ­inte al României, se poate spune că a real­izat max­i­mum din ceea ce putea să‐și dore­ască un politi­cian. Dacă pierde alegerile, va pierde președ­inția par­tidu­lui și va trece în ilus­tra anon­im­i­tate în care se scaldă azi Adrian Năs­tase și Mircea Geoană.

Klaus Iohan­nis are nevoie să con­solideze proiec­tul unificării dreptei pe care și l‐a asumat cu destulă hotărâre. Câști­garea fotoli­u­lui de la Cotroceni ar accel­era reușita și ar mări aderența la proiect a celor două par­tide impli­cate. La fel ca Ponta, după man­datele la Cotroceni, s‐ar putea întoarce glo­rios in frun­tea dreptei, de unde să‐și asume alte provocări în guvern sau par­la­ment. Dacă pierde cursa elec­torală va avea difi­cultăți în a‐și susține proiec­tul. Nu e imposi­bil ca unifi­carea dreptei să con­tinuie totuși chiar și în acest sce­nariu, dar câr­co­tașii proiec­tu­lui vor avea mult mai mult aplomb în a‐l com­bate.

Elena Udrea este orice în afară de proastă. O fi ariv­istă, opor­tunistă, lip­sită de viz­iune politică, dar îmi este imposi­bil să‐mi imag­inez că ea nu real­izează ce șanse reduse are de a câștiga Cotroce­niul. Iar susținerea expri­mată de Băs­escu — și el un indi­vid real­ist și foarte bine infor­mat, dar aflat in scădere de pop­u­lar­i­tate — nu are cum să o propulseze sem­ni­fica­tiv peste scorul par­tidu­lui. Aș spune că dim­potrivă, par­tidul a obținut 6% pe barba lui Băs­escu, alt­minteri ar fi fost sub 2%. Deci de ce se inscrie în cursă Elena Udrea? Motivul cred că e foarte clar: tre­buie să pro­moveze PMP‐ul și nu există o poz­iție mai bună de a‐l expune în fața întreg­u­lui elec­torat decât tri­buna alegerilor prezi­dențiale. Scorul obținut acum con­tează pen­tru negocier­ile din turul doi cu marele ACL, dar con­solidează și imag­inea de par­tid de opoz­iție la PSD ale cărei roade le vor culege (even­tual) mai târziu. Elena Udrea nu are, deci, nimic de pier­dut. Și asta o face destul de per­icu­loasă.

Prin con­trast, Cris­t­ian Dia­conescu nu are nici un fel de șansă și nici un fel de miză. Capac­i­tatea sa de a se bate cu Ponta este afec­tată put­er­nic de fap­tul că nu demult era în aceeași barcă cu inam­icul. Șansele de a câștiga cursa prezi­dențială sunt nule, iar abil­itățile sale de a pro­mova pro­priul par­tid sunt cel puțin dis­cutabile. Nu e de mirare că este înlă­tu­rat acum — can­di­datura sa inde­pen­dentă nici nu mer­ită dis­cu­tată, fiind foarte posi­bil să nu aibă susținerea nece­sară pen­tru a o lansa — e de mirare fap­tul că a fost nom­i­nal­izat vre­o­dată.

Mon­ica Macovei este cav­alerul sin­gu­ratic al aces­tor alegeri. Pare că nimeni n‐o susține decât pro­priul său pal­mares ca min­istru și europar­la­men­tar, plus aprecier­ile unor politi­cieni străini. Se poate câștiga Cotroce­niul doar cu atât? Cu sig­u­ranță că nu. Dar la nivel indi­vid­ual Mon­ica Macovei are numai de câști­gat dacă poate să‐și expună opini­ile politice în priv­ința justiției. Din inte­ri­orul PDL n‐a avut nici poz­iția, nici tri­buna de la care să vor­bească despre tema ei prefer­ată, lupta împotriva corupției. Nefi­ind nici ea o naivă, nu cred că se amăgește că va câștiga alegerile, însă nici ea nu are nimic de pier­dut.

Sunt mulți cei care spun că dreapta unită e doar o poveste de ador­mit copiii, pen­tru că — voilà! — proiec­tul nu e capa­bil să expună un can­di­dat unic. Poate că e așa. Eu văd și niște posi­bile avan­taje ale situ­ației actuale, dar ele se vor mate­ri­al­iza numai în anu­mite condiții. Hai să ne uităm puțin la con­fruntarea prin­ci­pală din­tre Ponta și Iohan­nis. Care vor fi prin­ci­palele teme de atac?

Ponta va insista că Iohan­nis nu e de etnie română, nu e orto­dox și că e băsist. La primele două aspecte sunt con­vins că Iohan­nis poate răspunde foarte coer­ent. La al treilea, dacă tratează cu indifer­ență, pierde puncte. Dacă neagă, tot pierde puncte. Qui s'excuse, s'accuse. Ponta câștigă teren. Dar dacă în cursă apare un băsist aut­en­tic — Elena Udrea — ba chiar unul care se mân­drește cu această etichetă, tunurile lui Ponta vor tre­bui puse pe acel can­di­dat, iar tirul asupra lui Iohan­nis va scădea în inten­si­tate. Udrea va ataca la baionetă fiecare greșeală făcută vre­o­dată de Ponta, îl va cat­a­loga pisicuț și incom­pe­tent, va ridica în slăvi reușitele man­datelor lui Băs­escu, iar Ponta va tre­bui să reacționeze pen­tru că alt­minteri imag­inea sa se va dete­ri­ora.

Iohan­nis va insista prob­a­bil pe statul de drept și pe per­for­manțele guvernării, ambele fiind puncte slabe ale lui Ponta. Dacă la al doilea subiect dis­puta va fi pe cifre, iar aici Iohan­nis va avea un avan­taj prin expri­marea sa sim­plă și exactă, ușor de înțe­les de către oricine, primul subiect poate naște polemici aprige, capi­tol la care sasul nu exce­lează. Dar exact pe subiec­tul ăsta cam­pi­onul este Mon­ica Macovei. Dacă Ponta va riposta spunând că el respectă prin­cipi­ile stat­u­lui de drept, intră direct în cap­cana ei, unde îl va toca mărunt pen­tru fiecare eroare comisă în ultimii ani: marțea nea­gră, susținerea miniștrilor corupți, încer­carea de a trece pe sub masă o lege pen­tru Roșia Mon­tană șamd. Nu e de mirare că pesedis­tul a anunțat că nu va par­tic­ipa la nici o dez­batere până în turul doi — nu‐si dorește să se înfrunte cu cele două con­tra­can­di­date.

Udrea și Macovei pot fi deci un clește foarte efi­cient în susținerea lui Iohan­nis în cursa elec­torală, fiecare din­tre ele excelând într‐o zonă în care el e mai slab. Pen­tru că, să recunoaștem, Iohan­nis nu are tupeul și lim­bar­ița lui Udrea și nici aplom­bul justițiar al lui Macovei. Împre­ună însă ar putea să demoleze can­di­datura lui Ponta, obținând fiecare exact ceea ce și‐a dorit la începutul aces­tei cam­panii. Cu o sin­gură condiție: să fie sufi­cient de inteligenți încât să coop­ereze dis­cret și efi­cient. Ceea ce — admit — nu pare foarte prob­a­bil. Pen­tru că Udrea și pen­tru că Româ­nia.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Ionut Niculescu

    Foarte buna anal­iza pre­elec­torala, bravo Sorine!


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu