România nu a dus lipsă niciodată de mincinoși în rândurile clasei politice. Maeștrii desăvârșiți au fost comuniștii, care spuneau cu subiect și predicat că românii crapă de bine ce le e, în timp ce satele erau demolate și orașele răbdau de foame și de frig, care afirmau că recolta este peste planul cincinal în timp ce stăteau în genunchi în lan ca să pară că porumbul le trece de cap.
După ’89 lucrurile s‑au mai domolit, măcar la suprafață, măcar în anumite poziții politice. Cei trei “escu” ce s‑au așezat în scaunul de la Cotroceni până acum au avut cel puțin decența de a rămâne evazivi atunci când evidențele relevau adevăruri indubitabile. Când se descopereau acte de corupție în propriul partid — foarte rar, pentru că justiția era bine strunită politic — Iliescu, Constantinescu și Băsescu s‑au rezumat la afirmații de genul “justiția să-și urmeze cursul”, “dreptatea e mai presus de orice” și alte șabloane ale noii limbi de lemn democratice. Poate că în spate, pe ascuns, se străduiau să mușamalizeze mizeriile politicii românești, dar în discursul public încercau să salveze niște aparențe.
Ponta este primul după anii comunismului care are tupeul de a ține în mână un căcat spunându-ne că e o prăjitură. E singurul de după ’89 care afirmă că îl susține pe baronul Duicu, deși acesta e în pușcărie din motive cât se poate de clare — trafic de influență făcut din chiar biroul lui Ponta. E cel care se fotografiază împreună cu Vlad Cosma, un alt baron corupt, prins că ia mită. Se pupă cordial cu Radu Mazăre, un individ cu alură de golan și apucături de infractor, care are mari probleme cu justiția. Declară că procesul lui Voiculescu este unul politic, iar executarea silită pentru recuperarea pagubelor e un abuz. Afirmă că după ce va ajunge la Cotroceni îl va scoate pe baronul argeșean Nicolescu de la pușcărie. Se solidarizează cu infractorul Adrian Năstase și afirmă public că PSD are multe de învățat de la el. Își păstrează titlul de doctor, deși universitatea care i l‑a acordat în mod eronat și fraudulos reinvestighează lucrarea și o declară plagiat.
Nici o reținere, nici o jenă. Generalizează lucruri care sunt evident întâmplătoare și bagatelizează fenomene infracționale care devin ubicue. Toate astea fără să clipească, fără să‑i tremure vocea. Este primul politician post-decembrist care nu mai are reținerile ex-comuniștilor, teama de a nu fi comparat cu regimul ceușist. Ponta minte cu dezinvoltura secretarului de partid care știe că nimic nu i se poate întâmpla, nimic nu‑l poate atinge atâta timp cât e în limitele “liniei partidului”. A dobândit deja gustul stadioanelor omagiale, reflexul admirativ față de comunismul asiatic și tendințele naturale de a privi către răsărit.
Veți spune poate că nici președinții de pâna acum nu au fost mai buni, de vreme ce făceau — cu mai multă fereală — aceleași lucruri. Eu cred că există o diferență semnificativă. Până acum corupția era ascunsă de ochii publicului, pentru că era considerată de politicieni un viciu ascuns, un deziderat păcătos al oricui se înrola în vreun partid. Ponta aduce corupția, minciuna și hoția la lumină declarându-le normale, firești, explicabile, îndreptățite. Iar lipsa de educație și de inteligență a unei părți importante a electoratului și absenteismul din viața civică a unei semnificative părți a clasei mijlocii îi oferă confortul de a continua această mascaradă surâzând infantil.
De asta mă sperie Ponta.
10:10
geniala asta — Ponta este primul după anii comunismului care are tupeul de a ține în mână un căcat spunându-ne că e o prăjitură. 😀
10:10
Sa inteleg ca votezi cu KI? 🙂