Găina vivipară și alte halucinații

Ion Cristoiu este o fig­ură aparte a jur­nal­is­mu­lui româ­nesc. Are și a avut mereu o notă de orig­i­nal­i­tate — nu neapărat poz­i­tivă — care l‐a deosebit de restul pre­sei, un neîn­doios je ne sais quoi pe care și l‐a cul­ti­vat cu multă îngri­jire. A debu­tat în această ipostază de vedetă a pre­sei patronând o gazetă în care apăreau faimoasele arti­cole de genul celui cu găina din Paș­cani care a năs­cut pui vii, primele care l‐au făcut remar­cat, devenind ast­fel unul din pre­cur­sorii jur­nal­is­mu­lui sen­za­țion­al­ist, fără să pară că are prea multă pre­ocu­pare pen­tru ceea ce s‐ar putea isca dintr‐o aseme­nea abor­dare. Unii ar putea spune că, dacă n‐ar fi început el, ar fi început altcineva — ade­vărat, dar nu te poți prezenta drept patri­arh al pre­sei atunci când propovă­duiești nim­icul.

Căci Ion Cristoiu s‐a vrut a fi un soi de patri­arh al jur­nal­is­mu­lui în Româ­nia și n‐a pre­cu­pețit nici un efort în acest sens. După ce găinile vivip­are nu i‐au mai adus sat­is­facția dorită, s‐a gân­dit să se reori­en­teze spre alte căi de a epata pub­licul citi­tor. A reușit să‐și atașeze titlul de maestru în fața pro­pri­u­lui nume și a defi­lat pe la tele­viz­iu­nile în care mod­er­a­torii erau dis­puși să‐l grat­uleze cu acest apel­a­tiv, în timp ce el deb­ita peltic tot felul de panseuri pseudo‐filozofice cu iz de inter­pretări ale isto­riei. Din când în când s‐a retras strate­gic din prim‐plan anunțând pom­pos că s‐a ded­i­cat scrierii unor cărți. A făcut cam tot ceea ce se putea face pen­tru a atrage atenția asupra sa, pen­tru a‐și atașa o aură de int­elec­tual rafi­nat din care izvorăște geniul jur­nal­is­tic și vizionar­is­mul politic. Un sin­gur lucru nu s‐a schim­bat nicio­dată. Rețeta sa de bază a rămas aceeași: sen­za­țion­alul formei fără fond.

De o bucată de vreme se vrea a fi un mare comen­ta­tor și anal­ist politic, un fel de clarvăză­tor care emite pro­feții după ce privește în zare de la înălțimea int­elec­tu­ală a tur­nu­lui său de fildeș. Citesc opini­ile sale și, ade­sea, mă crucesc. Ade­vărurile lui, enunțate în ter­meni defin­i­tivi și ire­vo­ca­bili, sunt desprinse din sce­narii ireale, din împle­tirea năuci­toare a unor eveni­mente tre­cute cu plăs­muiri ridi­cole ale pro­priei sale minți și recunosc că une­ori sunt uluit de traiec­tul sucit pe care log­ica tre­buie să‐l urmeze ca să răz­bată la con­cluzi­ile mare­lui pro­fet. Am început prin a‐l ignora tot mai des, am con­tin­uat prin a‐i ocoli tex­tele, dar din când în când curi­oz­i­tatea mă împinge să aflu pe ce cărări ale fan­tas­tic­u­lui mai hălă­duie inim­itabilul domn Cristoiu.

De curând a pro­dus un text care se inti­t­ulează "Nici un alt președ­inte post­de­cem­brist n‐a comis, în nici o săp­tămână de la insta­lare, atâtea greșeli halu­ci­nante pre­cum Klaus Iohan­nis!". M‐am între­bat îndată dacă în prea­jma noului președ­inte s‐au întâm­plat recent oarece eveni­mente nefericite de care încă n‐am aflat, dar am real­izat ime­diat că ar fi fost puțin prob­a­bil — sunt destul de aproape de cotid­i­anul politic ca să nu‐mi fi scă­pat ast­fel de știri. Am cedat ten­tației de a afla care sunt ero­r­ile și de ce sunt halu­ci­nante. Am citit, în diag­o­nală, arti­colul.

Mai întâi dec­o­rarea lui Octav Bjorza, președ­inte al Aso­ci­ației Dețin­uților Politici, este declarată o trăs­naie pen­tru că indi­vidul ar fi sim­pa­ti­zant legionar și neo‐nazist. Afir­mați­ile sunt fon­date pe comen­tari­ile unui ONG obscur, care știe pre­cis — ca și maestrul — că Bjorza îmbrățișează doc­t­rina legionară, ceea ce în esență înseamnă ura față de trădă­tori și vânză­tori de țară. De unde afil­i­ația neo‐nazistă, habar n‐am. Inutil a negat fos­tul deținut politic ast­fel de convin­geri, inutil a argu­men­tat arătând că n‐a făcut nici­când ast­fel de afir­mații, maestrul Cristoiu i‐a pus defin­i­tiv eticheta. Iar Iohan­nis — e limpede, nu? — nu poate fi nici el decât tot un sim­pa­ti­zant legionar și neo‐nazist de vreme ce l‐a dec­o­rat.

Dar sub­stanța halu­cino­genă a arti­colu­lui abia urma. Nu mai puțin de cinci greșeli ale noului președ­inte sunt dezvăluite nouă, novi­cilor, și înfier­ate cu mânie jur­nal­is­tică: "impunerea în frun­tea PNL a pro­te­jatei Alina Gorghiu, gravă încăl­care a făgă­duielii că va fi un președ­inte care nu se va amesteca în viața par­tide­lor" (1), "graba de a primi de la Vic­tor Ponta cadoul otrăvit care e viloiul prin care Klaus Iohan­nis și soția s‐ar putea da cu Mer­cedesul" (2), "întâl­nirea de oră, între patru ochi și neur­mată de nici o Declar­ație de presă […], cu Vic­tor Ponta" (3), "refuzul de a dialoga cu Poporul român prin inter­mediul pre­sei românești" (4), "refuzul de a jus­ti­fica numirea lui Dan Miha­lache ca șef al con­silier­ilor de la Cotroceni" (5). La prima eroare pro­fe­tul uită că Iohan­nis nu a impus, ci a susținut‐o pe Alina Gorghiu, iar la momen­tul acela nu era încă președ­inte, ci mem­bru al PNL. La a greșeala numărul doi, maestrul uită că există doar două vile care îndeplinesc condiți­ile de secu­ri­tate ale SPP: vila Lac 2 și vila Lac 3. Una e încă ocu­pată de Băs­escu, care așteaptă să i se dea locuința care se cuvine unui fost șef de stat. Deci viloiul nu e alegerea lui Iohan­nis. La eroarea trei n‐am nimic de adău­gat — de când n‐are voie un președ­inte să aibă con­sultări pri­vate cu primul min­istru? La a patra, ce să zic? Poporul român scris cu majus­culă? Dia­log cu poporul prin inter­mediul pre­sei? Pe bune?!? Asta face presa românească, facilitează dia­logul? Să mori tu, maestre?!? Iar la greșeala a cincea cred că mi‐am expus destul de limpede opinia aici.

Pro­fe­tul și clarvăză­torul Cristoiu nu se dezminte: simte enorm și vede mon­struos. Totuși titlul arti­colu­lui său ar fi putut suferi — înainte de pub­li­care — o ușoară, dar lămu­ri­toare, refor­mu­lare: "Nici un alt președ­inte post­de­cem­brist nu mi‐a pro­dus, în nici o săp­tămână de la insta­lare, atâtea halu­ci­nații pre­cum Klaus Iohan­nis!". Să‐i scuzăm totuși incon­sis­tența: într‐o epocă în care oscilăm între găina care naște pui vii și rămâneți cu noi că nici nu știți ce pierdeți e ușor să rătăcești firul fan­tas­magori­ilor.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. David Dragos

    Mda mult rahat man­anca domn Cristoiu. In curand aura asta de maestru o sa se duca dracu'.

    • Anonymous

      Cristoiu nu‐i un man­ca­tor de rahat obis­nuit. Cat despre "aura" lui, de fapt, este vorba despre o priza la un anu­mit pub­lic. El va ramane mereu un baga­cios peltic, avand ca for­matie inalta scoala de "jur­nal­ism securisto‐comunist. Aple­carea asta spre demas­care, maiales a legionar­ilor si nazis­tilor, vechi sau noi, spune totul. Si, va rog sa mai obser­vati ca, are la fiecare inceput de man­dat cate un acces de furie si manie rev­o­lu­tion­ara. Prob­a­bil ca asta este stri­gatul de lupta ce se poate tra­duce prin "daca nu ma bagi in seama te voi baga in rahat". Asa a facut o buna perioada de timp si dupa alegerea lui Basescu, tre­cand apoi printr‐o perioada de osanale si sfarsind printr‐o "crit­ica de maestru plic­tisit".


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu