De ce îți dă șeful prăjituri

De la o vreme încoace, să zic că or fi vreo șapte-opt ani, aud tot mai des despre iniția­tive ale unor com­panii de a‑și rec­om­pensa anga­jații pen­tru real­izări deosebite prin mici petre­ceri. Moda ieși­t­u­lui la bere pen­tru că am ter­mi­nat proiec­tul X sau a petre­cerii cu tort pen­tru că am atins nu-știu-ce obiec­tiv s‑a extins apoi tot mai mult. Până la limita la care azi con­stat că unii man­ageri rec­om­pensează inclu­siv munca propriu-zisă, adică aia pen­tru care anga­jații primesc salariul.

În înțelegerea mea lim­i­tată, con­sider că atunci când ai sem­nat un con­tract cu o com­panie ești plătit ca să faci o anu­mită tre­abă. Dacă ești vânză­tor, ești plătit să vinzi marfa din mag­a­zin. Dacă ești pro­gram­a­tor, ești plătit să scrii apli­cații și să le livrezi cui le‑a cerut. Dacă ești con­tabil, ești plătit să ții evi­dențele con­tabile ale firmei. Fap­tul că ți-ai făcut tre­aba nu e subiect de săr­bă­toare, ci expre­sia sim­plă a fap­tu­lui că ți-ai ono­rat con­trac­tul: ai muncit cu folos pen­tru banii prim­iți. But, hey, this is just me…

Fes­tivis­mul înflo­rește. Cul­mea, nu e pro­mo­vat de anga­jați, ci mai degrabă de man­ageri. Știți de ce? Eu am niște bănuieli.

Absența unei direcții
Man­agerii ăștia n‑au nici o viz­iune, alta decât să-și crească pro­priul salariu și even­tual să urce pe scara ier­arhiei com­paniei, așa că nu pot da anga­jaților o per­spec­tivă în care să creadă și să‑i urmeze într-acolo. Dacă n‑au viz­iune, n‑au nici tracți­une — oamenii nu‑i urmează pe cei care nu știu încotro merg. De aia au nevoie de un mor­cov așezat în fața anga­jat­u­lui, ca să‑l facă să meargă înainte. Încotro? Lasă că văd ei, deo­cam­dată cel mai impor­tant e să țină anga­jații ocu­pați. Iar o petre­cere mică după fiecare proiecțel e numai bună pen­tru a da impre­sia că totul merge ca pe roate.

Lipsa cal­ităților de lider
În afara fap­tu­lui că firma i‑a așezat într‑o poz­iție de man­age­ment, lid­erii aut­en­tici au nevoie de exper­tiză și carismă. Exper­tiza e cam greu de dobân­dit, e nevoie de minte și de dor­ința de a învăța, dar sunt des­tui cei care reușesc să o mimeze și se mulțumesc cu atât. Drept e că, mai ales în com­pani­ile tehnice, unde anga­jații au aștep­tări mari de la cei ce‑i con­duc, oamenii se cam prind când apare câte unul din ăsta care mimează com­pe­tența. Și atunci ce rămâne de făcut? Carisma! Să îl placă sub­or­don­ații. Iar zahărul și alcoolul fac min­uni în sen­sul ăsta. Cum să nu‑l placi pe cel care dă prăji­turele pen­tru că azi ai ter­mi­nat proiec­tul cu doar 75% depășire de buget și te scoate la bere când întârzii doar cu o lună livrarea?

Rezul­tatele mod­este
Când nu prea au cu ce se lăuda în fața șefilor lor, man­agerii ăștia tre­buie să se des­curce cu ce au. Dacă rezul­tatele sunt sub aștep­tări, atunci hai să coborâm aștep­tările până când rezul­tatele le depășesc. Cum? Sim­plu: e o chestiune de per­cepție. Dacă săr­bă­torim fap­tul că am ajuns la ser­vi­ciu, apoi că am por­nit com­puterul, că am trimis primul mail din ziua respec­tivă și că am răspuns la 3 apeluri tele­fon­ice con­sec­u­tive, șefii de mai sus vor per­cepe trep­tat că noi avem suc­ces după suc­ces, că sun­tem o "echipă ded­i­cată", for­mată din "anga­jați moti­vați". Iar asta nu poate fi decât mer­itul unui man­ager iscusit, nu?

Pastilele amare se iau cu zahăr
După ce le-au făcut anga­jaților burțile doldora de dul­ci­uri, unii din­tre man­agerii ăștia vin și cu niște "iniția­tive" noi, cu niște "idei" intere­sante, care nu sunt altceva decât mai mult de muncă care tre­buie să fie gata până la ace­lași ter­men. Tor­tul și berea au fost pregătirea unui sub­til șan­taj — poți să zici că nu vrei să pui osul la muncă și să tragi mai tare, adică să‑l refuzi pe drăgălașul man­ager care toc­mai te‑a dus la bere, unde even­tual te‑a lăsat să bei până te-ai îmbă­tat ca porcu' și te-ai făcut de rahat? You own him one, isn't it?

Și uite așa ajungem să ne felic­ităm pen­tru orice rahat pe care îl facem, de parcă noi am fi pus coada la prună în fiecare zi, adunându-ne în șed­ințe ad-hoc în care ne aplaudăm rec­i­proc că ne-am făcut tre­aba pen­tru care sun­tem plătiți. Dar să știți ceva, de la unul care se învârte de ceva timp printre man­ageri (fiind unul din­tre ei și sperând că nu e unul ca ăștia despre care vă povestesc), când dați de com­panii unde man­agerii prac­tică un fes­tivism de-ăsta gra­tuit, vă puteți pune între­barea sin­ceră dacă vă aflați unde tre­buie. Pen­tru că e anor­mal să te com­porți într-una ca și cum săr­bă­torești că ai inven­tat apa caldă și mer­sul pe jos, iar o com­panie con­dusă de oameni care cred că lead­er­ship înseamnă zahăr și alcool n‑are un viitor prea strălu­cit. Pe cale de con­secință nici viitorul vostru nu e chiar roz, câtă vreme veți fi con­duși de această specie nouă de man­ageri: homo fes­tivus.

Pen­tru sănă­tatea cari­erei voas­tre, evi­tați locurile de muncă unde sunt prea multe aplauze, prăji­turi și bere. 😉


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Bogdan

    "evi­tați lo­cu­rile de muncă unde se prac­tică un con­sum ex­ce­siv de pră­ji­turi și bere" — cred ca mai ramane doar vari­anta unui job la Stat in cazul asta :))

    • Sorin Sfirlogea

      Ar mai fi și niște firme de aparta­ment, nici alea nu dau prăji­turi 🙂

  2. Alice

    Nu știam cum să le zic, așa că am dat share. Acum nu pot decât să sper că nu ajung și în zona asta de comen­tarii.


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu