Povestea țigării din troleibuz

Măr­turis­esc că până să aflu de inci­den­tele recente nu-mi închipuiam că îi trece cuiva prin minte să fumeze în mijloacele de trans­port în comun. Într‑o lume care scoate fumatul din spați­ile pub­lice și trim­ite fumă­torii pe stradă, tram­vaiul, troleibuzul și auto­buzul mi se păreau ultimele locuri care ar putea părea cuiva potriv­ite pen­tru așa ceva. Uite că m‑am înșe­lat. O doamnă și‑a încasat o mamă de bătaie pen­tru o țigară elec­tron­ică — care, fie vorba între noi, nici nu intră în cat­e­go­ria fumat­u­lui propriu-zis — iar o alta a fost fil­mată cum fuma pe bune o țigară reală în tram­vai. Ne-am țăcănit cu toții?

Povestea țigării elec­tron­ice este plină de tâlc. Moise Guran remarca fap­tul că întreaga scenă emană o mon­struoasă durere în cur, o nepăsare a unora față de ceilalți, nici unii nefi­ind dis­puși să-și joace rolul social așa cum s‑ar fi cuvenit. Eu cred că nu‑i așa. Sau mai bine zis cred că Moise are drep­tate doar în parte. Scena începe cu o durere în cur, dar con­tinuă alt­fel.

Să fumezi o țigară elec­tron­ică într-un troleibuz nu e o crimă în sine. E la fel de non-intruziv cu a folosi un inhala­tor med­ical dacă ai avea astm. Doar că țigara elec­tron­ică nu reprez­intă o nece­si­tate, ci un viciu per­sonal. Și dacă știi că în jurul tău sunt oameni care s‑ar putea să nu priceapă difer­ența din­tre țigara cla­sică și cea elec­tron­ică, e mai bine să te abții că n‑ai să mori dacă nu bagi nicot­ină în plămâni timp de zece minute cât mergi cu troleul. Doam­nei din povestea asta nu i‑a păsat de ce cred sau simt cei din jur. Totul a început printr‑o supe­rioară durere în cur.

Pen­sion­arul care o inter­pe­lează vrea să corecteze lucrurile. O face în felul său pro­priu, nițel cam abrupt și nu toc­mai politi­cos, însă intenția lui este să corecteze o abatere de la niște norme com­por­ta­men­tale pe care el le con­sid­eră corecte și mult prea des încăl­cate. În mintea sa este îndrep­tățit să ceară fumă­toarei să "stingă țigara". Înțe­leg rațion­a­men­tul lui, chiar dacă nu‑l împărtășesc. În jurul nos­tru e revoltă­tor de multă nes­imțire, e plin de indi­vizi care nu țin cont de ceilalți și se com­portă ca și cum ar fi sin­guri pe pământ. Protestele ver­bale ale celor afec­tați sunt de obi­cei întâmp­inate cu vio­lență ver­bală sau chiar fiz­ică. La un moment dat simți o frus­trare crescândă față de lumea din jur și devii foarte dis­pus să admon­estezi orice abatere de la reg­ulile care ție îți par firești. Politețea este abro­gată, dacă vre­o­dată vei fi știut s‑o prac­tici.

În mod nor­mal, într‑o țară nor­mală, într-un oraș nor­mal cu mijloace de trans­port nor­male, un cetățean nemulțu­mit de com­por­ta­men­tul altuia s‑ar adresa șofer­u­lui. Autori­tatea pub­lică îl face pe acest anga­jat respon­s­abil de tot ce se întâm­plă în autove­hicu­lul pe care îl con­duce. Doar că în București mulți din­tre șoferii RATB sunt și ei cam­pi­oni ai durerii în cur. Nu‑i intere­sează ce se întâm­plă în spatele lor decât dacă există peri­colul de a se dis­truge ceva din gestiunea lor. Alt­minteri lumea n‑are decât să se înjure, să se scuipe și să se bată — ei nu prea simt vreo respon­s­abil­i­tate față de așa ceva. Dovadă chiar scena despre care vor­bim: șoferul n‑a inter­venit nici o clipă în scan­dalul iscat, deși el ar fi tre­buit să fie cel care arbi­trează dis­puta și decide care e com­por­ta­men­tul corect con­form reg­u­la­mentelor trans­portu­lui în comun.

Bomba este ast­fel amor­sată. Niște frus­trați prinși în cleștele nes­imțirii: pe de o parte cucoana căreia nu‑i pasă ce cred alții, pe de alta șoferul căruia nu‑i pasă că reg­ulile tre­buie apli­cate. Stim­u­lați nițel de invec­tivele ce le sunt adresate (comu­nist, boșorog, ped­ofil), pen­sion­arii din poveste nu ezită să împartă justiția de unii sin­guri, prin unica metodă pe care o pot imag­ina: pum­nii. Exas­per­area lor găsește calea de a refula. Nu îi aprob, dar înțe­leg cum au ajuns la soluția asta: ei nu se așteaptă ca șoferul să reacționeze, deci sin­gura vari­antă via­bilă rămâne aceea a justiției ad-hoc. Sentința este pro­nunțată sumar și se trece la apli­carea pedep­sei.

Pe stradă, în auto­buz sau în tram­vai, autori­tatea stat­u­lui român e com­plet absentă. Dacă cineva încalcă reg­ulile com­por­ta­men­tale nu va veni nimeni să‑l sancționeze în mod ofi­cial. Poate să scuipe, să arunce hâr­tii, să ocupe tro­tu­arul abuziv, să urineze, să își lase câinele să se ușureze în mijlocul dru­mu­lui, să blocheze acce­sul par­când mașina, să hărțuiască trecă­torii, să-și spele covoarele, să urle ca un descreierat, să vor­bească por­cos în gura mare, să-și facă loc îmbrâncindu‑i pe ceilalți, să amenințe cu bătaia, să călă­tore­ască fără bilet, să fumeze ori­unde vrea — nici o autori­tate nu va veni să‑i ceară socoteală. Deci, după ce asiști la nenumărate scene în care tupeul, nes­imțirea și aro­ganța au câștig de cauză în detri­men­tul celor­lalți, poți trage două con­cluzii: fie devii ca ei, fie îți faci drep­tate sin­gur. Dar în nici un caz nu te bazezi pe stat ca autori­tate care să veg­heze că așa-zisele lib­ertăți indi­vid­uale ale unora nu sunt îndrep­tate împotriva drep­turilor celor­lalți.

Asta e povestea țigării din auto­buz: o banal­i­tate cotid­i­ană. Este cioc­nirea din­tre aceste două cat­e­gorii de oameni, cei care cred că nu există nici o reg­ulă în afară de aceea bunului lor plac și cei care ar vrea ca niște norme morale — de prefer­ință alea pe care le con­sid­eră ei înșiși corecte — să prevaleze. Cu cât sun­tem mai mulți într-un ace­lași spațiu urban, cu atât fricți­u­nile rec­i­proce și ocazi­ile de a ne con­tra sunt mai multe. Nes­imțirea unora crește, la fel și frus­trarea altora. Para­doxal sau nu, mulți oscilează între aceste două cat­e­gorii în funcție de con­text, după cum le con­vine.

Însă, în afară de nes­imțiți și exas­per­ați, în ultima vreme a mai apărut o cat­e­gorie nouă. Sunt cei care con­sid­eră că toate astea sunt nor­mal­i­tatea. E firesc să fii nes­imțit, dar e firesc și să-ți faci sin­gur drep­tate, e firesc să ignori normele celor­lalți, dar și să ți le impui pe ale tale. E firesc ca statul să fie absent. Dis­putele fiz­ice nu sunt de dorit, dar atunci când apar sunt un min­unat prilej de amuza­ment. Ați recunos­cut per­son­ajul? Nu suferă nici de o durere în cur, nici nu e frus­trat, ci pur și sim­plu se bucură de spec­ta­colul oferit gratis și se gân­dește să împartă dis­tracția cu alții. E cel care filmează.


Comentează pe Facebook...


Comentează pe blog...

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.


  1. Cezar Sebastian Antoniu

    Si cand vad hoti de buzunare se ascund ca sobolanii, ca le e frica. Dar la o femeie pot sa isi arate muschii zbarciti.

  2. Neo Ionut

    cei cu tigari elec­tron­ice nu se pot astepta ca o soci­etate care crede ca pupatul oaselor si mer­sul la bis­er­ica reprez­inta o vir­tute, sa inte­leaga rapid ca a inhala niste abur nu este echiva­len­tul fumat­u­lui, asa ca tre­buie tot voi sa intelegeti si sa fiti mai pre­cauti in spati­ile de genul asta

  3. Neo Ionut

    corec­tia nu se face cu pum­nul, atragi aten­tia, ai drep­tul sa ceri socoteala dar daca nu simti miros de tigara si se observa clar ca nu e vorba de fumat pro­priu zis, abu­rul se evap­ora in cat­eva secunde, aici e vorba de orgoliu, dor­inta meltean­u­lui nu a fost sat­is­fa­cuta si iti da in cap ptr asta, par­erea mea toti sunt niste melteni cu un iq for­mat din doua cifre si cei care au lovit si varza care s a inca­p­atanat sa inhaleze abur obser­vand clar ca provoaca si incinge spiritele pe acolo

  4. Neo Ionut

    nu e nici o sfi­dare a legii, tre­buia sa respecte oamenii din jur avand in vedere ca nu era pe tar­laua lu ma sa, atata tot, in rest legea a fost incal­cata de niste melteni cu apu­ca­turi comu­niste care te face sa te intrebi, cine dracu a inven­tat vorba aia ca la batranete devii mai intelept si demon­streaza clar ca pe vre­mea comu­nis­tilor oamenii nu erau mai civ­i­lizati

  5. Arnon Brukner

    De fapt nu tigara elec­tron­ica a fost prob­lema. ATITUDINEA GENERATA DIN MENTALITATE SI EDUCATIE.

  6. Rodica Coca

    Intam­plarea s‑a petre­cut dupa interz­icerea fumat­u­lui in spati­ile inchise,unde exista si alte persoane,deci ges­tul cocoanei a fost ca o sfi­dare a legii,a fost ceva intentionat,ca sa vada cum reac­tioneaza ceilalti.Ea ar tre­bui luata la intre­bari pen­tru incal­carea legii.

    • Sorin Sfirlogea

      Da și nu, Rod­ica. Țigara elec­tron­ică este un dis­poz­i­tiv care nu pro­duce fum, deci nu se cal­i­fică la încăl­carea legii. Pe de altă parte doar fumă­torii înțe­leg difer­ența din­tre o țigară elec­tron­ică și una cla­sică, deci nu e de mirare că unii se revoltă nejus­ti­fi­cat. Doamna în cauză ar fi tre­buit să aibă înțelep­ci­unea de a nu‑i provoca pe cei care nu sunt infor­mați ce e o țigară elec­tron­ică.

      • Andronescu Dan

        Citez chiar din arti­colul pe care l‑am citit" Scena incepe printr‑o supe­rioara durere in cur" Cred ca asta spune totul despre acea femeie(foarte buna obser­va­tia)

      • Cristian

        Sorine informează-te tu mai bine înainte sa vorbesti. Țigara elec­tron­ică are în com­po­nență pe lânga nicot­ină și alte sub­stanțe, ace­leași care se gas­esc în țigara nor­mală, dar și alte sub­stanțe, unele nespec­ifi­cate de către com­pani­ile pro­ducă­toare. În al doilea rând cor­pul uman nu reține toate sub­stanțele din abu­rul rezul­tat aces­tea fiind expi­rate. Abu­rul de care vor­biți are un miros spe­cific, depinde de aromele adău­gate, sub­stanțe; cine a fumat așa ceva stie, iar un nefu­ma­tor simte acel iz.
        Foarte bine putem spune că fumul pro­dus de la narghilea (folosind doar fructe uscate fara amestec cu tutun) nu este nociv, dar ce ai zice daca ar fuma 10 per­soane narghilea (folosind doar fructe uscate fara amestec cu tutun)in auto­buz?

        • Sorin Sfirlogea

          Ceea ce vroiam să spun e că nu e fum, pro­dus prin ardere. Prin urmare nu conține gudroanele speci­fice arderii hâr­tiei și tutunului, deci afir­mația ta că țigara elec­tron­ică are în com­po­nentă ca sub­stanțe "ace­leași care se găs­esc în țigara nor­mală" e nițeluș inex­actă. 🙂 După câte țin eu minte fumatul e dăună­tor mai ales pen­tru că gudroanele din ardere se depun pe plămâni, în timp ce nicotina e mai mult respon­s­abilă de depen­dență.

          Neex­istând fumul și gudroanele, miro­surile incluse în abur reprez­intă o chestiune de gus­turi. Mie, de pildă, nu-mi place "aroma" intensă de tran­spi­rație emanată de anu­miți con­cetățeni ai noștri, dar nu sar la bătaie pen­tru asta. Am con­statat și cazuri dese de doamne și dom­nișoare care toarnă pe ele par­fumuri ief­tine, de simți că leșini când stai lângă ele — toate au scă­pat nebă­tute de mine. 🙂

          Iar narghileaua nu e un argu­ment. Îți ream­intesc că ea, ca și țigara, pro­duce fum prin ardere. Deci gudroane.

          Nu țin partea pen­sion­ar­ilor. Dar îmi place ca argu­men­tația să fie corectă. Din punc­tul meu de vedere în acest caz nu există nevi­no­vați. Toți au greșit com­por­ta­men­tal. Și cel mai grav mi se pare că nu există per­spec­tiva îndrep­tării, nici o autori­tate de stat sau civică nu pare a‑și instala reg­ulile în soci­etatea urbană. Riscăm să ne batem între noi ca chiorii încer­când să ne impunem punctele de vedere.

  7. Sorin Sfirlogea

    🙂

  8. Marius Stavila

    Povestea ta se incheie cu o con­cluzie dar, doua degete mai jos, vine si "finis coro­nat opus" 🙂 Ia priveste aici:


Abonează-te...

Trimite-mi articolele noi la: 

Am înțeles termenii și condițiile în care sunt utilizate datele mele.

Meniu